SUPLIMENT EDUCAŢIA - DE LA TABLĂ LA TABLETĂ "Pandemia, un vehicul prin care s-au găsit soluţii pentru modificarea sistemului tradiţional"

Reporter: Poate fi considerată pandemia o şansă pentru învăţământ?

Andreea Sava: Din punctul meu de vedere, pandemia nu poate fi considerată o şansă pentru învăţământ, având în vedere că educaţia a fost chiar oprită pentru o anumită perioadă de timp, lucru care nu s-a întâmplat nici în vremea razboiului. Este o neşansă pentru copiii vulnerabili din România, având în vedere distribuţia actuală a resurselor, cu rate de penetrare a internetului de 73,7% în zona urbană şi de 47,1% în mediul rural, unde locuiesc peste 50% dintre copiii din această ţară. (Unicef, 2020). Pandemia poate doar fi considerată doar un vehicul prin care s-au găsit mai multe soluţii pentru modificarea sistemului traditional.

Reporter: Predarea online poate reprezenta o soluţie atât pentru elevi, cât şi pentru profesori?

Andreea Sava: Predarea online poate reprezenta o soluţie doar pentru alfabetizaţii digital, iar aici România nu ocupă o poziţie foarte bună faţă de alte ţări europene, deşi stă mult mai bine la infrastructura reţelei şi vitezei de internet. Digital divide poate însemna diferenţa dintre media europeană şi subdezvoltarea periferiei europene, ambele realităţi prezente în sistemul din România. Predarea online s-a democratizat, însă cea mai mare problemă a fost tratarea noului mediu online în acelaşi mod ca cel offline. Or, nu poţi fi interesant şi nu poţi capta atenţia dacă faci în online, ca profesor, aceleaşi lucruri plictisitoare din offline. Ca elev, efortul de a susţine atenţia este şi mai mare, chiar dacă beneficiezi de conţinuturi educaţionale capitivante!

Reporter: Din semnalele dumneavoastră, care au fost cele mai mari probleme cu care s-au confruntat cadrele didactice în aceste ultime luni? Dar elevii?

Andreea Sava: Cadrele didactice s-au confruntat cu lispa instruirii pentru sistemul digital şi, în consecinţă, cu dificultăţi în menţinerea contactului cu toţi elevii. În schimb, pentru cadrele didactice familarizate cu tehnologia, cel mai dificil a fost să lucreze cu acel procent de 10% profesori şi 15% elevi care nu au facut paşii către online.

Elevii au fost obligaţi să folosească platforme multiple. S-au confruntat cu insuficienţa resurselor tehnice, iar acolo unde existau, erau în general folosite de părinţii care munceau de acasă - telework. S-au confruntat, de asemenea, cu lipsa de reguli şi lipsa unui cadru programat. Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) a formulat chiar o serie de recomandări pentru instituţiile de decizie şi universităţi, care abordează următoarele aspecte: procesul de predare şi învăţare- scenariul cel mai probabil este cel de blending learning; accesibilitate atât în centrele de învăţare, cât şi în unităţile de cazare pentru studenţi, participarea la cursuri să se facă pe grupe; procese de optimizare şi siguranţă pentru toţi actorii implicaţi în sistemul educaţional (studenţi, cadre didactice, personal auxiliar), aprovizionarea cu toate elementele necesare de igienă sanitară a tuturor spaţilor comune.

Reporter: Lipsa tehnologiei a reprezentat un impediment major... Cum poate fi rezolvată această situaţie, pentru că nu este vorba doar de tablete sau telefoane, ci şi de o conexiune stabilă la internet?

Andreea Sava: Nu este vorba doar despre lipsa tehnologiei, ci despre lipsa abilităţii de a funcţiona şi de a utiliza la capacitate maximă tehnologia care există deja.

De asemenea, achiziţionarea de terminale a fost facută de o serie de actori, companii, ONG-uri, administraţii locale, prin donaţii etc. Există eforturi începute şi la nivelul ministerului. Dar noi, ca Asociaţie, am dotat, chiar înainte de pandemie, două şcoli cu desktopurile necesare unui laborator, descoperind că ele nu sunt folosite la maximum şi că principala problemă este tot zona de resurse umane şi disponibilitatea softurilor licenţiate.

Reporter: Cum apreciaţi metodele de evaluare finală în anul universitar 2019-2020, atât pentru elevi, cât şi pentru studenţi, decise de MEC?

Andreea Sava: Toate metodele de evaluare, face-to-face, aparţin unui sistem din alte epoci. Ele trebuie să fie adaptate vremurilor de acum şi mai ales capacităţii elevului/studentului de a accesa realitatea. Universităţile au ales ca examenele finale să aibă loc online, iar astfel studenţii nu au mai fost nevoiţi să se deplaseze din localitatea în care locuiesc către universităţi. De asemenea, trebuie regândite şi centralizate sistemele de organizare unde examinatorii sunt din judeţul învecinat, este un lucru care contribuie la diferenţe foarte mari în funcţie de cei care corectează baremele. Dacă avem elevi care ajung, în urma recorectării, de la nota 6 la nota 9,50 - acesta este un semnal că sistemul de evaluare este falimentar şi metodele lui complet necredibile şi nensustenabile pe termen lung.

