Tot răul spre bine

Nici n-a apucat să se usuce bine cerneala semnăturii de promulgare pe pagina de încheiere a legii uninominalului, că efectele sale au şi început să iasă la lumină. O ştire aproape trecută cu vederea, poate pentru că era prea banal redactată, ori nu era nimeni interesat să o facă mai vizibilă, ne anunţă că trei dintre partidele competitoare cu pretenţii, PNL, PD-L şi PSD, au început să înnoade alianţe în vederea viitoarelor alegeri. Nimic spectaculos, s-ar părea! În orice caz, nimic neobişnuit. Asemenea "coordonări" şi "înţelegeri" s-au mai făcut, mai ales la nivel local, chiar dacă sistemul de alegeri era cel pe listă. Nici noutatea, nici amploarea aces­tor "evenimente" nu dezvăluie, de la sine, consecinţele procesului declanşat fulgerător; cel de adaptare a clasei politice la noile reguli ale competiţiei electorale.

Chiar dacă nu reprezintă o clasă în înţelesul tare al termenului, grupările, coteriile, cumetriile, găştile şi asocierile politice ad hoc, beneficiarii procesului electoral, ocupanţii fotoliilor din Parlament, consilii locale sau primării au totuşi ceva în comun: interesul şi deci dorinţa de perpetuare a statului privilegiat pe care îl ocupă în spaţiul politic-instituţional al puterii. De la el se trag foloasele materiale, directe, poziţiile de influenţă, generatoare de beneficii materiale, încă şi mai mari, creditul politic asociat puterii fiecăruia dintre aceşti "aleşi" de-a vota într-o adunare legiuitoare, adică "de a face politică în mod concret" şi, nu în ultimul rînd, şansa de-a ţine în mîini frîiele vreunei instituţii de guvernare sau de administraţie publică, ceea ce echivalează cu un tichet de sejur, chiar dacă, pe timp limitat, în ţinutul mirific al "Tuturor Posibilităţilor"! Cine-ar putea rămîne insensibil la o asemenea tentaţie, fie vorba între noi!

Actualele raporturi de forţe şi poziţionări de pe tabla de "alba-neagra" a politicii româ­neşti creează o situaţie diferită partidelor care participă la competiţia electorală. În triunghiul PNL-PSD-PD-L partidul care poartă stindardul socialismului pe meleagurile româneşti se află în postura privilegiată de-a putea încheia alianţe locale, atît cu PNL-ul, cît şi cu PD-L. Mai mult, niciunul dintre ceilalţi doi competitori nu-i poate impune să aleagă doar una dintre cele două posibilităţi. Ambele sunt obligate să accepte că PSD-ul va face alianţe atît cu unul, cît şi cu celălalt! Această situaţie, cu totul specială, poate face din PSD cîştigătorul detaşat al alegerilor viitoare, atît locale, cît şi parlamentare. În realitate, tot ceea ce pot spera PNL şi PD-L este ca PSD-ul să aibă nevoie de o "mireasă" pentru guvernarea viitoare. Competiţia electorală pentru ele are o singură miză: să fie în postura de-a convinge PSD-ul că este tocmai cea de care are mai multă nevoie. Evident, totul va depinde de zestre! De zestrea locurilor cîştigate cu care vor veni la masa înţelegerilor post-electorale. Chiar şi în situaţia în care unul dintre ele, PNL sau PD-L, ar cîştiga mai multe locuri decît PSD, lucrurile ar rămîne neschimbate! Nimeni nu va putea guverna fără PSD, pentru simplul motiv că atît PNL, cît şi PD-L au exclus, din capul locului, orice posibilitate de reluare a "parteneriatului" politic. Este, poate, cea mai mare greşeală strategică pe care a comis-o Traian Băsescu, omul politic, adevăratul arhitect şi creator al situaţiei în care se vor desfăşura alegerile anului 2008!

A doua consecinţă importantă a "dezlegării" la alianţe locale, pe care conducerile PNL, PSD şi PD-L au dat-o în teritoriu, este răsturnarea definitivă a raporturilor centru-periferie, în structura de greutate politică a partidelor. Dacă evoluţiile actuale au permis apariţia, afirmarea şi relativa stabilizare a centrelor locale de putere, în toate partidele cu şanse electorale, noua situaţie face din "curţile baronilor locali" adevăratul loc unde se va decide soarta partidului, unde se vor lua deciziile politice importante, unde se va hotărî cine este "inamic" şi cine "aliat" şi pentru cîtă vreme. În ciuda aparenţelor, această mutare a centrului de greutate decizional nu va duce nici la slăbirea partidelor, cu atît mai puţin la dispariţia lor, nici la eliminarea din joc a baronilor de la centru. Va avea loc, în schimb, un proces de "specializare" a rolurilor. "Grupul de la Centru" va avea ca temă reprezentarea la nivel naţional şi internaţional, va fi alcătuit în principal din persoanele care pot juca rolul de "vectori politici universali" ori "efigii de marcă" pentru partid, în timp ce "baronii locali" vor fi adevăratele motoare politice ale partidelor. În ansamblu, procesul va fi benefic atît pentru electorat, cît şi pentru partide, care cîştigă în planul flexibilităţii şi al posibilităţilor de manevră.

Ultima dintre consecinţele importante ale procesului de adaptare a politicienilor la regulile cele noi ale competiţiei pentru "puterea de reprezentare" vizează alegerile pentru viitorul mandat prezidenţial. Dacă lucrurile rămîn în aceas­tă matcă, atunci este mai mult ca sigur că Traian Băsescu se va vedea obligat să candideze pe un mandat "popular", "trans-partinic", dacă nu cumva chiar "anti-partinic". Situaţia se profilase deja, dar evoluţiile impuse de instalarea uninominalului şi de reacţia clasei politice, transformă aproximările într-o cvasi-certitudine. Întrebarea este dacă nu cumva regula va fi valabilă mai general. În situaţia în care niciun partid nu mai poate spera să precipite un vot majoritar, deci nu poate promite decît o zestre limitată viitorului candidat prezidenţial, se va pune întrebarea, pentru toţi candidaţii, dacă nu este mai profitabil să-şi croiască un profil de "independenţi", decît unul de "slujitori ai partidului" care i-a propus. Încă de acum, se întrevede posibilitatea ca, nu doar Traian Băses­cu să fie obligat la o candidatură pe seama "mandatului popular", ci oricare alt prezidenţiabil. Noua situaţie face din competiţia pentru Cotroceni una a personalităţilor şi a rezonanţei lor în spaţiile de popularitate, specifice principalelor categorii de electorat.

Un lucru este sigur: votul uninominal nu are nicio şansă să schimbe profilul clasei politice. Are însă şanse ca, schimbînd regulile jocului, să crească puterea de control a electoratului asupra modului în care beneficiarii mandatelor "de reprezentare" exercită atribuţiile guvernării. Şi vorba aceea: Cîtuşi de puţin, contează!