Trei probleme

• Interviu cu domnul Mihai Bogza, preşedintele Consiliului de Administraţie al Bancpost - Episodul II

Reporter: Care este opinia dvs referitoare la criza internaţională şi la efectele de pe piaţa românească?

Mihai Bogza: Există toate premisele pentru ca, în final, criza financiară internaţională să aibă asupra României un efect limitat. Dacă ne referim strict la sectorul bancar, exis­tă trei pericole care ne pot afecta: criza de lichiditate, una cu impact asupra solvabilităţii şi una creată de aspectele macroeconomice care pot afecta fie lichiditatea, fie solvabilitatea băncilor.

În ceea ce priveşte criza de lichiditate, trebuie spus că în momentul de faţă toate băncile româneşti sunt lichide, cum de altfel sunt şi solvabile.

Guvernatorul BNR a spus acest lucru în mai multe rânduri, iar informaţiile noas­tre din piaţă întăresc spusele domniei sale.

Însă ar putea apărea unele lucruri care ar crea probleme de lichiditate. Astfel, ne-am putea confrunta cu un acces de panică în rândul deponenţilor şi acest lucru se poate întâmpla dacă ne gândim la faptul că publicul larg este asaltat în fiecare zi de veşti negative privind criza bancară din alte ţări. Sigur că se pot contrabalansa într-un fel efectele acestui atac mediatic, în primul rând BNR a făcut acest lucru în câteva rânduri, luând poziţie şi spunând că băncile româneşti sunt în regulă; chiar a intervenit temporar în sprijinul unei bănci care părea să fie sub asediul unor zvonuri sau unor rumori de provenienţă neidentificată. Şi a făcut-o cu succes. Presa a reacţionat într-un mod exemplar şi nu a escaladat aceste zvonuri. Dar dacă ne uităm la modul în care băncile pot răspunde la o eventuală provocare pe partea lichidităţii, aici din fericire avem soluţii multiple: în prezent avem încă un exces de lichiditate în sectorul bancar, mai mic decât în urmă cu un an sau doi, dar există încă. În prezent, BNR încă sterilizează prin licitaţii de depozite o parte din lichiditate.

În al doilea rând există rezervele minime obligatorii. Toa­te băncile din România au depuse la Banca Centrală 20% din pasivele lor în lei şi 40% din pasivele în valută. Evident că aceste rezerve vor putea fi eliberate treptat, când va fi nevoie, şi vor fi utilizate de bănci pentru acoperirea nevoilor curente de lichiditate. Dacă va fi nevoie de acest lucru...

Există, de asemenea, un număr de facilităţi de creditare pe care BNR le poate pune la dis­poziţia băncilor aşa cum o fac toate băncile centrale din Europa. Până acum, băncile româ­neşti nu au apelat la asemenea facilităţi, deoarece nu a fost nevoie, sistemul fiind foarte lichid.

Nici în prezent nu este nevoie de acest lucru, dar, dacă va fi nevoie, băncile vor putea apela la aceste facilităţi.

În plus, faţă de faptul că marea majoritate a băncilor româneşti au în spate bănci puternice internaţionale, există şi posibilitatea ca băncile din România să apeleze la resurse de lichiditate de la băncile mamă. Dacă va fi nevoie.

La întâlnirea pe care noi, bancherii, am avut-o vineri cu preşedintele României, acesta ne-a informat că la reuniunea Consiliului Europei, unde s-a discutat tocmai impactul acestei crize, s-a luat decizia, la nivel european, ca băncile centrale să pună la dispoziţie băncilor, dacă acest lucru este necesar, lichiditate după nevoi, în măsura în care nevoile există. În aceste condiţii nu cred că putem să ne aşteptăm la probleme de lichiditate în perioada următoare.

În ceea ce priveşte solvabilitatea, probleme pot să apară pe următoarea filieră: dacă băncile vor înceta brusc să mai dea credite, temându-se de un impact viitor al crizei, atunci am putea avea în România recesiune în perioada următoare, şi recesiunea înseamnă şi că vor fi companii si persoane fizice care nu vor mai putea să-şi plătească creditele către bănci. Însă şi aici există factori care pot atenua acest impact.

