Tot ceea ce voiaţi să ştiţi despre războiul din Ucraina, dar nu aţi avut curajul să întrebaţi

Cînd începe războiul? Marţi! De ce marţi? Simplu! Miercuri e fix în mijlocul săptămînii. Nici aşa, nici aşa. Nici la început, să ai timp să termini ce ai început, nici la sfîrşit să ai timp să sfîrşeşti. Joi ar fi, cum ar fi, dar bate weekendul la uşă şi pînă să începi tu războiul bine, hop... trebuie să faci pauză. Mai mare daraua decît ocaua. Vineri e clar, toată lumea e cu gîndul la odihnă, îşi face planuri ba de una, ba de alta, o ieşire, un mall, un city breake. Mă rog, fiecare după preferinţe şi după buzunar. Te pomeneşti cu cine ştie care general cu minţile plecate în vacanţă, cu sorcova, şi se termină războiul cu o înfrîngere, înainte să-l fi început. Sîmbătă, e sîmbătă, relache. Duminică e zi de sărbătoare, cu mic cu mare toţi la biserică. Aici în estul Europei, mai ales, lumea e credincioasă... numa...numa. Nici ruşii, nici ucrainienii n-ar lipsi de la slujbă nici să iei din ei bucăţică tăiată. Să ia mir, să ia anafură, să mai dea un acatist, să se închine la o icoană, la moaştele cuiva, să mai zică o rugăciune, să mai sfinţească o colivă, mă rog, fiecare după nevoi. Luni, oricine ştie, vine după duminică, deci e ziua în care nu poţi face nimic temeinic. Vorba unuia, nici să mori nu e bine luni, că pe urmă îţi merge rău toată săptămîna. Prin excludere, nu mai rămîne decît marţi. QED! Apropos, dar de unde ştim că începe? Cum, de unde! Din surse care mai de care mai de încredere: media globală, persoane importante din administraţii, guverne, state majore şi instituţii internaţionale se întrec să ne anunţe că, în februarie, musai începe. E clar ca lumina zilei, doar orb să fi să nu vezi. Toate pregătirile sunt încheiate, doar nu le-a făcut Putin doar aşa de dragul creşterii capacităţii de luptă a armatelor ruseşti prin exerciţii şi aplicaţii cît mai realiste! A trecut vremea aia. Acum, treaba e serioasă, musai să termine ce-a început. Cale de întoarcere nu mai e. Şi dacă e, oricum ar fi păcat să nu se întîmple. Vă daţi seama cît ar fi minutul de publicitate la televiziunile de ştiri pe imaginile live cu primele bombardamente asupra Kievului? Ce, îl vezi mata pe băiatul ăla de la Kremlin ieşind la televizor, la CNN desigur, să anunţe pe un ton şugubăţ că a dispus retragerea tuturor trupelor ruseşti în cazărmi şi dîndu-i apoi cu tifla lui Biden: ha...ha...bă...fraier eşti...sîc că te-am păcălit...cu nasul prăjit!! E limpede: nu mai rămîne decît să dea cineva semnalul de atac. La armată e întotdeauna cineva de serviciu, deci poate să îl dea oricine, oricînd primeşte ordinul. Iar ordinul vine direct de la...de-acolo...de sus...de la EL! Om o dată şi jumătate! Ei! Giantă slavă, domnule, n-ai ce-i zice. De ce-a băgat el în răcori, gîndeşti, pe toţi împăraţii şi pe Papa de la Roma?

