SUPRAREACŢIE ÎN DEPOZITARUL CENTRAL Tănăsoiu şi-a dat în judecată şefii, pentru că au mustrat-o

Adriana Tănăsoiu, directorul general al Depozitarului Central, a dat în judecată instituţia pe care o conduce, cerând Tribunalului Bucureşti să anuleze o decizie a Consiliului de Administraţie (CA), prin care fusese sancţionată.

Ziarul BURSA a scris, într-un articol de luna trecută, că în piaţă existau zvonuri că Adriana Tănăsoiu ar fi fost sancţionată de CA-ul Depozitarului, printre motive fiind faptul că a transmis pieţei, împreună cu Ludwik Sobolewski, directorul general al BVB, la finalul lunii iulie, o scrisoare care anunţa reducerea ciclului de decontare (la "T+2") şi separarea sistemelor de tranzacţionare şi post-tranzacţionare, din 6 octombrie, fără aprobarea prealabilă a boardului. O cerere de avizare a acestei date ar fi fost transmisă şi la Autoritatea de Supraveghere Financiară, de către cei doi executivi, tot fără aprobarea boardului DC.

Procesul Adriana Tănăsoiu versus Depozitarul Central a fost înregistrat la Tribunalul Bucureşti, pe 15 octombrie.

Doamna Tănăsoiu nu ne-a răspuns, deocamdată, solicitării să comenteze situaţia.

Se pare că la Adunarea Generală a Depozitarului Central din 20 octombrie, care a avut ca subiect alegerea unui nou Consiliu de Administraţie, Adriana Tănăsoiu ar fi informat acţionarii despre demersul său în instanţă, precizându-le că informaţiile sunt confidenţiale.

Dan Paul, preşedintele Asociaţiei Brokerilor şi vicepreşedintele Bursei de Valori Bucureşti, ne-a declarat: "Este jenant ca un director general să dea în judecată instituţia pe care o conduce. Ar trebui dată afară, repede!"

Un cititor ne-a transmis cu lux de amănunte întâmplările din AGA Depozitarului Central, precum şi o interpretare proprie a faptelor.

Surse din piaţă confirmă, sub protecţia anonimatului, amănuntele descrise de cititorul nostru, astfel că, redăm mai jos relatarea sa, pe care a intitulat-o "Sobolewski şi săgeata de unică folosinţă":

"Ultima adunare generală a acţionarilor Depozitarului Central (n.r. unde acţionarii au ales un nou CA, cu patru membri incompatibili, printre care şi Ludwik Sobolewski, CEO-ul BVB) a murdărit tapetul discuţiilor din piaţa de capital din România cu încă un subiect, cu totul nou, neaşteptat şi cu totul nepotrivit în lumea financiară, în care încrederea şi respectul între partenerii de discuţie sunt elemente care descriu credibilitatea unei instituţii în faţa clienţilor şi a publicului.

Pentru prima dată în piaţa de capital din România, ca şi când ar mai fi avut nevoie de un nou scandal, directorul general Adriana Tănăsoiu de la Depozitarul Central aduce la cunoştinţa acţionarilor societăţii că dă în judecată propriul Consiliu de Administraţie pentru a i se face dreptate într-un caz în care directorul a primit o simplă mustrare scrisă de la membrii boardului căruia se subordonează. Să fie bine înţeles: o simplă mustrare scrisă, fără alte sancţiuni cu atac la beneficiile materiale ale directorului, fără atac la continuitatea contractului acestuia cu societatea, fără nicio notificare publică.

Practic, o simplă constatare scrisă într-o şedinţă de consiliu că, pe anumite sarcini de serviciu, un director general nu şi-a făcut datoria.

Adică, cum vine asta? Eu, director general primesc o observaţie de la propriul meu Consiliu de Administraţie, că nu mi-am făcut bine treaba pentru care sunt (foarte bine) plătit, o observaţie care nu depăşeşte zidurile clădirii instituţiei, iar eu îi chem la tribunal să mi se facă dreptate, să-mi recapăt imaginea imaculată. Curată aplicare a principiului acţiunii şi reacţiunii. Numai că reacţiunea directorului general a fost multiplicată de sute de ori în raport cu ceea ce i-a declanşat supărarea.

Şi că această reacţiune a fost disproporţionată, nu e nici pe departe totul. Mai interesant este modul cum ea, reacţiunea, a fost propagată în piaţă.

La adunarea generală mai sus amintită, fiecare acţionar a primit un adevărat dosar de contestare a mustrării, de la directoarea generală Adriana Tănăsoiu, cu coperta cu antet de avocat prin care în zeci de pagini ştampilate "CONFIDENŢIAL", Tănăsoiu cere, ca "intimat", Depozitarului Central, să-şi retragă sancţiunea, căci nu are dreptate.

Adică, e confidenţial, dar îl dau tuturor acţionarilor, unii reprezentaţi la vârf, alţii reprezentaţi de cine ştie ce jurist, şef de cabinet de la tot felul de acţionari ai Depozitarului. Interesant mod de propagare pentru un material confidenţial, astfel încât să ajungă public! O adevărată tehnică de ziarist de a umfla importanţa unei ştiri - o clasifici din capul locului. E clar că şi instituţiile ce se ocupă de supravegherea pieţei, ASF şi BNR, sunt deja la curent cu scandalul.

