Un câine sărac trecea pe stradă

Este greu să înţelegi ce gândesc sau ce simt oamenii. Îmi imaginez că este încă şi mai greu cu animalele. Însă am ştiut într-o clipă că bietul animal care trecea pe stradă era trist. I se vedea în ochii lui de câine bătrân. Poa-te că fusese al cuiva şi acum trăia pe stradă. Am văzut un câine sărac.

Există sărăcie şi între animalele care trăiesc prin oraşele noastre. Nu ştiu de ce ne închipuim că sărăcia este un concept strict economic. Vezi pisici şi prin oraşele Greciei sau Italiei. Dar acolo sunt pisici sănătoase şi libere, care umbă cu încredere. Doar la noi descoperi, cu inima strânsă, motani precum acela pe care l-am văzut acum câteva zile, amărât şi flămând, pe lângă care toţi treceau fără să îi arunce măcar o privire.

Cu câinii este cu deosebire trist. Acela pe care l-am văzut era din varietatea aceea cu picioare scurte. Ei nu sunt aşa de la natură, ci datorită selecţiei efectuate de om. Este mai greu pentru ei să supravieţuiască atunci când sunt abandonaţi. Din punct de vedere moral, este ca şi cum omenirea şi-ar fi încălcat o promisiune făcută atunci când i-a creat aşa cum sunt.

Realizezi, atunci când vezi aceste fiinţe, că sărăcia a afectat până şi natura din jurul nostru. Am fost de curând în Virginia. Peste tot acolo, chiar şi la periferia oraşelor mari, am dat peste animale. Căprioare, castori, vulpi. Chiar şi un coiot, care se uita curios la maşinile care treceau pe şosea. La noi, practic nimic, în afara unor mici creaturi făcute una cu asfaltul.

Sărăcia a cuprins şi limbajul. Vocabularul oamenilor s-a redus. Colapsul învăţământului şi televiziunile care promovează urlete i-au făcut pe mulţi să fie incapabili să se exprime într-o limbă cât de cât şlefuită.

Apoi avem săracii cu duhul. Prim-ministru a ajuns o persoană incapabilă să citească trei propoziţii simple de pe o foaie de hârtie. O firmă de prin Prahova a pus celebra inscripţie de la Auschwitz, Arbeit macht frei, în curte. Nu am absolut nici o idee ce au putut avea în cap. Vice-primarul Capitalei, care a ajuns în funcţie datorită partidului socialist, şi-a declarat susţinerea pentru amplasarea unui bust al lui Antonescu în centrul oraşului. Despre acest individ, bănuiesc ce are în cap: o idee neagră şi fixă.

Aceste grozăvii apar pe fondul unei sărăciri culturale fără precedent. Nu ştiu nici o altă perioadă în istoria noastră modernă când autorităţile să fi manifestat un mai profund dispreţ pentru cultură. În Capitală, case-monument stau să se prăbuşească. M-am uitat pe lista proiectelor editoriale sus-ţinute de aşa-zisa Asociaţie a Fondului Cultural Naţional (AFCN). Am fost acum mulţi ani membru în juriul care selecta aceste proiecte şi am fost curios să aflu ce cărţi crede actualul regim socialist că merită finanţate din bani publici. Iată câteva: "Gastro Noir. Antologie de povestiri cu mistere gastronomice". "Tronul Străbunilor. Raport analitic despre energii şi rolul lor în Univers". "Mini Zucchini - ocolul pământului în 80 de gusturi". "Crocodilul Ghena şi prietenii săi".

"Când aud despre cultură, îmi vine să pun mâna pe chitanţier!" - pare să îşi fi spus actualul ministru al Finanţelor. Am încercat să donez cei 2% către o fundaţie privată care chiar are programe foarte bune. Credeţi că am reuşit? Am pierdut o oră încercând să descarc formularul oficial. În cele din urmă, m-am dat bătut. Nu am mai revenit pentru că, din câte am aflat din presă, cei de la Finanţe au modificat sistemul, probabil şi formularul, nu îmi e clar. Totul, bănuiesc, este făcut intenţionat încât să îţi pierzi răbdarea şi să laşi banii statului.

Pe străzi s-au înmulţit magazinele sărăciei. Haine la second-hand, agenţii de turism care afişează anunţuri despre curse de autocar până în Spania, birouri de amanet. Am intrat într-un magazin cu articole de pescuit care a răsărit la parterul unui bloc. Nu prea înţelegeam unde ar putea să pescuiască cineva în oraşul acesta. M-am lămurit când am trecut pe lângă şiruri de pescari pe malul unei bălţi poluate.

În ţara câinilor săraci vor fi "alegeri europene". Întreb şi eu: ce este "european" în oferta actualelor partide? Acela de la guvernare are afişe bizare, cu un fel de tricolor pixelat. Cât despre candidaţi... Mulţi dintre ei nu vorbesc nici un fel de limbi străine, ceea ce înseamnă că vor umbla prin "Brucsel" precum proverbialul viţel la poarta nouă. Sunt curios cum nimeresc uşile de pe coridoarele Parlamentului European.

În ţara câinilor săraci, este şi ceva bogăţie. La cine trebuie. Fiul infractorului Liviu Dragnea, păpuşarul regimului, a ajuns, din câte văd prin presă, "finanţator" al unei echipe de fotbal. Din salariu, bănuiesc, ca noi ceilalţi. Zilele trecute, a fost huiduit de publicul din tribune. După care a urmat o scenă ca în Cecenia. Simplul cetăţean Dragnea Jr. a plecat într-un convoi, cu două SUV-uri negre şi escortă de poliţie. Sper că în drumul spre vila părintelui bugetar nu au călcat pe cineva, om sau animal. Ar fi păcat să zgârie vopseaua aceea scumpă...