Tentaţia autoritarismului şi ieşirea din Europa

Tendinţele autoritare ale guvernului Orban nu sunt un secret pentru nimeni. După trei ani de la venirea la putere, Viktor Orban îi face pe mulţi să se întrebe dacă regimul de la Budapesta mai poate fi considerat o democraţie, fie ea şi una imperfectă. Într-un articol din 16 iunie, al corespondentei de la Budapesta a cotidianului francez Liberation ("Orbán met Budapest sur écout") şi, o zi mai târziu, în articolul lui Paul Krugman, de pe blogul său de la New York Times ("1984, Hungarian Edition"), Ungaria era privită prin prisma romanului lui Orwell. Într-un raport al Comisiei Libe (Libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne) a Parlamentului european din 19 iunie se recomandă Comisiei europene şi Ungariei "să remedieze rapid violările valorilor europene", iar, în cazul în care nu se va întâmpla astfel, deputaţii europeni sunt pregătiţi să ceară autorităţilor Parlamentului să ia în considerare utilizarea articolului 7, aliniatul 1 al Tratatului Uniunii europene. Iar aliniatul 1 al articolului 7 permite Parlamentului să propună Consiliului "să constate existenţa unui risc clar de încălcare gravă a valorilor prevăzute la articolul 2". Articolul 2, în care este vorba de respectarea "demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor (s.n.)". Aviz amatorilor!

Sigur, Comisia Libe nu a mers până la capăt şi nu a cerut aplicarea articolului 7.3, care ar permite suspendarea unor drepturi ce revin din tratate pentru Ungaria. Pe de altă parte, aplicarea articolului 7.3 ar presupune o procedură ceva mai lungă, pe când forma aleasă de Comisia Libe va permite Parlamentului european să adopte - poate chiar în următoarea sesiune de la Strasbourg, din perioada 1-4 iulie - raportul privind Ungaria.

Mulţi ar putea spune că reacţiile Europei sunt târzii şi timide. Căci la sfârşitul lunii mai, Parlamentul maghiar a votat un amendament la legea siguranţei naţionale, care permite guvernului, prin ministrul de justiţie, şi fără niciun control judecătoresc, să spioneze înalţii funcţionari.

Totul apare să indice că Viktor Orban pune instituţiile europene în faţa faptului împlinit. De fapt, încă de la începutul anului 2011, derapajul autoritar al Budapestei a fost recunoscut de Consiliul Europei. Dar, instrumentele de care dispune aceas­tă organizaţie nu sunt percutante. Oricum, Ungaria ar putea deveni primul stat membru al UE supravegheat de Consiliul Europei, ca urmare a modificărilor aduse Constituţiei (modificată deja de patru ori din 2011 fără însă să fie respectate standardele democratice). În şedinţa comitetului de monitorizare al Adunării parlamentare a Consiliului Europei din 25 aprilie s-a recomandat începerea procedurilor formale de monitorizare a Ungariei, iar Comisia de la Veneţia în Opinia privind a patra amendare a Constituţiei maghiare adoptată pe 15 iunie constata că ultimele modificări ale legii fundamentale adoptate la începutul lunii aprilie ameninţă democraţia. Şi, dacă la acestea se va adăuga şi un vot în Parlamentul european, Comisia şi Consiliul vor trebui să reacţioneze.

În clasamentul privind indicele de democraţie din 2011 (ultimul disponibil), Ungaria era pe locul 49, cu un indice de 7,04, înaintea României (locul 59, cu un indice de 6,54). Probabil cei de la The Economist Intelligence Unit, care realizează acest clasament din 2006 (indicele fiind actualizat în 2008, 2010 şi 2011), ar cam trebui să-şi reevalueze criteriile. Sigur, Ungaria a coborât de pe locul 38 în 2007, respectiv 43 în 2010, pe locul 49 în 2011, dar "ieşirea" din Europa a fost mult mai abruptă. Însă, oricât de surprinzător ar fi clasamentul democraţiilor, acest indice măsoa­ră totuşi ceva şi permite o analiză. Iar faptul că toate ţările din nordul Europei, care au un stat social robust, sunt pe primele locuri, dovedeşte corelaţia strânsă dintre democraţie (chiar şi în viziune anglo-saxonă) şi protecţia socială şi a drepturilor omului.

Departe de a fi o excepţie, Ungaria nu este decât o mostră a modului în care pot evolua, lăsate prea devreme fără supraveghere, statele din Europa de Est. Şi, dacă Europa va tolera o astfel de evoluţie, situaţia generală a democraţiei europene se va deteriora iremediabil până într-acolo încât Europa nu va mai fi posibilă.