Dacă te uiţi, ca acţionar al Depozitarului Central, pe această contestaţie în justiţie, ţi se face părul măciucă. Directorul sacţionat şi care dă în judecată propria companie, acuzat că nu conduce şi nu comunică în legătură cu procesele de schimbare ce au loc la nivelul depozitarului, este perfect absolvit de orice vină şi aduce ca argument că... a fost în concediu, tocmai când cele mai importante decizii şi schimbări se produceau acolo (dar pentru ce-o fi plătită directoarea, dacă pentru managementul schimbărilor nu, cred că numai Dumnezeu ştie).

Curios este că ţinta acestui proces în instanţă este acelaşi Consiliu de Administraţie care a convieţuit cu Adriana Tănăsoiu timp de 4 ani, membrii acestuia fiind pe final de mandat, numirea noilor administratori fiind chiar subiectul adunării generale la care s-a distribuit, neavând legătură cu ordinea de zi, această chemare confidenţială în judecată. Consiliu care a plătit-o, a premiat-o anual probabil, şi care în mod public, prin preşedintele Cristian Agalopol, a recomandat-o prin articole din presa financiară ca fiind agentul principal şi germenul schimbării pieţei locale de capital, cu proiecte de a transforma România într-un centru regional de servicii financiare. E clar că nu toţi ştiau atunci că prima condiţie de îndeplinit de către directorul general pentru a face un centru regional de servicii, era... să fii la serviciu.

Dar să fie oare sancţiunea internă a directoarei Adriana Tănăsoiu singurul motiv al acestui scandal?

Să dea ea în judecată un consiliu aflat «pe ducă», practic inofensiv, aflat în ultima lui lună de mandat, numai pentru un asemenea moft, de ridicare a unei amărâte de sancţiuni fără efecte şi fără ecou extern pentru ea? Să fie atât de neatentă - să utilizăm un cuvânt elegant - astfel încât să-şi păteze imaginea proprie?!

Să aducă în judecată patru din viitorii săi şefi, ca membri în noul Consiliu de Administraţie tocmai ales?

De ce ar risca încă odată atât de mult, mai ales că, aşa cum presa a arătat repetat, în ultima vreme, directoarea a ieşit şifonată rău după reacţia pieţei, din cum a desfăşurat Depozitarul Central implementarea ultimelor proiecte şi cum riscurile acestora au fost trecute cu vederea sau, şi mai grav, nevăzute.

Ar fi putut Adriana Tănăsoiu să lovească public în Consiliul ei de Administraţie fără acordul acţionarului majoritar, Bursa de Valori?

Dacă răspunsul la ultima întrebare este da, atunci există o problemă mare cu Adriana Tănăsoiu. Dacă răspunsul este nu, pe lângă problema pe care o are şi în acest caz directoarea Depozitarului, Adriana Tănăsoiu, mai există şi o alta, mult mai mare şi se numeşte «actul de vânzare-cumpărare» Tănăsoiu-Sobolewski. Pentru că Bursa de Valori înseamnă acum, fără nicio «barieră», exclusiv Sobolewski.

Cine are interese şi ce interese sunt în acest scandal? Căci sigur sunt.

Că Sobolewski are interesul de a deveni Atotputernicul pieţei de capital din România, se ştie public. Apoi, că interesul manifestat de Sobolewski e chiar al lui, sau că e al altora şi doar purtat de Sobolewski, asta nu putem să cunoaştem uşor. Putem doar să combinăm acest interes cu poziţia obţinută de Sobolewski la Poşta Română (n.r. preşedinte) şi să ne închipuim ce mijloace a utilizat pentru acest scop.

Incompatibil fiind pentru poziţia de Preşedinte la Depozitar unde, într-o Adunare Generală tensionată, a fost votat doar de acţionarul majoritar BVB, ne închipuim că mijloacele de succes folosite de el pentru ocuparea preşedinţiei Poştei Române, vor fi încercate a se utiliza şi pentru înduplecarea ASF de a-l declara compatibil, deşi actorii pieţei spun şi altceva - a se vedea procentul votului pentru preşedinte de la AGA Depozitarului.

Parcă în vremurile puternic «televizate» de acum, nici ASF n-ar face chiar totul, schimbând regulile de eligibilitate după startul concursului. Ar fi prea riscant pentru noii numiţi acolo, la Autoritate, să se înscrie în traiectul istoric al comisarilor şi preşedinţilor CNVM.

Legând cele două planuri, poate fi noua aliată a lui Ludwik Sobolewski, directoarea Adriana Tănăsoiu, săgeata otrăvită, de unică folosinţă (şi pe deasupra şi low cost), cu care polonezul să se răzbune de necaz pe neobedientul Consiliu de Administraţie al Depozitarului Central? Se pare că da".

În piaţă, părerile nu sunt unanime. Unii au păreri care se suprapun peste cea relatată mai sus, alţii îi dau dreptate lui Tănăsoiu. Dar, indiferent cine are dreptate, autorul pune degetul pe o rană reală: Adriana Tănăsoiu a avut o suprareacţie, disproporţională faţă de eveniment, pe care l-a popularizat iraţional.