SUPLIMENT EDUCAŢIA - DE LA TABLĂ LA TABLETĂ Şcoala în vremea coronavirusului

Educaţia traversează o criză fără precedent. Noul coronavirus a spulberat toate socotelile profesorilor, elevilor şi părinţilor - practic, în ultimele luni, toată lumea a fost obligată să se adapteze, din mers, la noua realitate. Există voci care consideră că aceasta poate fi o şansă pentru învăţă­mântul autohton, pandemia putând să fie şocul care să determine, în sfârşit, modernizarea educaţiei. Există însă şi o unanimitate pe un subiect - şcoala nu se poate face exclusiv online. Chiar şi în cazul fericit în care toţi cei implicaţi ar dispune de toată tehnologia necesară, un proces de învăţământ de calitate necesită interacţiunea directă între profesori şi elevi. Predarea online poate reprezenta o soluţie de lucru, ca alternativă a învăţămantului clasic, în condiţii de criză, dar nu poate fi o soluţie definitivă.

Am pus multe întrebări şi am obţinut răspunsuri foarte interesante de la principalii actori implicaţi în procesul de învăţământ. Există, din nefericire, şi o întrebare la care nu se poate răspunde clar în acest moment - "cum se va desfăşura noul an şcolar?" Există mai multe scenarii de lucru - unul fericit, cu o revenire la normalitate, cu elevi şi studenţi prezenţi în sălile de curs; unul nedorit, cu o activitate exclusive online, aşa cum a fost în această primăvară, dar şi un scenariu cu o combinaţie între cele două de mai sus, cu o îmbinare între online şi offline, cu elevi care să vină la şcoală în serii, astfel încât să fie asigurată distanţarea fizică şi virusul să se răspândească tot mai puţin. Discuţiile sunt ample, se caută cele mai bune soluţii, există propuneri, dar este evident că toţi profesorii trebuie să fie pregătiţi şi pentru predarea online, să fie puşi la punct cu tehnologiile secolului XXI, iar autorităţile să aibă grijă de elevii din mediile defavorizate, astfel încât să le asigure acestora accesul la educaţie, indiferent de modul în care aceasta se va desfăşura, de acasă sau din sălile de clasă. În profunzime mai sunt, desigur, şi alte probleme (nu sunt puţine, de la celebrele toalete din curte, până la siguranţa fizică a elevilor şi a cadrelor didactice în şcoli), mai vechi decât pandemia. Sindicaliştii trag repetate semnale de alarmă, abordând, din nou, problema finanţării învăţământului, care afectează viaţa de zi cu zi din şcoală. Conform acestora, toţi politicienii care s-au perindat în fruntea educaţiei nu au făcut altceva decât să cârpească, niciunul nu a venit cu un plan real de reformă a educaţiei: de la imobile şi până la resursa umană. Reformele au curs pe bandă rulantă, dar niciodată un ministru nu a continuat ceea ce a început predecesorul său, ci fiecare a ţinut morţiş să o ia de la capăt, iar acest lucru s-a văzut din plin. Problemele vor dispărea abia când guvernul şi autorităţile locale vor înţelege importanţa şcolii în comunitate şi importanta educaţiei în dezvoltarea generaţiilor viitoare. Până atunci... cârpim.

Într-o perioadă plină de semne de întrebare există o certitudine - avem nevoie de educaţie, pentru prezentul nostru şi pentru viitorul urmaşilor noştri.