SUPLIMENT EDUCAŢIA - NU PREDAI FĂRĂ SĂ ÎNVEŢI "Educaţia nu îndrăzneşte să facă paşi decisivi către un viitor digital"

Reporter: Care sunt concluziile trase după doi ani şcolari desfăşuraţi în mare parte online?

Evelina Necula:Ultimii doi ani ne-au demonstrat că educaţia din România este pregătită pentru un viitor digital, dar nu îndrăzneşte să facă paşi decisivi în direcţia aceasta. Cei mai mulţi dintre decidenţi au pus această situaţie pe seama slabei infrastructuri digitale la nivelul şcolilor. Dacă privim însă mai în profunzime, vedem că adevăratele frâne ale acestei transformări vin din înţelegerea insuficientă a rolului tehnologiei în educaţie, dar şi din lipsa competenţelor digitale ale profesorilor.

Cei mai mulţi dintre actorii implicaţi în procesul educaţional asociază încă educaţia digitală cu şcoala online, ceea ce generează o confuzie uriaşă. De aici şi antagonismul pe care îl vedem la mulţi profesori, chiar şi părinţi, faţă de adopţia de instrumente digitale în procesul educaţional. S-au ridicat câteva sloganuri eronate, care se pun în calea oricărei iniţiative de inovaţie în educaţie. Prima este că digitalul înlocuieşte şcoala propriu-zisă, cu predare fizică. Or, rolul tehnologiei este să completeze, să faciliteze, să îmbogăţească modul în care se desfăşoară procesul de predare învăţare, nu să îl treacă exclusiv în online. Am mai auzit că tehnologia depersonalizează educaţia. Dar, dacă îl privim ca pe un canal de suport, vom vedea că, de fapt, un mediu de lucru digital permite colectarea de informaţii ce contribuie la construirea unui profil personalizat al fiecărui elev, facilitează un dialog dedicat cu fiecare copil şi fiecare familie şi scurtează buclele de feedback, ce stau la baza învăţării active. Poate una dintre cele mai absurde temeri pe care le-am auzit în ultima perioadă este aceea că profesorii vor fi înlocuiţi de roboţi. La fel de ridicolă precum teama de 5G. În realitate, tehnologia va crea locuri noi de muncă, iar educaţia este al doilea domeniu care va beneficia de această creştere în următorii zece ani, după sănătate. Conform unui studiu al PWC, 325.000 de noi locuri de muncă vor fi create în educaţie în România, poziţii ce vor avea la bază utilizarea de noi tehnologii.

Anticipăm deci că, departe de a-i înlocui pe profesori, tehnologia va crea oportunităţi noi şi interesante de carieră în şcoală şi în jurul ei. Iar profesorii care folosesc tehnologia, îi vor înlocui pe cei care nu o fac, aşa cum s-a întâmplat în toate domeniile economiei şi societăţii marcate de transformarea digitală. Dacă în ultimii doi ani, profesorii au colecţionat diplome de competenţe digitale, unele chiar tipărite, în mod ironic, pe hârtie, ceea ce ne aşteptăm să vedem în următorul an este orientarea către utilizarea de zi cu zi a platformelor şi aplicaţilor dedicate educaţiei. Mă refer aici la instrumente de comunicare, de gestionare a activităţii de la clasă, orar, prezenţă, note, teme, de monitorizare a progresului, de evaluare standardizată sau de creare de conţinut.

Reporter: Pe cine a ajutat şi pe cine a dezavantajat desfăşurarea cursurilor în mediul online?

Evelina Necula:Elevii au fost primii care s-au adaptat la noul mod de lucru, atunci când contextul pandemic a impus trecerea în online. În funcţie de sprijinul pe care l-au primit din partea şcolilor şi al administraţiei, profesorii au creat noi medii de învăţare, în care au îmbinat armonios elemente de predare sincronă, live, cu crearea şi distribuţia de materiale educaţionale în format digital, asincron. Acolo unde tehnologia a fost folosită corespunzător, orele au devenit mai interactive, mai dinamice, conţinuturile mai atractive şi comunicarea mai personalizată pe nevoile fiecărui elev.

Profesorii care au experimentat acest mod de lucru au păstrat instrumentele digitale în practica de la clasă. Pe de o parte, ca să salveze timp, cum se întâmplă cu funcţiile de catalog electronic sau de raportare, pe de alta, ca să comunice mai eficient cu elevii si cu familiile, cu ajutorul modulelor de teme, de monitorizare a progresului şcolar sau multimedia. Si familiile care au avut ocazia să se apropie de activitatea copiilor de la şcoală cu ajutorul mijloacelor digitale au acum mai multă încredere în profesori şi sunt mai deschise către dialog şi colaborare.