Acum, că ştim cu precizie, războiul începe şi anume, marţi, ce ar mai fi de stabilit? În cazul României, nu mai e nimic de stabilit. Ne-a spus-o înaltul...de la Cotroceni. Noi suntem pregătiţi pentru orice scenariu, pentru orice eventualitate! Ăştia, ameţiţii de americani, de nemţi, de chinezi, nu ştiu bine pe ce lume sunt şi o tot lălăie cu pregătirile. Se tot fasolesc să decidă ce şi cîte trupe mai mută pe aici pe la noi, ori prin alte părţi din jurul Rusiei. Nu mai vorbesc despre europeni care habar nu au ce vor să facă, cu excepţia lui Macron, desigur, care a zis că el e gata să trimită nişte marineli, marinali sau marineri, nici el nu ştie cum se mai zice acum, după moda asta nouă, să-i trimită adică aici, la noi, la Marea Neagră, că a auzit el că ruşii fac pe nebunii, că vezi doamne ar fi lac rusesc...mă rog. Problema este însă că nu ştie pe ce cale să îi deplaseze, ca să ajungă la timp. Că, dacă închid turcii Bosforul şi Dardanelele, adio! Iar cu trenul nici o speranţă: de la Nădlac la Iaşi, faci cu trenul cam tot atîtea zile cîte mai rămîn din an, după ce războiul s-a încheiat de mult!!! Pui oamenii pe drumuri degeaba! Vorba aia, izmene pe călător! O altă problemă relativ importantă de stabilit ar fi cît durează războiul sau, altfel pusă problema, cînd se termină. Nici un mister! Te apuci mata şi numeri muniţii, soldaţi, benzină, obuze, rachete şi cu ce s-o mai trage la războiul ăsta, estimezi cam cîte se consumă din fiecare într-o zi de luptă şi după aceea împarţi ceea ce se află acum masat la graniţa cu Ucraina la consumul zilnic. Rezultatul este fix durata războiului şi ea trebuie să fie, undeva, între cel puţin două săptămîni şi cel mult o lună şi jumătate. După care, sigur, încep negocierile (dure!) pentru condiţiile de încetare a focului şi armistiţiu. Iar, după ce s-a stabilit şi linia de demarcaţie, respectiv condiţiile de non-combat, eventual zona tampon demilitarizată, mare lucru nu mai este de făcut. Aştepţi mata vreo cincizeci de ani, ori poate chiar şi mai mult, ca în cazul războiului din Coreea, pînă ce politicienii şi comunitatea internaţională se pun de acord pentru o soluţie definitivă, pentru un tratat de pace în toată regula. Iar dacă nu...nu. Pagubă-n ciuperci! Ce? A stat lumea în loc pentru că războiul, ăla de prin anii 50, nu s-a încheiat nici acum? Nu! După cum n-a stat nici pentru că ruşii şi japonezii încă nu s-au pus de acord dacă au fost sau nu părţi aflate în conflict în cel de al doilea război mondial!! Încă se mai caută răspunsul!!

Cînd începe ştim...cînd se termină ştim....ce-ar mai fi? A...era să uit! Cine cîştigă şi cine pierde, cine iese învingător şi cine pierde războiul! Important, nu? Evident, avem deja răspunsul şi la această întrebare. De la Moscova, atît pe căile oficiale, cît şi pe canalele de propagandă neoficiale vom afla că "forţele binelui", ale "realismului şi securităţii în lume", ale "păcii şi cooperării" încolonate sub drapelul Rusiei au obţinut o strălucită şi deplină victorie împotriva forţelor negre ale agresiunii, destabilizării şi distrugerii bazelor comune pe care se sprijină securitatea europeană, a Rusiei şi a întregii lumi. De la Kiev, mă rog, dacă va mai exista localitatea cu numele acesta, dacă nu de la Washington, Bruxelles şi din alte capitale ale lumii euro-atlantice, vom afla că "forţele binelui" au respins cu maxim succes şi minim de pierderi agresiunea Rusiei şi au aşezat o dată pentru totdeauna limitele influenţei ruseşti în Europa în hotarele lor naturale, adică în graniţele recunoscute internaţional ale statului numit Rusia şi nicidecum în teritoriile ucrainiene.

Eu zic că pînă la următorul război, am răspuns cam la toate întrebările pe care doreaţi să le puneţi despre războiul din Ucraina, dar, din ce motive nu ştiu, nu aţi avut curajul să le puneţi pînă acum!