Un cvartet de partide politice în căutarea partiturii

Având o majoritate solidă în noul parlament, cele patru partide politice pro-europene au misiunea dificilă de a conveni un program unic de guvernare pentru perioada 2025-2028. Misiunea este dificilă deoarece multiplele propuneri de reduceri de impozite şi taxe şi de noi programe sociale de finanţat, cuprinse în platformele electorale ale celor patru partide politice, nu au legătură cu noua realitate economică a României. Iar pentru a conveni un program unic de guvernare, în primul rând, cele patru partide politice ar trebui să cadă de acord asupra informaţiilor cu privire la starea şi problemele economice şi sociale ale României.

Noua realitate economică are următoarele caracteristici principale: incertitudinile sporite cu privire la evoluţia economiei europene-cu Germania, aflată în stagnare, care este cea mai mare piaţă de export a produselor şi serviciilor româneşti; cerinţa de majorare a cheltuielilor pentru securitate naţională, ca urmare a amplificării tensiunilor geopolitice. Se discută tot mai mult de noul standard NATO pentru cheltuielile de apărare, de 3% din PIB; reducerea ritmului de creştere economică a României, respectiv 2,4% în anul 2023, 1,4% în 2024 şi 2,5% pentru 2025 (ultima prognoză a UE ), având din ce în ce mai mult cauze structurale - micşorarea ponderii industriei în PIB, agricultura afectată de schimbările climatice, dezvoltarea inteligenţei artificiale şi reducerea comenzilor pentru activităţile IT de bază, întârzierea reformelor; România se află în plin efort de absorbţie a fondurilor europene, din programul financiar multianual european 2021-2027 şi din PNRR, folosite îndeosebi pentru finanţarea marilor proiecte de infrastructură, dar care necesită şi o cofinanţare consistentă din bugetele publice (de pildă, la proiectele de investiţii în transporturile rutiere, cofinanţarea din resurse proprii depăşeşte 50%); traiectoria ne-sustenabilă a deficitului bugetar şi a datoriei publice - este suficient să arătăm că, în perioada 2019-2024, PIB a crescut cu 65%, iar datoria publică - cu 147%.

Orice familie şi orice companie cunoaşte că poţi cheltui mai mult decât câştigi, doar dacă te poţi împrumuta la costuri de dobândă rezonabile sau dacă ai acces la finanţări nerambursabile. Iar instrumentul pentru disciplinare în materie de venituri, cheltuieli şi deficite este bugetul. Pentru mulţi politicieni, această regulă de bun simţ nu funcţionează. În special în ultimii ani s-a format părerea că România se poate împrumuta fără măsură, pentru a finanţa deficite bugetare crescânde şi la dobânzi din ce în ce mai mari.

Astfel, şi în anul 2024, deficitul bugetar a scăpat de sub control. De la un deficit bugetar prevăzut iniţial la 5% din PIB, s-a ajuns la circa 8%, cu o creştere a deficitului de la 88 la peste 141 miliarde lei.

După cum se cunoaşte, Guvernul României a convenit cu CE să reducă deficitul bugetar de la 8% la 2,5% din PIB, în perioada 2025-2031.

În consecinţă, programul de guvernare al celor patru partide politice proeuropene pentru perioada 2025-2028 va fi ghidat de angajamentele de reforme şi investiţii pe care România şi le-a asumat prin trei documente esenţiale: programul financiar european multianual 2021-2027, cu precizarea că, până în prezent, au fost absorbite doar 1,9 miliarde euro din fondurile structurale şi de coeziune alocate ţării, în sumă de peste 31 miliarde euro; programul naţional de redresare şi rezilienţă; planul bugetar -structural naţional 2025-2031. Nerealizarea acestor angajamente de reforme şi investiţii ar conduce la blocarea fondurilor europene nerambursabile şi rambursabile alocate României, cu consecinţe foarte dure: imposibilitatea continuării modernizării infrastructurii în toate domeniile; insuficienţa fondurilor valutare pentru finanţarea deficitului extern din comerţul internaţional cu bunuri şi servicii; deprecierea sensibilă a cursului de schimb şi reducerea masivă şi bruscă a deficitului bugetar.

