Tõkés redivivus

Depăşind cu puţin pragul de 5%, UDMR a supravieţuit europenelor. Dar, după aceste alegeri, deznodământul doar se amână. Dacă UDMR a reuşit să-şi mobilizeze electoratul, performanţa electorală a episcopului reformat László Tõkés e mai mult decât o curiozitate. Europenele au confirmat o stare de fapt: războiul electoral maghiaro-maghiar e abia la început, iar potenţialul UCM şi al grupărilor asociate nu mai poate fi neglijat.

Când, în 16 decembrie 1989, refuzul lui László Tõkés de a părăsi casa parohială din Timişoara şi de a se muta la Mienu, Sălaj, a prefaţat începutul sfârşitului regimului Ceauşescu, o carieră politică atipică începea. Având o viziune misionară privind reprezentarea maghiarimii, László Tõkés a devenit destul de repede un politician radical. Convins că legitimitatea sa, câştigată la Timişoara în 1989, îl transformă într-un personaj cvasi-divin, tendinţă amplificată de cariera sa ecleziastică, László Tõkés şi-a asumat marginalitatea politică ca pe un destin. Prezenţa sa aproape un deceniu în funcţia de preşedinte de onoare al UDMR nu a diminuat cu nimic, ci din contră, a amplificat, atât tendinţa ostentativ critică, cât şi militantismul său. Pe câtă vreme liderii UDMR se orientau spre un consociaţionism deschis către colaborarea politică şi lucrativă cu Bucureştiul, Tõkés se transforma în apostolul maghiarităţii. Iar când, pe 25 noiembrie 2007, obţinând 176533 de voturi, reuşeşte performanţa de a obţine un loc în Parlamentul european, László Tõkés revine nu doar în atenţia societăţii româneşti, ci obţine şi o tribună europeană. Aflat la doar 106396 de voturi în urma UDMR, episcopul reformat de Oradea anunţă, prin victoria sa, o confruntare dură între componentele politice ale societăţii maghiare din România. Căci succesul lui Tõkés nu s-ar fi putut realiza fără aportul substanţial al Uniunii Civice Maghiare care, iată, deşi nu a participat la alegeri, a reuşit să dea o lovitură grea UDMR şi să-şi trimită liderul informal la Strasburg. Alături de surpriza celor 7,7% de voturi obţinute de PLD, succesul lui Tõkés dă nota caracteristică unor alegeri care altfel s-au evidenţiat doar prin absenteism.

Pentru UDMR, alegerile locale din 2008 devin cruciale. Dacă UCM reuşeşte să fructifice această victorie tactică şi să cucerească o parte din bastioanele locale ale UDMR, viitorul formaţiunii conduse de Markó Béla devine incert. Şi totuşi, analizând datele socio-demografice din exit poll-ul CCSB, constatăm că, deşi ambele tabere sunt votate mai mult de femei, mult mai disciplinate la vot, UDMR poate mobiliza în favoarea sa un electorat mai tânăr (între 18 şi 44 de ani) din marile oraşe transilvănene, pe când UCM se bazează pe un electorat vârstnic (de peste 60 de ani), care locuieşte preponderent în oraşele mici din Crişana şi Ardeal şi din zona rurală. Ori, plecând de la această situaţie, bătălia electorală din vara anului viitor va fi cu atât mai dificilă, cu cât marile oraşe transilvănene, unde UDMR îşi are susţinătorii, având o populaţie mixtă, nu vor lăsa o marjă prea mare de manevră. După cum se profilează de pe acum, lupta pentru accesul la resursele locale se va concentra în secuime, unde László Tõkés a obţinut deja unele rezultate notabile. Astfel, în Covasna, László Tõkés a obţinut, pe 25 noiembrie, mai multe voturi decât UDMR, ceea ce conferă UCM un avantaj moral care poate fi uşor convertit într-unul politic la alegerile locale din iunie 2008.

Revenirea lui László Tõkés nu va relansa conflictul politic doar în societatea maghiară din România, ci va avea implicaţii asupra întregului câmp politic autohton. Pe de o parte, discursul politic maghiar se va radicaliza, ceea ce va oferi ocazia revenirii naţionaliştilor români aflaţi după europene în criză de identitate, pe de alta, potenţialul de coaliţie al UDMR, în jurul căruia s-au construit coaliţiile în ultimul deceniu, ar putea fi serios afectat.