Ei rămân însă o minoritate pentru că, pentru majoritatea elevilor şi profesorilor, episoadele de trecere în online au fost marcate de hei-rup si de haos - ia codul, resetează-ţi parola, caută-ţi clasa şi aşa mai departe. Iar nota de plată pentru acest haos vine sub forma unor decalaje uriaşe de învăţare, care vor avea impact asupra viitorului academic al copiilor care sunt astăzi în bănci, asupra nivelului de trai, dar şi asupra PIB-ului ţării. Un raport recent al Băncii Mondiale, UNESCO, UNICEF, "The State of the Global Education Crisis: a Path to Recovery", califică criza provocată de pandemia COVID-19 în educaţie drept cea mai gravă din istorie. Această generaţie de elevi riscă să piardă 17 trilioane de dolari din câştigurile lor pe parcursul vieţii, ca urmare a închiderii şcolilor, adică echivalentul a 14% din PIB-ul mondial actual, mult mai mult decât cele 10 trilioane de dolari estimate pentru 2020.

Reporter: Care au fost provocările cu care v-aţi confruntat în această perioadă şi cum aţi reuşit să le învingeţi?

Evelina Necula:Ultimul an a fost marcat şi de o tranziţie timidă a şcolilor publice către utilizarea catalogului electronic, funcţie pe care Kinderpedia o pune la dispoziţia utilizatorilor din 2019. Această tranziţie a fost încurajată de invitaţia lansată de Ministerul Educaţiei, care le permite şcolilor doritoare, să folosească exclusiv catalogul electronic în acest an şcolar. O veste bună, în esenţă, această oportunitate a dat naştere însă, peste noapte, la 12-15 afaceri speculative, într-un domeniu unde, cu câteva luni în urmă, nu erau mai mult de 3-4 jucători serioşi. Aceşti antreprenori de ocazie care au început să vândă servicii de catalog şcolilor, chiar şi primăriilor, expun sistemul unui risc uriaş. Pe de o parte, în ceea ce priveşte securitatea datelor, pentru că numeroase dintre aceste platforme sunt găzduite pe servere locale, în Bistriţa-Năsăud sau în Ciorogârla, cu alte 192 de site-uri şi aplicaţii. Pe de altă parte, ele ameninţă credibilitatea soluţiilor edtech legitime, performante, care cu greu vor reuşi să convingă o şcoală care a trecut în prealabil prin încercarea de a folosi un instrument de lucru rudimentar, fără suport tehnic, fără aplicaţii mobile şi cu funcţionalităţi limitate şi greoaie.

Problema de la baza acestui fenomen este, de fapt, lipsa de standarde pentru achiziţia de soluţii edtech. Directorii nu ştiu, în marea lor majoritate, ce este o platformă de management şcolar şi ce face. Au o viziune limitată inclusiv asupra modului cum ar trebui să funcţioneze, în instituţia lor, un catalog electronic. Am derulat o campanie amplă de comunicare prin care am încurajat şcolile şi reprezentanţii administraţiilor publice să cerceteze opţiunile disponibile înainte de a lua decizii şi să se uite la cel puţin zece criterii esenţiale în alegerea unei platforme de management şcolar cu catalog electronic: 1) conformitatea cu normele GDPR; 2) disponibilitatea platformei în cloud; 3) găzduirea datelor pe servere din Europa; 4) disponibilitatea de aplicaţii mobile pentru profesori, manageri, elevi şi familie; 5) experienţa de utilizare; 6) asistenţa la implementare; 7) suport tehnic permanent în limba română; 8) integrarea cu alte platforme şi baze de date ale autorităţilor; 9) posibilitatea de export al datelor; 10) prezentarea unui certificat de securitate cibernetică.

