Superoferta 2 în 1: "taxa pe vânt" - ţi se pune o taxă şi plăteşti două!

"Taxa pe soare" a fost o temă de succes cu câteva zile în urmă, dar nimeni nu a observat că ordonanţa care introduce "taxa pe soare" aduce de fapt şi "taxa pe vânt". Asta pentru că ea nu se referă doar la modul de a exploata energia solară, luminoasă sau calorică, ci şi orice altă sursă de energie regenerabilă, unde desigur se include şi energia eoliană. Căci ordonanţa nu exclude vreo categorie de energie regenerabilă, cum ar fi cea eoliană, de la a o face obiectul ei şi, dacă nu o exclude, atunci o include.

Ca urmare, "taxa pe soare" vine la pachet cu "taxa pe vânt".

Profit de oportunitatea de a vă semnala această excentricitate a ordonanţei energiei, pentru a releva multiplele stupidităţi şi probleme, inclusiv un viciu de neconstituţionalitate, ale ordonanţei în cauză.

Iată, vasăzică, analiza mea:

Cum aţi observat probabil, trăim într-o lume ordonată de legile inflexibile ale realităţii, în care însă indivizii se pot insera pentru a trăi relaxat, respirând de pildă oxigenul din tabelul lui Mendeleev fără a avea vreo datorie faţă de acest tabel şi nici faţă de savantul rus, sau stând la soare fără să devină responsabili pentru aplicarea principiilor termodinamicii.

Ce să vezi însă, la Comisia europeană funcţionează acea conjuncţie "however/toutefois" care pe mulţi îi nelinişteşte şi care se traducea până nu demult de mult prin perfida formulă "cu toate acestea".

Între timp, cred că şi traducătorii s-au speriat de ea şi au ajuns s-o traducă acum prin "totuşi", care este mai concesiv .

Dar ce se întâmpla de regulă sub acoperirea acestei formule, care este definită în dicţionare prin aceea că "este folosită pentru a introduce o afirmaţie care pare să contrazică ceva ce a fost spus anterior"?

De regulă, în textul directivelor, mai exact în expunerea de motive, se dă o anumită justificare pentru a introduce o anumită reglementare, după care, cu ajutorul perfid al acestei formule, apare motivarea pentru excepţia de la reglementarea în cauză, care pune sub semnul întrebării chiar argumentele folosite la instituirea regulii.

Acest fenomen s-a întâmplat acum în corpul directivei RED 3 ("Renewable energy directive"), care este invocată de ministrul "catastrofă" pentru a introduce acea "taxă pe soare" care a scandalizat lumea bună.

Astfel, la art 21, directiva introduce un drept care pare a fi garantat autoconsumatorilor, adică inclusiv celor care îşi procură energia electrică pentru uz propriu prin panouri fotovoltaice. E vorba de dreptul de a nu plăti vreo taxă pentru această activitate.

"Statele membre se asigură că (...) autoconsumatorii au dreptul: (a) să producă energie din surse regenerabile, inclusiv pentru consumul propriu, (...) fără a face obiectul: "oricărei taxe sau oricărui tarif".

Dar, ce să vezi, la Comisia europeană şi mai departe, la Parlamentul european, adică acolo unde s-a făcut şi directiva RED, există o încruntare prin care pare a se înţelege că dacă nu ţi se aplică vreo taxă pentru faptul că respiri, asta înseamă de fapt că ţi se acordă un "stimulent", ca să respiri. Iar acest "stimulent", ca bonusurile pentru căţei, nu ar fi disponibil în cantităţi nelimitate şi de aceea poate fi oricând retras.

Iată cum se abordează în directiva RED teza de care vorbesc, în considerentul 69: "În acest scop, statele membre nu ar trebui, ca regulă generală, să taxeze energia electrică produsă şi consumată individual, în acelaşi spaţiu, de autoconsumatorii de energie din surse regenerabile. Totuşi, pentru a preveni ca acest stimulent să afecteze stabilitatea financiară a schemelor de sprijin pentru energia din surse regenerabile, stimulentul respectiv ar putea fi limitat la instalaţiile mici, cu o putere electrică de maximum 30 KW".

