Ţeapa şi tiranul

• Scenariul prezidenţial: "Ţeapa"

Traian Băsescu a reuşit să transmită publicului un scenariu după care el caută să-i tragă în ţeapă pe "boierii" veroşi, corupţi, care fură munca poporului.

"Ţeapa" i-a ţinut loc de program electoral, în virtutea acestui scenariu a câştigat două mandate de preşedinte.

Popularitatea acestui scenariu i-a justificat aproape orice, de la manifestările mărinăreşti la cârma ţării, până la anii de fricţiuni continue cu Guvernul Tăriceanu, ajungând să blocheze însuşi actul de guvernare, în numele extirpării influenţei lui Dinu Patriciu asupra acestui act.

Poporul a fost bucuros să vadă mari "boieri" chemaţi la judecată, ba, chiar, băgaţi temporar la gherlă.

Poporul a înţeles duşmănia "boierilor" faţă de preşedintele Traian Băsescu, drept naturală şi crâncenă împotrivire la intenţia lui să facă o ţară mai curată.

Criticile timpurii lansate de televiziunile lui Dan Voiculescu şi Sorin Ovidiu Vîntu au avut un evident caracter artificial, deplasat şi inoportun, alimentând, prin ricoşeu, popularitatea preşedintelui şi accentuând dramatismul luptei sale cu "boierii" ridicaţi la rang de "moguli".

Distribuirea lui Emil Boc în rol de premier-marionetă a putut fi justificată de nevoia unui prim-ministru docil, ca armă într-o luptă care se radicalizase şi îi impusese preşedintelui "monstruoasa coaliţie" cu PSD la guvernare.

Acţiunea de suspendare a preşedintelui a pus în evidenţă alianţa dintre "moguli" şi opoziţia politică, în interes propriu, fără nici o legătură cu starea de spirit a cetăţenilor, motiv pentru care poporul i-a călcat în picioare la Referendum.

Poporul a înţeles că preşedintele este izolat, inclusiv în propriul partid, pentru că luptă împotriva "boieriei", în general, care se găseşte şi acolo, ca în întreaga sferă a politicii; ceea ce a făcut ca ideea reformării clasei politice să fie o firească dezvoltare a programului "Ţeapa" pe nivel instituţional.

De aceea, poporul a acceptat chiar şi un Referendum despre diminuarea numărului de parlamentari, din care nu a înţeles nimeni nimic (decât că aşa vrea Băsescu) şi, concomitent, i-a mai acordat un mandat la Cotroceni (tot aşa cum bucureştenii îi mai dăduseră un mandat de primar, pentru că, din cauza PSD-iştilor din Consiliu, nu putuse face nimic).

Dar, ca şi la Primăria Capitalei, (pe care Băsescu i-a predat-o lui Adriean Videanu, după ce primise tot ceea ce le ceruse bucureştenilor, în nume propriu), astăzi, când preşedintele are şi majoritate parlamentară şi un Guvern docil, se vede că nu-i mai servesc la nimic.

Între timp, datorită crizei şi proas-tei gestiuni, priorităţile poporului s-au modificat radical - salarii, pen-sii, propria supravieţuire eco-nomică.

Scenariul "Ţeapa" a fost aruncat de popor în sertarul pentru eventuale spectacole în stagiuni viitoare.

Un scenariu care şi-a pierdut credibilitatea, cu speranţe apropiate de zero să se mai joace vreodată în teatrul naţiunii.

• Scenariul opoziţiei: "Tiranul"

Opoziţia politică s-a prezentat cu un scenariu focalizat asupra personalităţii preşedintelui, după care dis-funcţionalitatea în raporturile dintre principalele instituţii ale statului - Preşedinţie, Guvern, Parlament - sunt rodul caracterului conflictual, distructiv al lui Traian Băsescu, , un om care nu-şi respectă cuvântul, de la care poţi primi o lovitură fatală, tocmai când îi erai apropiat, te încredinţase de cordialitate şi îi făceai un serviciu (un "animal politic", atât ca instinct care îl conduce la victorie în bătălii, dar şi ca lipsă de scrupule, în setea lui de putere).

"Tiranul" este un titlu mai potrivit pentru acest scenariu, decât cel de "Dictatorul", pe care opoziţia i l-a dat în mod nefericit (opoziţia a mizat greşit pe teroarea stârnită de termen, prin apel la ceea ce reprezintă Ceauşescu pentru noi, neluând în calcul enormele diferenţe de personalitate în cazul lui Băsescu).

Şirul de consilieri care l-au părăsit - personalităţi de bun renume - a sugerat lipsa de caracter a pre-şe-din-telui, imposibilitatea colaborării cu el.

Şirul de personalităţi politice şi din afaceri care s-au perindat prin instanţele anticorupţie, fără să fie condamnate, a întemeiat acuza că nu este vorba decât despre hărţuire fără temei, a adversarilor puterii pre-şedintelui, adversarii lui personali.

Lipsa de finalitate a luptei anticorupţie a avut un rezultat interesant: în primă instanţă, guvernarea şi-a pierdut culoarea "portocalie", înţelesul de mişcare reformatoare; în a doua instanţă, perpetuând "sistemul ticăloşit" dincolo de limita de toleranţă, presupusa luptă anticorupţie nu a mai generat decât creşterea şpăgii (proporţional cu riscul), cangrenând puterea PDL-istă (căci ea însăşi era beneficiara şpăgii), PDL care nu şi-a mai găsit rostul decât în propria înavuţire.