Reporter: Cum evaluaţi sistemul educaţional românesc în timpul acestei crize cauzate de Covid -19?

Andreea Sava: Sistemul educaţional românesc a facut progrese rapide şi avem şi exemple atât din mediu pre- universitar, dar şi universitar. Universitatea Politehnica Timişoara (UP) de exemplu, instituţie - ancoră a unui eveniment recent dedicat educaţiei online, a pornit cu un campus virtual acum 15 ani, iar acum are inclusiv cursuri online de la mai multe universităţi integrate pe paltforma ei, platformă care a cunoscut în această pandemie o creştere exponenţială. Totuşi, în multe unităti există un imobilism în ceea ce priveşte replicarea metodelor tradiţionale în noul mediu online. Modul în care educaţia a fost dezvoltată în criză a arătat o nevoie mai mare de a dezvolta competenţe tangibile şi nu doar de transfer de informaţii. Profesorii ar trebui să devină facilitatori, iar studenţii ar trebui să înţeleagă că evaluările sunt de fapt o şansă de îmbunătăţire într-o manieră dinamică, un proces continuu şi nu un punct de oprire.

Reporter: Cum vedeţi anul şcolar 2020-2021, având în vedere că problema coronavirusului este departe de a fi încheiată?

Andreea Sava: Problema trebuie să fie reîncadrată. Ceea ce numim acum o problemă legată de COVID-19, să o reimaginăm ca o problemă de spaţii alternative, de implicarea comunităţii pentru dublarea spaţiilor existente, pentru fiecare şcoală. Problemă pe care o putem rezolva, pentru că fiecare comunitate are foarte multe clădiri abandonate sau clădiri care nu sunt folosite la capacitate maximă. Plus că, având în vedere că oricum organizăm în tranşe, educaţia ar trebui să se petreacă zilnic, şcolile ar trebui să fie deschise 7 zile din 7, mai ales dacă elevii vin pe rând, în forme de blending learning.

Reporter: Ce schimbări, legate de principalele examene naţionale, vedeţi posibile în viitorul apropiat, fără a da peste cap generaţiile actuale de elevi?

Andreea Sava: În primul rând trebuie publicate de acum toate subiectele pentru anul viitor şi pentru următorii doi ani. Pentru că principala problemă întâlnită în rândul elevilor este că aceştia sunt zăpăciţi de faptul că se schimbă tipurile de întrebări chiar înainte de examenul propriu zis, uneori chiar cu doar trei luni înainte.

Modificările la examene trebuie să fie legate de o mai mare capacitate analitică de rezolvare a problemelor pe care trebuie să o demonstreze elevii. Acest lucru poate fi testat practic, iar temele din examene trebuie să susţină într-un fel sau altul activitatea economică, socială sau civică. De azi, deja, subiectele pentru bacalaureatul de anul viitor ar trebui să fie deja foarte clare.

Reporter: Ce consideraţi că ar trebui modificat la cadrul legal din domeniu?

Andreea Sava: Sunt necesare multe modificări. Studentul ar trebui să aibă un curs flexibil şi adaptat nevoilor sale. Două platforme educative alternative ar trebui să fie aprobate la nivel naţional şi să înceapă să stocheze cursuri, lecţii şi elemente interactive de învăţare. Lecţiile din platformele anterioare ar trebui extrase şi reprelucrate - altfel, milioanele de euro acordate firmelor abonate la contractele de la Ministerul Educaţiei au fost irosite.

Curriculum-ul la decizia elevului/studentului din oferta şcolii reprezintă o dorinţă a elevilor/studenţilor care i-ar putea face să fie mai motivaţi să vină la şcoală. În acest moment, opţionalele sunt alese pentru a completa o normă didactică sau alta, elevii/studenţii nu au acea flexibilitate necesară.

În mediul pre-universitar curriculum de liceu trebuie adaptat şi scuturat de elementele mai puţin utile, dând astfel mai mult timp elevului - în linie cu celelalte ţări. În mediul universitar nu avem nici măcar o lege care să recunoască învăţarea online, deşi avem deja câteva cursuri care s-ar putea integra de mâine în această nouă realitate. În acest sens, trebuie să se ia măsuri urgente privind echivalarea lor şi recunoaşterea lor academică.

De asemenea, cadrul legal în vigoare ar trebui să sustină inovatia, să sustină lucrurile noi şi să pregătească elevul/studentul să se integreze pe piaţa muncii, pentru a reduce, astfel, rata de analfabetism funcţional, or acest lucru presupune indicatori de trasabilitate din zona educaţională spre zona de angajabilitate. De asemenea, ar trebui, la fel ca în Israel, profesorii să fie angajaţi la nivel national şi detaşaţi acolo unde este nevoie, cu diurnele consistente şi cu mijloacele financiare necesare (bani de navetă, de cărţi, pentru dotare etc.) pentru munca în rural.

Reporter: Vă mulţumesc!