Toamna vrajbei noastre

Generoasă ordine a pămîntului, toamna, anotimpul roadelor!

Desigur, politica nu mai are de mult a face cu ordinea firească a lucrurilor; ea e mai degrabă responsabilă cu dezordinea. Iar la noi, se putea altfel?, mult mai abitir ca la alţii! În loc să lucreze pentru a justifica poliţa de încredere a populaţiei care se menţine la cote mult peste performanţele USL, PSD şi PNL se întrec în a distruge. Adevărat, toamna este şi anotimpul în care se taie crengile uscate ale pomilor, dar chiar să-ţi tai craca de sub picioare, parcă nu-i cea mai bună "strategie" ca să ajungi la poamele din vîrf! Iar liderii celor două partide, care deţin împreună o majoritate parlamentară la care se uită cu jind o Europă întreagă, nu ştiu ce să mai facă, ce să mai dreagă, ca s-o vadă frîntă! Ce alimentează acest avînt demolator, nu este greu de ghicit.

Ca de obicei, pe primul loc, orgoliile. În primul rînd, ale celor două persoane aflate la conducerea partidelor din alianţa USL. Pe zi ce trece, Crin Antonescu este tot mai agasat, călcat pe nervi, pe bombeuri şi pe alte bătături de faptul că "partenerul" său politic, ajuns Prim Ministru, îl tratează cam de sus, în orice caz nu ca pe un "Preşedinte" (In spe, dar totuşi, Preşedinte!), ci ca pe un auxiliar util, dar totuşi auxiliar!, al maşinăriei care face posibilă încasarea beneficiilor guvernării. De cealaltă parte, Victor Ponta are dificultăţile lui, iar cea mai mare dintre ele pare să fie aceea de a masca în fiecare zi ceea ce crede, cu adevărat, despre Antonescu: "o piatră de moară, care-i stă legată de picioare, în timp ce el se străduie să traverseze înot marea cea mare a dificultăţilor guvernării".

Orgolii şi interese, tot mai pronunţat divergente, s-au dezvoltat, însă, şi în cadrul fiecăruia dintre cele două partide. După ce a cedat candidatura la prezidenţiale liberalilor, PSD-ul se uită la sondaje cu groază! Căderea liberă a lui Crin Antonescu, contrele lui anti-europene, gafele anti-americane şi gestiunea tot mai dificilă a relaţiilor politice (şi personale) cu V. Ponta sunt semne de foarte rău augur. Pentru PSD, pierderea alegerilor prezidenţiale, ori instalarea la Cotroceni a unui preşedinte (Crin Antonescu) pentru care PSD-ul nu va mai însemna nimic, faţă de care nu se va mai simţi legat cu nici un fel de obligaţii, ba chiar dimpotrivă, ar putea deveni resentimentar şi coroziv politic, echivalează cu o catastrofă, pe care nu şi-o poate permite! De altfel, Crin Antonescu nu a făcut nici un secret din "sentimentele" şi atitudinea sa prezentă, ori viitoare, faţă de PSD; cu alte cuvinte şi-a tăiat nu doar craca, ci tot copacul de sub picioare!

De aici încolo, intervin "calculelele" politice! Dacă nu poate conta pe mandatul de preşedinte al lui Crin Antonescu, fie pentru că riscă să cadă la testul de popularitate al alegerilor, fie pentru că s-ar putea întoarce cu instrumentele puterii de la Cotroceni împotriva PSD-ului, atunci ce motive are partidul lui Victor Ponta să muncească pe brînci în teritoriu, pentru a-i promova candidatura şi mai mult, pentru a-i asigura alegerea? Aceasta-i întrebarea la care nimeni nu mai găseşte un răspuns credibil, în rîndurile PSD!

De partea cealaltă, Crin Antonescu simte că-i fuge, pe zi ce trece, "pămîntul prezidenţial" de sub picioare şi are şi el întrebările lui "existenţiale": dacă tot nu se alege Preşedinte, de ce l-ar mai ţine pe Ponta în braţe şi mai ales în fruntea bucatelor, la guvernare. Renunţarea la cîteva fotolii ministeriale şi niscai "mărunţiş", cît mai cade de la masa PSD-ului, nu ar fi deloc o catastrofă pentru Antonescu. Dimpotrivă, ar putea fi singura ieşire care-i mai acordă şansa de a începe, acum, cît mai e timp, un alt proiect politic; cum ar fi, spre exemplu, reconstrucţia dreptei pe platforma PNL!

Motivul principal, însă, pentru care atît PSD-ul cît şi PNL-ul par hotărîte, mai degrabă, să distrugă USL-ul, decît să-i asigure şanse de supravieţuire, este legat de împărţirea costurilor guvernării actuale. Aici, cele două partide se află la antipozii sferei politicii. Toată lumea vede cum acestea cresc pe zi ce trece, iar avalanşa nu are cum să se oprească, pînă în ziua viitoarelor alegeri! Răspunsul standard al politicienilor noştri la problemă este de o simplitate dezarmantă şi de o ineficienţă cosmică: pe unele încearcă să le ascundă sub rogojina tocită a propagandei mediatice, pe altele să le arunce în cîrca altcuiva! Este evident, acum, pentru orice observator: dacă beneficiile prezumate ale guvernării au fost arondate încă din protocolul de guvernare al USL, costurile, nu prea! PSD-ul şi-ar dori, desigur, un partener care să preia, măcar o parte din ele; PNL-ul, în schimb, le aruncă peste gard, în ograda PSD-ului, în văzul lumii, ca nu cumva să existe confuzii! Ca să facă lucrurile şi mai dificile, poziţia de lider a lui V. Ponta este erodată, din interior, de nemulţumirea crescîndă faţă de "contribuţia" PNL, la coaliţie. Dintr-un partener care trage la vîsle în acelaşi ritm şi cu aceeaşi rîvnă, acesta a devenit un bolovan care se rostogoleşte de colo colo, alandala, în ambarcaţiunea şi aşa instabilă a guvernării. Poate să nu fie adevărat, dar şi dacă-i scoli din somn în crucea nopţii, după ce le-ai aruncat o căldare de apă în cap, liderii PSD tot asta vor spune!

Compromisul între cei doi parteneri care nu mai au mult pînă să se declare inamici este încă realizabil, teoretic! Practic, presupune negocierea unui alt "USL", radical diferit de acesta, de la conceptul de alianţă, la stabilirea obligaţiilor, a formulelor de susţinere reciprocă şi mai ales a unui protocol special care să rezolve măcar unele dintre situaţiile dificile care s-ar putea ivi după instalarea candidatului PNL la Cotroceni!

Cum este mult mai uşor să strici decît să construieşti (o propoziţie al cărui adevăr decurge din legea entropiei!), nu am prea multe îndoieli că politicienii noştri vor prefera să se înfrupte, pînă la capăt, din fructele amare ale toamnei vrajbei lor!