SUPLIMENT ECO-ECONOMIE Reindustrializarea pe noi baze şi principii tehnologice - principalul obiectiv al Ministerului Economiei

Reporter: Se discută din ce în ce mai mult despre economia circulară. Aţi vorbit şi dumneavoastră la conferinţa BURSA din 28 iunie despre adoptarea, în curând, a unei strategii privind economia circulară. Ce include această strategie, ce obiective vizează şi ce investiţii preconizaţi pe partea aceasta?

Florin Spătaru: Strategia pe economia circulară a fost definită la nivelul Secretariatului General al Guvernului (SGG) şi urmează să fie adoptată prin Hotărâre de Guvern în luna septembrie. Noi am venit la acea strategie cu completări pentru că ce am observat a fost că acea strategie trebuie practic adaptată la realitatea economică actuală şi am venit cu o componentă care să fie mai pragmatică, mai aplicată pe realitatea economică românească. Aceste completări au venit şi în urma discuţiilor pe care le-am avut cu mediul de afaceri, cu companii care lucrează în această zonă şi deja au dezvoltat proiecte cum ar fi proiectul de la Buzău, proiectul de la Slobozia şi atunci am adăugat la cele 7 sau 8 obiective încă 6, care să completeze această abordare, dar pe de altă parte să putem să demarăm proiecte concrete în perioada următoare. După adoptarea Hotărârii de Guvern şi a strategiei pe economie circulară - acolo am discutat cu Ministerul Mediului şi am vrea să fim co-iniţiatori - se va adopta în luna mai 2023 planul de acţiune în care, Ministerul Economiei, cel puţin din dis­cuţiile pe care le avem în acest moment cu Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă şi cu Ministerul Mediului, va coordona implementarea strategiei pe economie circulară. Acum, dacă este să tragem o concluzie şi să spunem care ar fi obiectivele sau investiţiile care vor veni: investiţiile trebuie să se axeze în primul şi primul rând pe această recuperare a materiilor prime critice, vorbim de aluminiu, pământuri rare şi aşa mai departe. Practic, prin reciclarea acestor echipamente sau produse care în acest moment sunt tratate ca deşeuri, dorim ca ele să devină defapt materii prime şi să putem să recuperăm aceste materii prime şi să le introducem în circuitul economic. Acestea ar fi zonele principale de acţiune.

Reporter: Cum vor fi realizate aces­te investiţii? Înţeleg că discutaţi cu companii private care să primească stimulente pentru a realiza astfel de programe...

Florin Spătaru: Da, aşa cum am făcut şi acum cu această schemă de ajutor de stat pentru dezvoltarea capabilităţilor tehnologice în domeniul prelucrării, aşa am putea veni cu o schemă sau cu un instrument financiar care să stimuleze un astfel de demers. Pentru că până la urmă acest stimulent financiar se va regăsi în plus-valoarea sau în valoarea adăugată pe care România o va obţine dintr-un astfel de demers, reducând volumul deşeurilor şi de asemenea creând materia primă necesară pentru următorul lanţ de producţie.

Reporter: O astfel de schemă de sprijin ar fi din fonduri proprii sau se poate obţine şi finanţare europeană?

Florin Spătaru: Vom avea o discuţie cu Ministerul Fondurilor Europene şi cu Ministerul Mediului şi vom vedea ce posibilităţi avem: fie pe execuţia bugetară 2021-2027 sau dacă acolo resursele vor fi limitate vom veni şi vom propune o alocare bugetară de la bugetul de stat pe un astfel de instrument. După cum vedeţi şi aceste 300 de milioane (de euro) de care vorbim cu această schemă de ajutor de stat sunt practic bani care vin din bugetul de stat, dar care vor crea acel factor de multiplicare şi care se vor regăsi în veniturile statului ulterior.

Reporter: Ce investiţii sunt "în pipeline" şi pot fi catalogate ca fiind pe zona aceasta de economie circulară? Aţi vorbit despre producţia de baterii, despre producţia de oţel verde la Liberty Galaţi...

Florin Spătaru: Acestea sunt proiecte care deja încep să se concretizeze: producţia de oţel verde şi dezvoltarea acestui lanţ al metalurgiei care să ne asigure materia primă practic a viitorului, la producţia de baterii discutăm cu companii care doresc să producă baterii, dar de asemenea să le şi recicleze. Pentru că materia primă principală, cel puţin pe baterii, litiul, poate fi recuperat în proporţie de 90% şi poate fi reintrodus în circuit. Dar vorbim şi de alte zone, în domeniul produselor electronice este o discuţie pe care o avem pentru prelungirea ciclului de utilizare. Un astfel de demers se încadrează de asemenea în cadrul economiei circulare.

