Transnistria - zonă de risc maxim

Escaladarea conflictului dintre Moldova şi Transnistria, prin impunerea reciprocă de sancţiuni economice, riscă să ducă la declanşarea unor lupte armate. Deşi Parlamentul şi preşedintele moldovean au plecat în concediu, au fost semnalate, în ultimele două zile, deplasări de trupe ale poliţiei şi armatei de pe cele două maluri ale Nistrului către zona de frontieră. Conflictele militare ar putea fi următorul pas în seria măsurilor economice punitive impuse de cele două părţi. După ce regimul separatist de la Tiraspol, sprijinit neoficial de Rusia, a început închiderea şcolilor româneşti de pe teritoriul Transnistriei, guvernul de la Chişinău a decis să blocheze toate exporturile întreprinderilor din stînga Nistrului. Ca reacţie, liderul separatiştilor, Igor Smirnov, a luat decizia de blocare a căii ferate a Moldovei, care traversează o parte din teritoriul Transnistriei. Mai mult, separatiştii transnistreni ameninţă cu blocarea reţelelor de gaze şi electricitate, care tranzitează teritoriul Transnistriei, aprovizionînd Moldova.

Interesant este faptul că acest conflict survine la doar o lună de la propunerea unui analist apropiat Kremlinului, ca autorităţile de la Chişinău să acorde independenţa Transnistriei, iar restul Moldovei să se unească cu România. Regimul de la Tiraspol militează pentru independenţa regiunii încă din 1992, atunci cînd, cu sprijinul armatei a 14-a a Rusiei, a reuşit să obţină o autonomie de facto. Miza reală a conflictului o reprezintă interesul Rusiei de a menţine în regiune un cap de pod, prin care să creeze o zonă tampon pentru graniţele sale. Acesta este şi motivul pentru care Rusia nu şi-a retras, nici pînă în ziua de azi, armata din regiune, deşi se angajase în 1999 că o va face pînă în 2003.

În cei 12 ani de existenţă a regimului separatist, acesta a reuşit să se transforme într-un adevărat paradis infracţional, care parazitează atît Moldova, cît şi vecina Ucraina. Tiraspolul a ajuns să fie refugiul din regiune al criminalilor, al reţelelor de contrabandă, centru pentru trafic de droguri, arme şi maşini furate. O parte din banii negri cîştigaţi din aceste afaceri au fost folosiţi pentru mituirea diverşilor oficiali, atît de la Chişinău, cît şi de la Kiev, pentru a nu crea dificultăţi regimului.

În afară de partea economică şi cea infracţională a conflictului transnistrean, există şi una etnică. Populaţia majoritară din stînga Nistrului o reprezintă ucrainenii, însă ruşii deţin principalele poziţii politice şi economice din regiune. Românii, în ciuda încercărilor de rusificare, reprezintă încă o comunitate puternică. În cazul în care Transnistria va reuşi să obţină independenţa, interesele Ucrainei şi ale Rusiei vor crea fricţiuni puternice în regiune, fiecare dintre cele două ţări fiind legitimată să intervină în apărarea propriei comunităţi. Mai mult, deşi regimul de la Tiraspol speră să ajungă o enclavă a Rusiei, aşa cum este Kaliningradul, cu certitudine Ucraina se va opune prezenţei ruseşti în coasta sa vestică. De altfel, Rusia şi Ucraina au numeroase fricţiuni, legate atît de împărţirea accesului la Marea Neagră, problema Crimeii şi a minorităţilor ruse din Estul Ucrainei.

Între timp, organizaţia internaţională Crisis Watch, specializată în monitorizarea conflictelor, a inclus Republica Moldova în grupul statelor cu risc sporit de conflict, alături de Uzbekistan, Thailanda, Peru, Sri Lanka şi regiunea Kashmir din nordul Indiei. Organizaţia consideră că suspendarea participării Chişinăului la negocierile privind situaţia din Transnistria şi închiderea şcolilor româneşti din stînga Nistrului reprezintă "un pas înapoi" în soluţionarea conflictului.