UE schimbă radical regulile de finanţare pentru industria de apărare

Uniunea Europeană doreşte o modificare radicală a regulilor de finanţare pentru companiile din industria de apărare din cele 27 de state membre, arată un material publicat de site-ul Euractiv.com, pe baza unui document aflat în lucru la Comisia Europeană. Potrivit sursei citate, discuţiile din cadrul Uniunii Europene (UE) s-au concentrat pe reglementarea criteriilor de alocare a fondurilor pentru companii şi state străine, cu scopul de a sprijini industria de apărare a continentului. Documentul citat arată că statele membre nu s-au limitat doar la introducerea unor reguli stricte, ci au inclus şi scutiri care oferă mai multă flexibilitate în privinţa acordării fondurilor europene. Aceste măsuri par să fie concepute pentru a echilibra necesitatea unei industrii europene puternice de apărare, dar şi pentru a permite accesul companiilor străine în condiţii bine definite.

Astfel, Comisia Europeană şi reprezentanţii statelor membre au dezbătut următoarele criterii de eligibilitate pentru companiile din industria de apărare care doresc să primească fonduri europene:

- Firmele respective trebuie să aibă sediul într-un stat membru UE sau în Norvegia, cel puţin la nivelul structurilor executive de conducere. Totuşi, activele şi resursele de peste mări nu pot beneficia de finanţare. Acest lucru sugerează că fondurile pot merge către companii cu sediul în Europa, dar care sunt controlate de ţări terţe, precum Statele Unite. De exemplu, o companie americană care are fabrici în Europa ar putea fi eligibilă, cu condiţia respectării anumitor criterii suplimentare.

- În cazul achiziţiilor comune de produse de către statele membre, cel puţin 65% din valoarea componentelor utilizate trebuie să provină din Uniunea Europeană sau Norvegia. Această cerinţă este menită să protejeze industria europeană şi să reducă dependenţa de furnizori externi. Cu toate acestea, anumite componente străine pot fi utilizate în produsele finale, dar trebuie să fie compatibile cu cerinţele de utilizare, vânzare şi transfer. Restricţiile impuse pot avea un impact semnificativ asupra libertăţii de utilizare a echipamentelor, în special din perspectivă militară, aşa cum a demonstrat războiul din Ucraina.

• Excepţii şi derogări în situaţii de urgenţă

Documentul citat stabileşte şi excepţii în cazul unor "necesităţi urgente" privind achiziţionarea unor produse militare cu sprijinul fondurilor UE. De exemplu, produsele deja utilizate înainte de intrarea în vigoare a regulamentului în 2025 vor putea să beneficieze în continuare de finanţare. Mai mult, statele membre au convenit că, în anumite cazuri, UE poate sprijini înlocuirea componentelor restricţionate cu altele provenite din Uniune. Această derogare, care prevede un procentaj maxim de 20% pentru componentele restricţionate, poate aduce o finanţare suplimentară de 5-10 puncte procentuale pentru companiile care respectă aceste condiţii.

Criteriile de eligibilitate şi regulile flexibile au fost subiectul unor negocieri intense între statele membre ale UE. Preşedinţia maghiară a Consiliului doreşte să finalizeze discuţiile până la sfârşitul anului, dar este puţin probabil ca un acord să fie atins în termenul propus, deaoarece Franţa se opune posibilităţii ca fondurile europene să fie utilizate pentru achiziţia de produse fabricate de companii străine. Cu toate acestea, majoritatea statelor membre au susţinut abordarea flexibilă, subliniind importanţa adaptării la nevoile urgente sau la situaţiile excepţionale din viitor.

Un aspect important al discuţiilor este faptul că, deşi programul EDIP se concentrează pe securitatea şi apărarea UE, acesta este construit pe baza regulilor pieţei interne, care necesită adoptarea unei majorităţi calificate de voturi. Aceasta poate duce la o marginalizare a opoziţiei Franţei, ceea ce subliniază tensiunile existente între statele membre privind echilibrul între suveranitatea naţională şi nevoia de colaborare europeană.

Unul dintre principalele obstacole în finalizarea regulamentului este găsirea unui echilibru între trei obiective majore: consolidarea industriei europene de apărare, creşterea capacităţilor de producţie şi reducerea dependenţei de furnizorii externi. Documentul pregătit iniţial de preşedinţia belgiană subliniază că nuanţele diferitelor subobiective continuă să fie o sursă de divergenţă între statele membre. Textul citat menţionează că, până în prezent, aproape 30 de companii europene, cu excepţia celor franceze, au lucrat pentru a dezvolta un concept comun privind industria de apărare. Cu toate acestea, dat fiind că multe aspecte ale textului încă necesită discuţii suplimentare, este puţin probabil ca un acord definitiv să fie încheiat în curând. Franţa continuă să se opună definiţiilor actuale ale criteriilor, iar până la revizuirea întregului text, nu se poate vorbi despre o finalizare a regulamentului.

În concluzie, reglementările actuale privind alocarea fondurilor europene pentru apărare sunt marcate de flexibilitate, dar şi de controverse între statele membre. Necesitatea urgentă de a stimula industria europeană de apărare şi de a reduce dependenţele externe este clară, dar procesul de atingere a acestui obiectiv este împiedicat de interesele divergente ale statelor membre. Discuţiile vor continua, iar rezultatul final va depinde de capacitatea UE de a găsi un echilibru între suveranitatea naţională şi cooperarea europeană în faţa provocărilor globale de securitate.

Citeşte Iranienii şi israelienii se tot răzbună unii pe alţii