Reporter: Vom avea producţie de maşini electrice în România?

Florin Spătaru: Cei doi mari producători (prezenţi în România) este clar că va trebui să ţină cont de directivele europene. Din ultimele discuţii şi negocieri care se fac la nivelul Comisiei Europene este clar că electromobilitatea va fi implementată în toate statele membre şi reducerea acestor motoare termice şi producţia de maşini electrice se va regăsi de asemenea şi în România. Avem discuţii şi cu cei de la Dacia pe strategia lor şi care sunt obiectivele principale pe care le au, şi cu cei de la Ford, tot pe zona aceasta. Dar acolo este important să asigurăm şi lanţurile de aprovizionare. Tocmai de aceea ne-am concentrat pe crearea unei capabilităţi de producţie în domeniul semiconductorilor. Discutăm de asemenea cu producători de cablaje electrice pentru aceste maşini şi, bineînţeles, cum am mai spus, de investiţii în producţia de baterii. Investiţia în producţia de baterii, ca şi în domeniul semiconductorilor, trebuie să vină la pachet cu două componente: componenta educaţională, practic recalificarea sau calificarea unor tineri sau a unor persoane în aceste sectoare economice, iar acolo am semnat cu cei de la EIT InnoEnergy acel memorandum care va fi implementat în mai multe universităţi din ţară pentru acest sector, iar cealaltă componentă este cea de cercetare, dezvoltare, inovare. Numai aşa vom putea crea acest ecosistem stabil şi aşa putem avea aceste avantaje competitive.

Reporter: Care sunt celelalte sectoare cheie în care mai trebuie investit?

Florin Spătaru: În domeniul alimentar clar, iar acolo este o discuţie pe care o avem cu Ministerul Agriculturii pentru că aceasta este zona lor de competenţă, pe zona de producţie şi cum se regăseşte procesarea alimentelor în sis­temul economic naţional. Dar ceea ce este important şi unde trebuie să vedem investiţii majore este în industria prelucrătoare. Tocmai de aceea, dacă vă uitaţi pe codurile CAEN care sunt anexate la acea schemă de ajutor de stat - care ne dorim să fie o schemă multianuală - vom regăsi bună parte din industria prelucrătoare. Am venit cu aceste 300 de milioane (de euro) şi ne dorim ca în urma rezultatelor şi a succesului unei astfel de scheme să mărim bugetul anual şi să extindem şi perioada de aplicare. Vorbim despre industria textilă, despre industria pielăriei, vorbim de lemn, de asemenea de componente electrice-maşini, vorbim de industria farmaceutică - care trebuie să îţi asigure o bază stabilă de producţie cât mai aproape de locul de utilizare, iar aici noi considerăm că România poate să joace un rol important -, vorbim despre indus­tria chimică de asemenea, care prin procesarea acestor materii prime poate să joace un rol important la nivelul pieţei unice europene.

Reporter: Pe partea de strategie europeană, pe Green Deal, în special la Bruxelles, pare să existe un fel de vedere cu ochelari de cal. Toată lumea însă, în ultima perioadă, mai ales de când cu criza gazului rusesc, a reînceput să pună în funcţiune capacităţile pe cărbune şi nimeni nu îşi asumă, practic, să spună populaţiilor că acesta este costul tranziţiei, inclusiv preţul mare. Dumnea­voastră cum vă explicaţi, de unde această lipsă de asumare?

