Trăiască planurile liberalilor social- democraţi pentru propăşirea României!

Un singur lucru este suficient pentru a afirma că "Planul naţional de investiţii şi relansare economică" este doar o formă fără fond şi perspective: lipsa noţiunii de "liberal" sau a variantei "liberalizare" şi prezenţa de prea multe ori a termenului "subvenţie" în cele peste 150 de pagini de iluzii deosebit de costisitoare.

În document se aminteşte doar de plata unor indemnizaţii pentru "profesii liberale". Asta este tot, dar suficient pentru a demonstra că aceşti politruci care ne "guvernează" nu pot şi nu vor să de desprindă de concepţia "ţara ca o pradă". Acesta a fost adevăratul program de guvernare din ultimele trei decenii, indiferent de culoarea politică declarată a celor care s-au perindat la conducere.

În schimb apare noţiunea de "subvenţionare" de peste 30 de ori, o noţiune aflată în contradicţie totală cu noţiunea de "dezvoltare sustenabilă". Pe ce criterii se vor aloca subvenţiile şi cum se va face diferenţa între firmele viabile şi cel zombi?

Subvenţionarea contribuie, de fapt, la crearea unei structuri economice fragile şi puţin adaptabile, unde este subminată puternic motivaţia pentru creşterea competitivităţii.

Unul dintre punctele "forte" ale planului o constituie elucubraţia privind cei 3.000 de kilometri de autostradă.

Oare mai rămâne teren pentru agricultură, în condiţiile în care este sigur că studiile de fezabilitate vor porni de la cel puţin 8 benzi pe sens? Sau nu este nevoie de aşa ceva, deoarece se va construi şi o reţea de porţi stelare pentru comerţul agricol intergalactic?

Chiar dacă s-ar construi 10.000 de km de autostrăzi în locul celor 3.000 de km promişi, singurul rezultat ar fi doar "formarea" unor noi milionari sau miliardari din contractele cu statul, dacă nu se aplică măsuri drastice de liberalizare economică şi încurajare a spiritului antreprenorial.

Nişte liberali adevăraţi ar trebui să depăşească nivelul declarativ în ceea ce priveşte libertatea economică a cetăţenilor şi nu ar trebui să se teamă că independenţă economică creată pe aceste baze ar putea să le reducă bazinul electoral.

La prezentarea planului, preşedintele Iohannis a declarat că "relaţia dintre stat şi cetăţean este continuu îngreunată de absenţa pe scară largă a serviciilor publice digitale".

Dar oare nu ar trebui evaluat mai întâi obiectiv gradul de utilitate al serviciilor publice, astfel încât să fie reformată radical însăşi relaţia dintre stat şi cetăţean prin eliminarea relaţiei de suzeranitate actuale? De câte dintre acestea este cu adevărat nevoie? Abia după eliminarea completă a celor inutile sau redundante are sens digitalizarea pe scară largă.

Digitalizare fără restructurarea fundamentală a unui aparat birocratic monstruos şi a unei structuri de reglementare supradimensionate? Nu este doar inutilă, ci ar putea avea consecinţe extrem de grave, chiar dacă probabilitatea acestora este foarte scăzută: s-ar putea ajunge în stadiul în care digitalizarea să ofere aparenţa eficienţei pentru aparatul birocratic, fără a-i schimba deloc natura.

În program se mai arată că "România trebuie să privească mai departe de creşterile conjuncturale înregistrate în ultimii ani şi să se orienteze spre un model al schimbărilor structurale care să asigure o creştere durabilă".

Dar ce măsuri presupune îndreptarea către un astfel de ideal, în condiţiile în care economia ţării noastre a fost "reconstruită" în jurul consumului pe datorie, care a avut ca rezultat adâncirea dezechilibrelor fiscale şi, implicit, a celor externe, şi a financializării.

O astfel de economie financializată depinde şi astăzi, la mai bine de un deceniu de la faza acută a crizei financiare globale, de bula de pe piaţa imobiliară rezidenţială şi comercială pentru a-şi etala "performanţa".

Reformarea şi restructurarea ei nu poate fi realizată prin acest aşa-numit program de investiţii, mai ales în condiţiile în care Banca Naţională menţine o politică monetară ultrarelaxată şi încearcă să menţină costurile de finanţare ale guvernului la un nivel artificial.

În condiţiile în care instituţia monetară a statului român nu doreşte să îşi asume cu adevărat independenţa, singura soluţie pentru instituirea unei restricţii bugetare puternice şi reducerea drastică a deficitelor gemene este transformarea BNR în Consiliu Monetar.

Şocul economic şi social va fi extrem de dur, dar nu prea mai există alternative, în special dacă autorităţile doresc intrarea ţării în zona euro înainte de sfârşitul deceniului viitor, care este condiţionată, bineînţeles, de supravieţuirea uniunii monetare până atunci.

Structura nenumăratelor "scheme" ale planului de relansare economică nu ar fi fost completă fără cele dedicate energiei verzi. Acestea nu sunt doar iluzorii, ci reprezintă căi de risipă iresponsabilă a unor resurse financiare care nici măcar nu există, ci sunt împrumutate. În plus, costurile energiei vor creşte accelerat, după cum arată exemplul Germaniei, iar povara va deveni insuportabilă pentru populaţie.

Pentru ca planul să fie complet, programele iluzorii nu puteau fi însoţite decât de surse la fel de iluzorii de finanţare, dintre care se remarcă fondurile europene, în special sumele alocate din programul de combatere a efectelor pandemiei, cu o valoare totală de 750 de miliarde de euro.

Este complet iresponsabil din partea autorităţilor să creeze speranţe deşarte pe baza unor resurse financiare sublime, dar care lipsesc cu desăvârşire.

La preluarea preşedinţiei Consiliului UE de către Germania, cancelarul Angela Merkel a declarat că statele membre sunt încă foarte departe atât în ceea ce priveşte constituirea fondului de combatere a efectelor pandemiei cât şi în privinţa următorului buget comunitar, conform unei ştiri Bloomberg.

În aceste condiţii, declaraţia ministrului Florin Cîţu la prezentarea planului naţional de investiţii, conform căreia "România a stat la masă cu Comisia Europeană şi a fost tratată ca un partener egal", nu poate fi inclusă decât în categoria încercărilor umoristice nereuşite.

Despre ce egalitate poate fi vorba pentru ţările care cer mereu bani pentru dezvoltare, iar reprezentanţii statelor respective nu au nicio problemă în a da dovadă de lipsa unei demnităţi deosebit de înjositoare pentru ţară?

Acesta este şi motivul pentru care preşedintele şi premierul nu au avut retineri în promovarea unui plan complet lipsit de realism şi conţinut.

Actuala structură birocratică, atât la nivel central cât şi la nivelul administraţiilor locale, garantează un singur lucru: risipa banilor împrumutaţi.

Pentru urmaşii noştri nu vor rămâne decât datoriile şi un stat eşuat.