Guvernul a invocat acestă aberaţie care se găseşte în directivă ca să-i permită introducerea taxei pe electricitatea din sursă regenerabilă produsă şi consumată de individ cu propriile mijloace.

Considerentul citat mai sus, care consideră că netaxarea utilizării energiei provenite de la soare este un stimulent, îşi are efect în art 21 al directivei, care, indirect, spune că statele membre pot impune taxe şi celor care au dreptul de a nu fi taxaţi. Astfel, după ce la alineatul 1 al articolului 21 directiva consacră dreptul autoconsumatorilor de a nu fi taxaţi, adică "de a nu face obiectul oricărei taxe", la alineatul 3 al aceluiaşi articol acest drept este desfiinţat. Iată aici alineatele în cauză ale articolului 21:

(1): "Statele membre se asigură că, în mod individual sau prin intermediari, autoconsumatorii au dreptul: (a) să producă energie din surse regenerabile(...) fără a face obiectul: (ii) în legătură cu energia electrică din surse regenerabile autoprodusă de aceştia, care rămâne în spaţiile lor, unor proceduri discriminatorii sau disproporţionate şi oricărei taxe sau oricărui tarif;"

(3): "Statele membre pot aplica taxe şi tarife nediscriminatorii şi proporţionale autoconsumatorilor de energie din surse regenerabile, în legătură cu energia electrică din surse regenerabile autoprodusă de aceştia care rămâne în spaţiile lor într-unul sau mai multe din următoarele cazuri: (...)"

Îmi este clar că aici nu e vorba de viziunea pe care am putea-o avea, întrebând-ne ce se întâmplă cu energia solară captată de panourile fotovoltaice sau de panourile solare. Este evident că această energie, care altfel ar contribui la fotosinteza peisagistică, sau la încălzirea ambientală, nu este nelimitată, chiar dacă este enorm de mare.

Ca aceasta ipoteză ciudată să poată fi mai uşor înţeleasă, să ne imaginăm că pe planetă există un singur lac mare de unde toţi oamenii beau apă atunci când doresc, evident fără a plăti vreo taxă. Dacă ar fi însă prea mulţi oameni care beau apă, s-ar putea ca lacul să înceapă să sece, şi atunci s-ar putea introduce o taxă care să limiteze băutul de apă din lac. Dar aceasta ar însemna automat că unii dintre oameni ar fi condamnaţi să moară de sete. Cam acelaşi tip de efect, dar desigur la o scară redusă, s-ar obţine şi prin taxa imaginată de ordonanţa privind energia.

Păstrând proporţiile, această ordonanţă activează tipul de gândire pe care l-a expus recent o antropoloagă, prezentă pe toate canalele de ştiri, care evaluează că am scăpa de toate problemele planetei dacă am avea o populaţie egală numeric cu cea care exista pe planetă în urmă cu 500 de ani.

Şi atunci, ce o să ne facem dacă, într-un scenariu SF, după ce vom fi împânzit planeta cu panouri fotovoltaice şi cu panouri solare, o să constatăm că nu se mai face fotosinteză pe planetă şi că se face frig în lume din cauza noastră, dat fiind că energia fotovoltaică şi energia calorică purtată de radiaţia electromagnetică luminoasă sau de cea calorică, ale soarelui, sunt absorbite de panourile fotovoltaice sau solare şi nu îşi mai fac circuitul în natură.

Comisia europeană nu avut, desigur, această viziune. Motivaţia cu care a pornit la acestă directivă a fost aceea că dacă energia captată prin panouri fotovoltaice ar depăşi 8% din totalul energiei electrice produse într-o ţară europeană, atunci ar putea să apară dezechilibre în funcţionarea reţelelor clasice de producere a energiei electrice şi ar fi necesar ca "stimulentul" lipsei de taxe să fie eliminat.

