Tancuri pentru Ucraina

"Istoria este o fabulă asupra cărora (cu toţii) am căzut de acord". Citatul îi este, de regulă, atribuit lui Napoleon. În orice caz, apare în notele - destul de creative - pe care Emmanuel de Las Casas le pune pe hârtie în urma conversaţiilor cu împăratul exilat pe insula Sfânta Elena. Mi-am adus aminte de aforismul imperial zilele trecute, pe când treceam în revistă ştirile despre invazia rusă în Ucraina.

Să rezumăm. Rusia pare să fi obţinut, cu costuri umane foarte mari, o mică victorie tactică în Soledar. Ucraina cere tancuri pentru a-i putea învinge pe invadatori. Marea Britanie a anunţat deja că trimite 12 tancuri Challenger. Problema este Germania, care încă ezită să trimită tancuri Leopard.

Atenţia presei văd că este fixată pe această din urmă ştire. Care, în fond, nu e aşa de nouă. Germania, guvernată de socialişti, alimentează în continuare trezoreria lui Vladimir Putin. Multe companii germane fac în continuare afaceri în Rusia. Iar Berlinul a refuzat de aproape un an de zile să trimită echipament greu în Ucraina. (Cu unele excepţii punctuale, e adevărat). Germania se dovedeşte şi acum veriga slabă a Europei.

Însă altceva a trecut neobservat. Reacţia Rusiei. Propagandiştii imperiului au luat foc. Au reînceput ameninţările cu arma nucleară. Iar oficialii Moscovei au reluat avertismentele potrivit cărora Occidentul va trece "o linie roşie". Ca şi cum nu regimul lui Putin tot trage linii roşii prin Ucraina, de un an încoace...

Este limpede că pentru Rusia putinistă prezenţa tancurilor occidentale pe câmpiile Ucrainei este o veste foarte proastă. Dar de ce? Desigur, în parte pentru că acestea sunt o nouă escaladare a sprijinului occidental pentru guvernul de la Kiev. Însă şi lansatoarele de rachete HIMARS sau rachetele antitanc Javelin au fost trimise, sunt eficiente, dar Moscova nu s-a temut atât de tare de ele şi nu le-a denunţat în termeni atât de categorici. Aşadar, ce se petrece?...

Pentru a înţelege situaţia, trebuie să realizăm că dictatura putinistă se sprijină pe o ideologie specifică. Zelenski o numeşte "rusism". Este vorba de o variantă rusească a fascismului. Ca orice ideologie totalitară, putinismul conţine un set de minciuni sau de exagerări groteşti. Iar una dintre minciunile fondatoare ale putinismului, preluată din ideologia sovietică, este cel legat de tancul T-34.

În imaginaţia moscovită, Rusia (URSS) este un stat cu totul special, un fel de Dumnezeu politic pe pământ, căruia i se cuvine recunoştinţă eternă, respect şi chiar supunere. Iar poporul rus este o colecţie de supra-oameni, făuriţi dintr-un oţel incasabil, spre deosebire de nevolnicii de occidentali. Dovada? "Rusia a învins fascismul!".

Pentru Putin, la fel ca pentru liderii sovietici, aceasta este povestea esenţială. Ea dovedeşte, presupune el, două lucruri: 1. Că Rusia a salvat lumea într-o bătălie apocaliptică pentru existenţă, dovedindu-se superioară atât Germaniei, dar şi Aliaţilor. 2. Rusia o poate face din nou, poate învinge chiar Occidentul, câtă vreme rusul este animat de "patriotism" (adică de imperialismul velico-rus).

În centrul acestei snoave este tancul T-34. Pentru noi, ceilalţi, e doar o maşină de război. Cu unele calităţi (blindaj bun, şenile late, construcţie simplă), dar şi cu defectele sale (inconfortabil, lipsa vizibilităţii, motor şi suspensie de proastă calitate, etc). Dar pentru ruşi T-34 este un monument.

Pentru ruşi, victoria asupra nazismului este în primul rând o victorie într-un război în care s-au înfruntat mase de tancuri. T-34 contra Tigrului german. Las la o parte acum că nu a fost chiar aşa. Important este ce fabulă a fost declarată adevărată de Kremlin şi a fost înghiţită nemestecată de opinia publică sovietică.

Acum înţelegeţi problema? Imaginaţi-vă că Germania revine la raţiune (probabil o va face în următoarele săptămâni). Şi sute de tancuri Leopard 2 din Germania, Polonia, Finlanda sau Grecia apar în faţa tancurilor ruseşti T-72 în primăvară. Tancuri germane, în faţa cărora tancurile ruseşti nu au nici o şansă.

Până acum, Putin a reuşit să se fofileze. Când ucrainenii au scufundat crucişătorul Moscova, regimul a pretins că a fost vorba de un "accident". Când a fost bombardat podul din Crimeea, că a fost "terorism".

Dar dacă o armată de tancuri germane va distruge, pe câmpiile a ceea ce Moscova susţine că este o parte istorică a Rusiei Mari, armata rusă (care nu mai are rezerve semnificative, nici de oameni şi nici de material), va fi o catastrofă nu doar militară. Va fi spulberat chiar unul din miturile fondatoare ale "rusismului". Ce să mai explici atunci? Pe unde să scoţi cămaşa?

Acesta va fi capitolul final pentru Putin. Şi chiar pentru visul imperial rus. Şi, foarte posibil, începutul destrămării "Federaţiei Ruse".

Iată de ce este necesar ca Occidentul, acum, să treacă la fapte. Ucraina are nevoie de tancuri. Germane. Sute de tancuri germane, urgent. Miza este una istorică. Alternativa la o victorie decisivă a Ucrainei nici nu poate fi contemplată.