Premierul Călin Popescu Tăriceanu şi-a cerut scuze în mod public, din Japonia, pentru schimbul de replici mahalagesc cu preşedintele Traian Băsescu, care a avut loc într-o emisiune a postului de televiziune TVR1, în care s-au acuzat reciproc de minciună.
Destinul ironic l-a purtat pe Tăriceanu, imediat după momentul de mahala, în vizită oficială în Japonia - ţara politeţei, a protocolului, a ceremonialului, a plecăciunii.
Tăriceanu şi soţia sa au fost primiţi de împăratul (şi împărăteasa) Japoniei.
Putem fabula că, în cursul întrevederii, premierul nostru va fi gândit cum ar fi să-l facă mincinos pe împărat. Şi i-a apărut atât de imposibil, încât s-a hotărât să-şi ceară scuze pentru comportamentul nedemn din ţară, făcând promisiunea că nu se va mai repeta.
În ziua următoare, a refuzat invitaţia altui post românesc de televiziune, care propusese preşedintelui şi premierului o confruntare faţă în faţă; Tăriceanu şi-a motivat refuzul, spunând că ar fi în pericol să fie atras în acelaşi tip de dispută trivială.
Ceea ce este un sofism: căci soluţia pentru asigurarea demnităţii apariţiilor publice nu este să nu mai apară public, ci graţia, autocontrolul şi nivelul intelectual.
Oricum, gestul scuzelor publice îl înalţă moralmente deasupra preşedintelui Băsescu. Este posibil ca ideea să se datoreze, de fapt, echipei de consilieri de imagine aduşi de PNL din străinătate.
Dar, asta nu schimbă scorul: unu - zero pentru Tăriceanu, la bun simţ.