Florin Spătaru: Uniunea Europeană, statele membre ale UE, au agreat un parcurs: de transformare industrială şi reducere a emisiilor de carbon. Noi, ca stat membru, am participat la un astfel de demers. Acum, obiectivul final cred că nimeni nu îl poate contesta. Problema cea mai mare, iar acesta este unul din lucrurile pe care le-am evidenţiat de fiecare dată când m-am dus în şedinţele cu ceilalţi miniştri ai Economiei din UE, este că această tranziţie trebuie să se facă ţinând cont de specificul fiecărei ţări, astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă. Pentru că această transformare tehnologică va impacta mult fiecare dintre statele membre care au un anumit nivel de dezvoltare şi un anumit specific economic. Acum, tocmai de aceea România a susţinut iniţiativa Italiei în ceea ce priveşte reducerea producţiei de maşini cu motoare termice, tocmai de aceea evaluăm care este impactul unei astfel de măsuri la nivelul ţării noastre, la nivelul economiei româ­neşti şi avem un mesaj pragmatic legat de aceste măsuri care sunt propuse la nivelul Comisiei Europene. Până la urmă, acolo este vorba despre o negociere, nu este vorba despre altceva. Tocmai de aceea este important ca noi să avem o imagine clară a ceea ce ne dorim. Aici, Ministerul Economiei a avut o poziţionare corespunzătoare pe mai multe sectoare economice şi vreau să vă spun că, la nivelul Reprezentanţei Permanente şi la nivelul celorlaltor ministere de linie care bineînţeles că relaţionează cu Ministerul Economiei, punctul de vedere al Ministerului Economiei a fost preluat. Asta înseamnă că această comunicare pe care noi o avem cu sectorul economic şi evaluarea impactului unor astfel de măsuri în economia românească a fost bine sintetizat, promovat corespunzător şi România s-a poziţionat la nivelul Comisiei Europene. Rezultatul însă de asemenea ţine cont de celelalte state membre, iar câteodată, cumva, astfel de decizii oarecum sunt diferite faţă de poziţionarea pe care o avem. Dar acolo trebuie să fim foarte clari: acolo unde este nevoie de sprijin trebuie să acţionăm imediat - noi, ca stat membru, Ministerul Economiei de asemenea, prin aceste instrumente pe care trebuie să le punem la dis­poziţie. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care vrem ca schemele de ajutor de stat pe sectorul industrial să fie coordonate sau discutate împreună cu Ministerul Economiei pentru că avem o imagine clară asupra a ceea ce se întâmplă pe această zonă.

Reporter: De ce ar veni un investitor străin în România? Care sunt punctele tari ale economiei româneşti?

Florin Spătaru: Sunt câteva elemente de care trebuie să ţinem cont şi eu cel puţin le-am evidenţiat în toate dis­cuţiile pe care le-am avut. Fie cu mediul de afaceri, fie cu miniştri omologi. Avem un grad ridicat de independenţă energetică. Vedem că în acest moment această independenţă energetică contează enorm de mult. Nu suntem 100% independenţi energetic, dar avem un sistem energetic naţional care asigură o bună parte din energie - în mare parte hidro şi nuclear -, energie verde, avem aceste programe investiţionale în energia regenerabilă şi avem de asemenea o lege offshore adoptată care ne va asigura peste câţiva ani de zile - era bine dacă se putea acum dar nu putem să dăm istoria înapoi - această independenţă în aprovizionarea cu gaze naturale. Cel de-al doilea element de competitivitate îl reprezintă resursele naturale, resurse naturale pe care România le are. Da, este adevărat, nu le mai exploatăm, am închis o bună parte din mine, dar noi am demarat procesul de redeschidere a lor sau de relegiferare a unui astfel de proces şi suntem în discuţii inclusiv cu cei de la DG GROW pentru a putea să exploatăm resurse minerale ne-energetice necesare pentru lanţul de valoare şi pentru asigurarea securităţii aprovizionării la nivelul pieţei unice europene. Dar nu vorbim doar despre exploatare, ci şi despre procesare, care are nevoie de energie, de care spuneam că este dis­ponibilă şi în care mai putem să inves­tim - avem aceste proiecte de dezvoltare energetică, inclusiv în domeniul nuclear. Un al treilea element de competitivitate îl reprezintă capitalul uman. Este adevărat, există această percepţie că acest capital uman este critic în acest moment, dar avem universităţi care au dezvoltat centre de inovare, suntem o ţară cu o populaţie semnificativă la nivelul UE şi prin măsurile practice pe care am putea să le adoptăm putem să dezvoltăm acele capabilităţi. Tinerii români sunt înclinaţi către domeniul tehnic şi acesta este un lucru foarte important. Prin dezvoltarea acestor capabilităţi tehnice am putea să asigurăm capitalul uman.

Reporter: Este important să-i şi ţinem în ţară...