Comisia nu explică prea mult de ce crede ea că s-ar produce un asemenea dezechilibru şi de aceea pare că n-a aprofundat prea mult problema.

De altfel, limita capacităţii Comisiei europene de a înţelege problemele utilizări energiei electrice s-a probat după ce recent a apărut la orizont spectrul constatării că automobilele electrice, pe care comisia le promovează, nu sunt o soluţie sustenabilă, anume a ceea ce s-a întâmplat în Elveţia, unde s-au introdus reglementări care prevăd că în situaţii de limitare a capacităţii de producţie de energie electrică să fie interzisă sau limitată circulaţia automobilelor electrice.

De altfel, era previzibil că în condiţiile în care, cum se vede acum, capacităţile de producţie a energiei electrice sunt depăşite de cerere, multiplicarea numărului de automobile electrice, care absorb putere din reţeaua electrică, va conduce la căderea reţelei.

Dacă, deseori în timpul verii, când sunt utilizate intensiv aparatele de aer condiţionat, se întâmplă ca reţeaua să cadă, cu atât mai mult se va întâmpla ca puterea absorbită pentru încărcarea automobilelor electrice, care este mult mai mare decât consumul unei gospodării, să aducă la limita capacităţii reţelele de furnizare a energiei electrice şi să le blocheze.

În plus, modul în care a fost transpusă în legea română directiva RED reflectă o lacună de înţelegere a limbajului directivelor. Directivele folosesc deseori formularea prin care se acordă statelor membre posibilitatea de a introduce reglementări mai stricte decât cele stabilite de directivă. Dar asta înseamnă că statul membru poate face aceasta numai prin lege, care evident se elaborează de autoritatea legiuitoare, adică de parlamentul respectivei ţări.

"Cu toate astea", în România au fost cazuri prin care s-a acordat unor autorităţi care nu sunt legiuitoare şi nici nu au drept de iniţiativă legislativă dreptul de a modifica legislaţia. Este, de exemplu, cazul Legii audiovizualului, unde, în virtutea înţelegerii greşite a acestei formule, s-a acordat CNA-ului dreptul de modifica diverse reguli de difuzare a programelor în televiziune. Acesta este şi cazul actualei ordonanţe privind energia sub raportul a ceea ce a fost o dispută în care ministrul "catastrofă" afirma că nu există taxă "de soare" în această ordonanţă de urgenţă, deşi ordonanţa acorda negru pe alb dreptul unor autorităţi de-a impune asemenea taxe ("art 21 3) Autorităţile administraţiei publice centrale şi ANRE pot aplica taxe şi tarife").

Aici se dezvoltă însă un aspect de neconstituţionalitate al acestei ordonanţe care contravine articolului din Constituţie care prevede că taxele se pot stabili numai prin lege (art 139 (1) "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege").

Ori, n-o să găsim nicăieri elemente constând în stabilirea unei taxe în aceasta ordonanţă, ci doar ideea că diverse autorităţi ale administraţiei publice centrale sau ANRE ar putea stabili, ele, taxa în cauză. Cerinţa constituţională acordă însă doar legiuitorului dreptul de a "stabili" taxe, ceea ce înseamnă că şi cuantumul taxei trebuie stabilit numai prin lege. Nu se poate lăsa unei autorităţi oarecare dreptul de a stabili care este mărimea unei taxe, ceea ce este de înţeles, dat fiind că mărimea unei taxe este proprietatea ei cea mai importantă. Doar parlamentul poate institui taxe, odată cu stabilirea cuantumului lor, în valori absolute sau în procente.

Astfel că ministrul "catastrofă", ca într-un paradox logic, minte şi nu minte, când spune că nu e vorba de nicio taxă în ordonanţa în cauză. Astfel, el nu minte, căci este evident că dacă taxa nu este stabilită de textul Ordonanţei, inclusiv sub raportul cuantumului ei, asta înseamnă că ordonanţa nu a introdus de fapt taxa. Dar, în acelaşi timp, el minte, pentru că în logica sa, care este şi logica neconstituţională a ordonanţei, ordonanţa face o referire la taxă, a cărei stabilire o lasă însă în seama autorităţilor administraţiei publice.