Dorinţele de reducere a impozitelor şi taxelor şi de iniţiere a unor noi programe de cheltuieli sociale ale celor patru partide politice vor fi riguros calibrate de parametrii bugetelor publice din anii 2025-2028, care vor trebui să respecte traiectoria de reducere a deficitului bugetar.

Dacă luăm exemplul anului 2025, prin planul bugetar structural naţional, România s-a angajat că va reduce deficitul bugetar la 7% din PIB. Din calculele prezentate în acest plan, rezultă că, în condiţiile în care nu se face nicio reformă, deficitul bugetar pe anul 2025 ar creşte la cca 8,4% din PIB (149,4 miliarde lei), respectiv cu 25,6 miliarde lei mai mult decât deficitul de 7% prevăzut prin plan (123,8 miliarde lei). De aceea, ne-am angajat ca, în trimestrul întâi 2025, să facem o reformă fiscală, în paralel cu continuarea eforturilor pentru reducerea evaziunii fiscale. Reforma fiscal-bugetară se referă, în principal, la eliminarea treptată a facilităţilor fiscale în domeniul impozitelor pe venit şi pe profit, la o nouă modalitate de stabilire a bazei impozabile la impozitul pe proprietate, la evaluarea eficienţei programelor de cheltuieli finanţate din bugetele publice (locale, de stat, de asigurări sociale), la reforma sistemului de salarizare în instituţiile publice, inclusiv reintroducerea grilelor de salarizare la nivelul primăriilor, la eliminarea risipei de resurse din administraţia publică centrală şi locală, la întărirea disciplinei financiare în companiile cu capital majoritar de stat ş.a.

Este de remarcat faptul că îndeplinirea reformelor amintite va asigura reducerea deficitului bugetar, potrivit angajamentului asumat prin planul bugetar-structural 2025-2031, dar nu va rezolva problema subfinanţării reclamată de anumite sectoare ca, de exemplu, educaţie, sănătate, cultură. În aceste sectoare, cheltuielile din România reprezintă cam jumătate din ponderea în PIB a cheltuielilor care se fac în ţările dezvoltate din UE. Problema este generată de ponderea redusă a impozitelor şi contribuţiilor de asigurări sociale din România în PIB, de circa 27-28%, comparativ cu 34-35%, în alte ţări est şi central europene şi peste 40% în ţările dezvoltate. Rezolvarea problemei ar necesita punerea în dezbaterea publică a unei opţiuni pe care ar trebui să o facă cetăţenii României, respectiv: dorim un nivel mai redus de impozite şi contribuţii de asigurări sociale, dar cu o participare mai mare a plăţilor directe din veniturile personale şi ale companiilor pentru a beneficia de servicii publice la standarde europene; sau acceptăm o creştere a nivelului general de impozite şi contribuţii de asigurări sociale, similar celui existent în alte state membre ale UE.

Tocmai având în vedere aceste reforme dificile, România are nevoie ca un guvern proeuropean şi stabil să-şi înceapă cât mai repede activitatea. Reamintim că dezvoltarea României este condiţionată de asigurarea securităţii naţionale, care se bazează pe cei trei piloni -apartenenţa la NATO, parteneriatul strategic cu SUA şi efortul propriu pentru apărare; stabilităţii politice, unde avem încă două probleme nerezolvate - formarea noului guvern şi alegerea preşedintelui ţării; stabilităţii economice, care necesită menţinerea echilibrelor macroeconomice sub control; stabilităţii sociale, care poate fi consolidată prin respectarea drepturilor fundamentale ale omului, a libertăţii şi a principiilor democratice, prin solidaritate, ca şi prin reducerea corupţiei şi a inechităţilor sociale.