Florin Spătaru: Este adevărat, dar acesta este un demers conjugat între sectorul public şi sectorul privat. Am fost director de resurse umane, ştiu ce înseamnă să asiguri retenţia, ştiu care sunt măsurile pe care companiile ar trebui să le ia şi cred că vor veni în mod natural atât timp cât investiţia, din partea publică şi privată, va duce la asigurarea acestor competenţe şi atât timp cât investiţiile vor rămâne în România, care vor oferi un potenţial de dezvoltare atractiv pentru aceşti tineri. Este adevărat, o parte din ei va pleca. Este un fenomen natural. Libera circulaţie a capitalului uman este una din valorile Uniunii Europene. Pe de altă parte, România, având aceste avantaje, ar putea să asigure retenţia. (...) După aceea, trebuie să vorbim de un lucru primordial pe agenda mea: aceste strategii publice care să fie clare, bine definite, pragmatice, care să ducă la dezvoltarea industrială. Şi vorbim de strategia pe hidrogen, de strategia pe competitivitate, strategia pe economie circulară, care să fie adaptate la specificul economiei româneşti şi care să poată fi implementate cât mai repede posibil. Viteza cu care vom acţiona şi cu care vom veni în sprijinul dezvoltării industriale va duce România în poziţie favorabilă la nivelul statelor membre. Avem resurse, avem energie, avem capital uman...

Reporter: Mai trebuie infrastructură, iar banii nu par să mai fie o problemă acum...

Florin Spătaru: La infrastructură, ministrul Sorin Grindeanu cred că a făcut paşi importanţi în definirea acelui Masterplan şi dacă ne uităm un pic la toate proiectele mari de infrastructură deja putem să cuantificăm şi avem semnări de contracte, reîncadrarea în termene... Un exemplu care este foarte la îndemână: podul peste Dunăre de la Brăila, toate acele panouri, blocuri metalice pentru podul de la Brăila au fost deja montate şi practic la finalul acestui an podul ar putea fi funcţional, doar că trebuie conectat corespunzător şi acolo iar au fost deblocate fondurile - centura Galaţiului, care este una din arterele care duce la încărcarea acelui pod, a fost provizionat din bugetul de stat pentru că anterior nu fusese finanţat corespunzător. Deci toate aceste elemente încep să prindă contur în strategia naţională de dezvoltare. Dar obiectivul principal pe care îl avem, cel puţin din perspectiva mea, ca ministru al Economiei, este reindustrializarea. Pe alte principii tehnologice, care să respecte obiectivele finale pe care le-am adoptat, pe care ni le-am asumat ca membri ai Uniunii Europene. Este mult de dis­cutat pe zona aceasta de tranziţie şi acolo nu ar trebui să avem acei ochelari de cal şi va trebui să ne poziţionăm corect, prin comunicarea pe care o avem cu industria şi cu sectorul economic naţional.

Reporter: Legat de strategia de hidrogen, Chimcomplex cred că produce deja hidrogen, se vorbeşte şi la Liberty...

Florin Spătaru: La Liberty se vorbeşte despre utilizarea hidrogenului în procesul de obţinere a oţelului. Acum, vedeţi, în producţia de oţel verde ai nevoie de hidrogen verde, nu (hidrogen) din prelucrarea gazului. Am avut mai multe discuţii cu ei, dar acum ideea este următoarea: că zona de sud-est a României, acolo unde avem acele parcuri eoliene şi unde avem o dezvoltare a producţiei de energie regenerabile, putem produce hidrogen şi putem fi foarte aproape de beneficiarii reali - producţia de oţel, poate fi folosit şi în producţia de ciment, în industria petrochimică şi am putea cumva să creăm acel ecosistem acolo şi să aducem hidrogenul - producţia de hidrogen prin electroliză - cât mai aproape de beneficiarii finali. Nu avem în acest moment o strategie de utilizare industrială a hidrogenului. O vom avea! Dar am demarat aceste dis­cuţii cu sectorul economic care este dis­pus să participe la un astfel de demers. Dar pe de altă parte ştiu că s-au făcut paşi importanţi şi nu s-a aşteptat neapărat o strategie în acest domeniu. (...) Bătălia este pe zecile de miliarde de euro alocate la nivelul Uniunii Europene pe producţia de hidrogen şi utilizarea hidrogenului. Aici, dacă România îşi doreşte să industrializeze, are nevoie de o strategie industrială pe hidrogen pe care Ministerul Economiei o va începe să o dezvolte.

Reporter: Pe partea de reciclare şi colectare a deşeurilor noi avem o problemă. Ştiţi foarte bine cum este în Germania, inclusiv pentru un pet de 0,5 litri orice persoană se poate deplasa la un supermarket, introduce pet-ul într-un aparat automat şi primeşte o sumă de bani. De ce nu se aplică acest sistem şi în România?

Florin Spătaru: Se va aplica. Este o discuţie pe care o avem cu Ministerul Mediului, practic este o companie care trebuie înfiinţată...