Timp de mai bine de patru ani, reprezentanţii ministerului nu au oferit niciun sprijin antreprenorilor edtech, pe motiv că vor construi şi ei platformele pe care noi le aveam deja, sub forma unui sistem amplu de management al şcolarităţii. Acest proiect, care urma să beneficieze de o investiţie de aproape 50 de milioane de euro, nu s-a mai realizat, iar finanţarea s-a pierdut. Dacă, în loc să se ambiţioneze să reinventeze roata, reprezentanţii autorităţilor ar fi sprijinit, cu sume mult mai modeste, soluţiile existente, am fi avut până astăzi o bază de date în care să se verse informaţii din toate tool-urile de pe piaţă şi care să permită o diagnoză a sistemului, dar şi intervenţii personalizate, acolo unde sunt necesare. Un astfel de demers s-a făcut deja de ani buni în Marea Britanie, de exemplu, care, cu sprijinul de care a beneficiat de la guvern, a devenit un important furnizor de tehnologie edtech în lume.

Reporter: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă acum sistemul educaţional?

Evelina Necula:Povara administrativă este una dintre dintre cele mai puternice frâne în transformarea educaţiei, atât la nivel de management şcolar, cât şi la nivelul clasei şi al fiecărui profesor. Dacă nu ar fi forţaţi să se acopere cu atâtea hârtii, profesorii ar fi mai creativi, şcolile ar fi mai deschise, mai transparente, iar comunităţile din jurul lor ar fi guvernate de relaţii bazate pe încredere, empatie şi sprijin reciproc. Pentru elevi, asta s-ar traduce într-un mediu de învăţare mai dinamic, susţinut de o comunicare promptă şi personalizată cu profesorii lor.

Ca părinte, totodată, aş vrea să văd că şcoala se mută din zona transmiterii de conţinuturi în aceea a creării de competenţe. Îmi doresc ca toţi profesorii cu care va interacţiona copilul meu să înţeleagă că, în lumea în care el va trăi şi va lucra, e mai important să demonstrezi capacitate de adaptare, de colaborare, gândire critică, creativitate şi autoreglare, decât să redai conţinuturi fixe, deseori învechite. Şi ne întoarcem iarăşi la competenţele profesorilor şi la abilitatea lor de a forma aptitudini de secol XXI.

Reporter: Majorările de preţuri au afectat şi domeniul dumneavoastră de activitate? Care sunt provocările acestei toamne?

Evelina Necula:Dintre categoriile de costuri ale Kinderpedia, cel mai mult a crescut componenta salarială, pentru că majorările de preţuri din ultima jumătate de an au afectat fiecare individ în parte, astfel că a trebuit să facem un efort ca să compensăm acest deficit. Dacă ne uităm la provocările acestei perioade, ele vin tot din zona de talente, pentru că facem eforturi mari ca să identificăm angajaţi potriviţi, atât pe partea tehnică, de programare, cât şi în zona de expansiune internaţională.

Reporter: Cum a evoluat activitatea companiei dumneavoastră în ultimii doi ani? Ce estimari aveţi pentru 2022?

Evelina Necula:Suntem bucuroşi că Kinderpedia, soluţia completă de comunicare şi management pentru şcoli şi grădiniţe pe care am construit-o chiar aici, în România, a ajuns anul acesta la peste 50 de membri ai echipei şi că am pus bazele unor hub-uri regionale dinamice în Portugalia, Brazilia, UK si Emiratele Arabe Unite. Provocarea acestei toamne şi a anului care vine va fi să consolidăm creşterea internaţională a Kinderpedia, care este prezentă astăzi în 17 ţări.

În ultimii doi ani am reuşit să atragem două runde de finanţare în valoare totala de 2,3 milioane de euro, la care au contribuit fondurile de investiţii EGV, Roca X, dar şi investitorii din comunităţile Seedblink şi Growceanu. Ne-am consolidat veniturile din abonamente şi am demonstrat că avem o relaţie pe termen lung cu şcolile şi grădiniţele utilizatoare, o parte dintre ele prezente în comunitatea Kiindepreda de peste şase ani. Mai mult, am iniţiat parteneriate internaţionale valoroase, care ne-au permis să aducem soluţia noastră în sprijinul profesorilor şi elevilor din numeroase colţuri ale lumii. Un exemplu este parteneriatul cu Maple Bear Global Schools, cea mai mare franciză educaţională canadiană din lume, care a ales Kinderpedia ca sistem de operare unic, ce le permite să integreze activităţile educaţionale operaţionale şi financiare într-o singură platformă digitală. Kinderpedia oferă şcolilor şi grădiniţelor Maple Bear din lume funcţionalităţi personalizate pentru planificarea şi monitorizarea activităţii administrative a şcolilor, pentru gestionarea activităţii de la clasă, pentru monitorizarea progresului şcolar şi pentru comunicarea cu familia. Totodată, automatizează facturarea taxelor şcolare.

Reporter: Mulţumesc!