Pe de o parte, în prezent, România se află printre ţările din zona în care intermedierea financiară este printre cele mai mici din PIB, adică raportul dintre volumul total al creditelor acordate de băncile româneşti şi produsul intern brut este de circa 40%. Astfel, din fericire, companiile româneşti nu depind atât de mult de creditul bancar. În ceea ce priveşte persoanele fizice, România are un nivel de rată a şomajului destul de redus, aşa că, dacă în perioada următoare s-ar produce pierderi de locuri de muncă, ceea ce însă s-ar putea să nu se întâmple până la urmă, totuşi impactul şomajului nu va fi aşa de ridicat.

Chiar dacă într-adevăr volumul de credite va scădea şi din cauza reducerii apetitului beneficiarilor pentru credite obţinute în condiţii de preţ mai ridicat - să nu uităm că şi sistemul bancar românesc se împrumută acum, ca toate băncile din lume, la costuri mult mai ridicate decât în trecut - există soluţii alternative de finanţare pentru clienţi, cum ar fi, de exemplu, utilizarea mai bună a fondurilor europene. În prezent, există un volum important de fonduri europene care stau la dispoziţia autorităţilor româneşti, iar până acum ritmul de absorbţie a acestora a fost destul de redus. Consider că este important pentru autorităţi să-şi asume derularea cât mai rapidă a acestor fonduri. Şi atunci economia va resimţi mult mai puţin o eventuală diminuare a creditelor acordate de bănci.

Mai trebuie spus că este şi în interesul companiilor să utilizeze aceste fonduri, datorită costurilor mult mai reduse: în cea mai mare măsură acestea sunt nerambursabile sau, altele au dobânzi subvenţionate.

Şi pentru bănci absorbţia fondurilor europene este benefică, mai ales din punctul de vedere al riscului de credit; întrucât o parte din sursele de finanţare a proiectului sunt nerambursabile, riscul de credit pentru bănci scade.

Această criză ar putea fi folosită şi ca o oportunitate pentru autorităţi, clienţi şi bănci, în vederea accelerării utilizării fondurilor europene.

În ceea ce priveşte cadrul macroeconomic, există o îngrijorare privind vulnerabilitatea externă a României (în care deficitul de cont curent a fost de circa 14% la sfârşitul anului 2007), precum şi temeri privind slabirea politicilor fiscale în anticiparea alegerilor care au loc pe 30 noiembrie. În ceea ce priveşte poziţia externă oarecum vulnerabilă a ţării noastre, semnele din ultimul an au fost pozitive. În primele 8 luni, deficitul contului current a crescut în termeni nominali cu numai 1,3%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Produsul intern brut ar putea creşte în acest an cu circa 9%, ceea ce înseamnă că deficitul de cont curent se va reduce de la 14% la 12% din PIB.

În ceea ce priveşte disciplina fiscală, aici lucrurile sunt puţin mai complicate; am văzut deja majorările salariale care pot fi justificate în felul lor, pentru că evident fiecare îşi doreşte să trăiască mai bine, însă problema este de timing: pot fi aceste solicitări acomodate într-o perioadă în care criza externă face fiecare ţară mai vulnerabilă? Aici ne bizuim pe faptul că politicienii vor reuşi să negocieze pertinent aceste majorări salariale şi nu vor lăsa echilibrele pe zona fiscală să derapeze.

Reporter: Puteţi să ne daţi câteva soluţii pentru ieşirea din criză?

Mihai Bogza: România nu este în criză, iar la nivel internaţional nu cunosc toate detaliile... Am fost însă foarte plăcut impresionat de reacţia energică a autorităţilor atât cele de peste Ocean, cât şi cele din Europa şi din România. Răspunsul la actuala criză mondială pare să fie bine coordonat.