Astfel, dacă textul Ordonanţei transferă către o autoritate dreptul de a introduce "taxa pe soare", asta înseamnă că această ordonanţă, fără a introduce ea însăşi taxa, încălcă Constituţia tocmai pentru că nu întroduce ea însăşi taxa, ci lasă stabilirea taxei la latitudinea unei autorităţi care nu are capacitate legislativă. Ceea ce înseamnă că ordonanţa incită ANRE sau o autoritate publică să încalce Constituţia, introducând taxe. Curtea Constituţională va avea de lucru cu privire la neconstituţionalitatea acestei prevederi din ordonanţa de urgenţă privind "taxa pe soare".

Totodată, în declaraţiile lui, "ministrul catastrofă" spunea că taxa ar putea să apară numai după 31 decembrie 2026, şi în nici un caz acum. Ceea ce arată că nu cunoaşte conţinutul ordonanţei, care prevede că taxa poate fi introdusă "dacă energia electrică din surse regenerabile autoprodusă este sprijinită efectiv prin intermediul unor scheme de sprijin" sau dacă puterea instalaţiei depăşeşte 30 KW. Asta înseamnă că taxa ar putea fi introdusă de ANRE sau de o autoritate publică oricând. Tot el declara, în acelaşi registru al minciunii, că guvernanţii au fost obligaţi de directivă sa adopte această taxă şi că dacă nu o făceau riscau procedura de infringement, adică sancţiuni şi amenzi din partea Comisiei europene. Asta este evident şi din nou o minciună, căci directiva nu obligă la stabilirea unor astfel de taxe, ci doar spune că statele membre ar putea să le introducă.

Se pare că tematica energiei bulversează intelectul celor care vor să facă reguli. Adaug aici şi exemplul prevederilor din legea plafonării preţului energiei electrice, unde s-a creat enormitatea că, în România, oamenii sunt împărţiţi în funcţie de puncte de consum. Beneficiarii tarifelor plafonate sunt doar oamenii care locuiesc în domiciliu sau în reşedinţă, adică în propriile proprietăţi. Chiriaşii nu au dreptul la tarife plafonate, deşi şi ei sunt tot oameni. Guvernul ar fi trebuit să ştie că, în general, în orice punct de consum al energiei electrice sau al gazelor se află oameni şi nu pterodactili.

În această epocă în care de nediscriminarea este cuvânt de ordine, uneori până la exces, guvernul inventează o discriminare la care nimeni nu s-ar fi gândit: discriminarea după locul de consum! Nu eşti proprietar al locului de consum, eşti deconspirat ca chiriaş, şi eşti dat pradă furnizorilor de energie.

Poziţionarea etică faţă de consumul de energie, în starea de surescitare pe care a adus-o actuala criză energetică, poate îmbrăca cele mai ciudate forme, aşa cum s-a întâmplat în declaraţia preşedintei Parlamentului European, Roberta Metsola, la deschiderea sesiunii plenare de la Strasbourg privind anchetele în curs efectuate de autorităţile belgiene.

"Suntem europeni. Vom sta mai degrabă în frig decât să fim cumpăraţi", a spus ea "în timpul apoteozei" discursului său.

De ce trebuie să stai in frig ca sa arăţi ca nu esti corupt? E ca la micul Citroen C2 al lui nevastă-mea, care are două uşi şi atunci când deschizi o uşă, un indicator de bord arată că s-au deschis patru uşi!

O să asistăm la reducerea temperaturii în sediile Uniunii ca să se arate că nu sunt corupţi, iar cine o să întoarcă robinetul caloriferului spre + va fi imediat suspectat că a primit ceva de la Qatar? Iar procurorii care anchetează cazuri de corupţie vor folosi termometre, ca la bebeluşi?

Să fim atenţi să nu se încurce la măsurători Farenheit cu Celsius! Termometrele Farenheit sunt mai voluminoase...