Reporter: Ministerul Mediului are 2-3 ani de când vorbeşte despre acest proiect, cel puţin.

Florin Spătaru: Ştiu, dar vedeţi... Ministerul Mediului este în discuţie cu marii producători de băuturi răcoritoare şi din câte ştiu eu suntem aproape de final. Practic, obiectivul este să operaţionalizăm acest sistem şi această companie în cursul acestui an, undeva în luna octombrie 2022. Bineînţeles că vor exista nişte etape de implementare, dar putem să spunem că acolo şi Ministerul Economiei a sprijinit prin comunicarea pe care o avem cu mediul de afaceri. Va exista un astfel de sistem de colectare, plata unei sume şi recuperarea acelei sume la acele automate în momentul în care se vor returna.

Reporter: Pe construcţii se poate face ceva? Industria constructoare, la noi în ţară, este una dintre cele mai mari creatoare de deşeuri.

Florin Spătaru: În primul rând haideţi să ne uităm la cifre. În acest moment, gradul de reciclare a deşeurilor, la nivelul anului 2019, în România, este de 11%. Deci noi trebuie să ajungem la un grad de reciclare până în 2025 de 55%. Avem o problemă. Până la urmă, dacă vrem ca acest proces să se întâmple, este clar că el nu se poate întâmpla doar prin metode coercitive. Trebuie venit şi cu stimulentele necesare şi cu strategia necesară pentru un astfel de demers. Degeaba spunem că trebuie să asigurăm gradul de reciclare de atât la sută. În primul rând trebuie să facem selectarea corespunzătoare, în al doilea rând trebuie să avem unităţile sau companiile care să facă această reciclare efectivă. Un astfel de demers costă, să fim realişti.

Reporter: Există şi discuţia dacă este sau nu bancabilă economia circulară.

Florin Spătaru: Cu siguranţă este bancabilă. Cel puţin în contextul actual această zonă va fi atractivă. Este una dintre discuţiile pe care noi le-am avut cu cei de la Banca Europeană de Investiţii (BEI). Le-am cerut, le-am spus că din perspectiva Ministerului Economiei ar trebui să se gândească la o variantă de finanţare pe economia circulară. Sub diverse forme, inclusiv printr-un parteneriat public-privat care ar putea să asigure o parte din aceste fonduri. (...) Cred că în mod pragmatic aşa putem să facem aceşti paşi. Obiectivele, sigur, va trebui să le analizăm şi să vedem cum le vom putea îndeplini până în 2025, dar creşterea gradului de colectare şi susţinerea companiilor care vor asigura acest grad de reutilizare va putea duce la obiectivul final. Pe de altă parte, trebuie să fim realişti. Discutam cu miniştrii omologi din Uniunea Europeană: gradul de recuperare a pământurilor rare, cele care sunt necesare pentru motoarele electrice şi electromobilitate, este de 2%! La nivelul Uniunii Europene. Este deci un lucru care trebuie accelerat, iar aici este vorba despre un efort comun: finanţare, dar şi un obiectiv pe care trebuie să ni-l setăm corespunzător. (...) Sectorul public trebuie să asigure partea de finanţare.

Reporter: Consideraţi că noi avem o problemă cu cultura reciclării sau este o problemă de educaţie?

Florin Spătaru: Nu. Cred că aceas­tă cultură a reciclării vine în timp. Ea trebuie de asemenea stimulată corespunzător. România trebuie să facă paşi importanţi în această zonă, mai ales că după cum spuneam materiile prime care pot fi obţinute din reciclarea aces­tor deşeuri în acest moment sunt critice. Deci au valoarea corespunzătoare, pot produce bani şi atunci această cultură, atât timp cât există o vizibilitate a lanţului de valoare, cu siguranţă va putea fi dezvoltată. Eu sunt încrezător că ro­mânii se vor adapta foarte rapid la un astfel de demers. Dar, cum spuneaţi: vrem să reciclăm pet-uri, le putem colecta şi duce într-o anumită parte, dar era mult mai facil dacă acest sistem SGR (sistem garanţie-returnare - n.r.) ar fi fost implementat acum 2 ani de zile. (...) Este un sistem absolut normal şi cred că implicarea sau co-interesarea diverşilor stakeholderi într-un astfel de demers este foarte important. Şi în zona exploatărilor miniere acesta este un lucru pe care l-am spus: trebuie să identificăm care sunt grupurile ţintă şi cum le implicăm în mod activ în dezvoltarea unui astfel de proces.

Reporter: Vă mulţumesc!