De la şoaptele despre bordurile lui Videanu, la scandalurile explicite cu miniştri PDL nu a mai fost decât un pas.

Neinspirata intervenţie a trusturilor de presă ale "mogulilor", care au umplut spaţiul public cu scandaluri artificiale şi oribile (de tipul "ţigancă împuţită", sau "cu pumnul în gura copilului") şi cu manipulări vizibile (cărora "profesorul" Cristian Popescu le-a reproşat "lipsa de profesionalism"), le-a decredibilizat atât pe ele, cât a decredibilizat şi scenariul "Tiranul", care abia-abia începuse să prindă substanţă.

Este una dintre cauzele principale pentru care poporul a preferat, în continuare, scenariul "Ţeapa" şi i-a mai dat un mandat de preşedinte "Tiranului", deşi ne aflam, deja, în plină criză economică, iar agenda preşedintelui nu mai corespundea nicidecum celei populare.

Incapacitatea premierului să ges-tioneze criza economică a devenit dureroasă pentru popor, care, aşa cum a ştiut întotdeauna că Boc nu este decât o mască pentru puterea cu care este învestit Băsescu, tot aşa a înţeles că preşedintele este responsabil de situaţie şi de lipsa de soluţii.

Poporul simte că măsurile severe de diminuare a salariilor sunt nedrepte şi că ar trebui să existe altele; poporul simte că munca îi este irosită printr-o conducere şi organizare greşite; cetăţeanul sesizează că plăteşte din propriul buzunar incompetenţa de la vârf şi corupţia generalizată, împotriva cărora l-a creditat pe Băsescu timp de cinci ani, fără nici un rezultat concret.

Explicaţiile pentru nereuşita lui nu mai contează.

Oricum, Băsescu nu poate explica de ce puterea nu s-a mobilizat să rentabilizeze monopolurile, regiile şi companiile de stat, în loc să taie salariile, să crească TVA-ul şi să propună tăierea pensiilor (sau, măcar, concomitent cu aceste măsuri).

Opoziţiei şi "mogulilor" le-a venit apa la moară.

N-au nici un merit.

• Scenariul de astăzi: "Lovitura de stat sau perpetuarea tiraniei?"

Constituţia identifică lovitura de stat drept schimbare de regim politic prin violenţă.

Faptul că mass-media "mogulilor" şi-a coordonat acţiunile de manipulare a opiniei publice cu acţiunea din Parlament (urmărind căderea Guvernului), concomitent cu amplificarea protestelor sindicale, în acelaşi moment şi loc, nu este de ajuns ca să putem vorbi de o lovitură de stat, în sensul în care o defineşte Constituţia.

Nici măcar suspiciunea că Sorin Ovidiu Vîntu ar fi orchestrat totul nu o poate încadra la "comploturi".

În schimb, imprudentul apel lansat de Victor Ponta la Congresul PSD (în ziua moţiunii, să iasă în stradă toţi românii şi să vină în jurul Parlamentului şi în Parlament, să ajute opoziţia şi să nu o lase pe Roberta Anastase să mai fure votul) aduce a instigare la violenţă.

Adică, sugerează lovitura de stat.

Dezvăluirea manipulării mediatice ordinare la care s-a dedat Sorin Ovidiu Vîntu (desigur, şi Dan Voiculescu) a demobilizat opoziţia, într-o măsură.

Ziariştii compromişi în această campanie antiprezidenţială, prelungită timp de patru ani, se autointitulează "eroi ai combaterii tiraniei", în lipsa oricărei justificări deon-tologice.

La fel şi liderii sindicali (atacaţi - oportun - zilele acestea, pe tema însuşirii patrimoniului sindical) şi politicienii opoziţiei, aflaţi în recul după lovitura dată televiziunilor de către "animalul politic".

Dar, criza economică este o realitate, după cum reală este şi proasta ei gestiune de către Guvernul care îl are drept premier-marionetă pe Emil Boc.

Ceea ce, în scenariul "Ţeapa", jus-tifica un Guvern docil, astăzi devine acuzator: pasivitatea şi incompetenţa premierului devin pasivitate şi incompetenţă ale preşedintelui Traian Băsescu, care l-a desemnat (de două ori, singur şi nesilit de nimeni şi cel puţin a doua oară, era evident că este un premier ruinator în vremuri de criză economică).

Preşedintele nu a ştiut să-şi schimbe scenariul.

Trebuia să-l înlocuiască cu unul intitulat "Criza".

În democraţiile stabile, avansate, nu este nevoie de vreo lovitură de stat pentru îndepărtarea guvernanţilor care nu fac faţă agendei publice; ei demisionează, pur şi simplu.

Nu contează că, pentru unii, cineva mai bun ca Băsescu n-ar fi de găsit (deşi oferta este extrem de săracă, ideea este cert falsă); contează că Băsescu nu face faţă, acum.

Din contră, duminică seara a răzbătut că, pentru a preveni trecerea moţiunii, Adriean Videanu a stabilit ca parlamentarii puterii să se abţină de la vot, deşi vor rămâne să fie prezenţi.

Este de presupus că nici un PDL-ist nu va vota astăzi - ar însemna să se manifeste sfidător faţă de ai lui, sub ochii întregii naţiuni.

Măsura interzice manifestările de conştiinţă ale propriilor parlamentari ai puterii.

În numele disciplinei de partid, libertatea de conştiinţă a parlamentarilor puterii a fost anulată.

Aleşii poporului nu-şi pot exersa opiniile.

Abia acum putem vorbi de tiranie.

O tiranie care să perpetueze ce?!