UN RAPORT AL PARLAMENTULUI BRITANIC NU LASĂ LOC DE INTERPRETĂRI Economia bazată pe hidrogen nu este fezabilă şi este prea scumpă

Programele guvernamentale pentru utilizarea pe scară largă a hidrogenului în Marea Britanie au determinat Parlamentul de la Londra să lanseze un studiu extins privind viabilitatea şi costurile acestei opţiuni.

Comitetul pentru Ştiinţă şi Tehnologie al Camerei Comunelor a înfiinţat o comisie în acest sens la sfârşitul anului 2020, în faţa căreia s-au prezentat cu argumente specialişti din mediul academic, privat şi din organizaţii neguvernamentale. Mari companii din sectorul energetic dar şi companiile mari consumatoare de energie şi-au argumentat poziţiile în scris.

Rezultatele şi concluziile studiului au fost publicate la mijlocul lunii trecute, sub titlul "The role of hydrogen in achieving Net Zero". Raportul şi documentele anexate sunt disponibile la adresa publications.parliament.uk/pa/cm5803/cmselect/cmsctech/99/report.html.

Concluzia principală a studiului este că hidrogenul nu reprezintă o soluţie fezabilă şi accesibilă pentru utilizarea pe scară largă, inclusiv în ceea ce priveşte încălzirea locuinţelor sau ca sursă de alimentare pentru autovehicule.

Proprietăţile chimice şi fizice ale hidrogenului, care este cel mai răspândit element din Univers, determină marile sale dezavantaje în rolul de "transportator al energiei", cum sunt densitatea energetică scăzută şi problemele mari în ceea ce priveşte stocarea şi transportul. Hidrogenul poate fi considerat sursă de energie doar atunci când este utilizat în fuziunea nucleară.

Deoarece depozitele de hidrogen pur de pe planetă sunt rare şi limitate, măsura în care acesta poate fi utilizat pentru decarbonizare depinde de capacitatea de a produce hidrogen fără emisii de gaze cu efect de seră, după cum se arată în raport.

Conform datelor primite de comisa parlamentară, hidrogenul produs în Marea Britanie este, în cea mai mare parte, de tipul "hidrogen gri", adică se produce în cadrul unor procese mari consumatoare de combustibili fosili, din care rezultă şi cantităţi semnificative de CO2.

Pentru atingere ţintelor din Programul Net Zero este nevoie de "hidrogen verde", obţinut prin electroliză cu ajutorul energiei electrice obţinute în centrale solare sau eoliene, sau de "hidrogen albastru", care este derivat din cel "gri" prin utilizarea tehnologiilor de capturare şi stocare a carbonului.

Aici apare o nouă problemă. "Tehnologia de capturare, utilizare şi stocare a carbonului nu este utilizată pe o scară suficient de mare pentru a avea o contribuţie semnificativă la reducerea emisiilor de CO2", conform raportului comisiei parlamentare britanice. Mai mult, "nu există nici condiţiile economice şi comerciale pentru utilizarea pe scară largă a capturării şi stocării carbonului".

Una dintre obstacolele majore în calea ipoteticei utilizări a hidrogenului în gospodăriile populaţiei o reprezintă contoarele. Parametrii de funcţionare ai contoarelor pentru hidrogen sunt complet diferiţi de cei specifici gazelor naturale, iar unul dintre aceştia îl reprezintă fluxurile mult mai mari de hidrogen care trebuie trimise prin reţea pentru asigurarea aceleiaşi cantităţi de energie.

Ofgem, instituţia de reglementare a pieţei energiei din Marea Britanie, nu a acţionat pentru a înţelege cerinţele contorizării hidrogenului la nivelul gospodăriilor individuale, după cum se arată în raport, şi "nu a fost capabilă să ofere estimări de cost în cazul diferitelor scenarii de instalare a contoarelor pentru hidrogen".

În aceste condiţii, comisia parlamentară a precizat că este nevoie de lansarea urgentă a unui proiect care să evalueze toate aspectele legate de trecerea la alimentarea cu hidrogen a gospodăriilor.

Termenele prevăzute în programele guvernamentale privind hidrogenul, anul 2025 pentru introducerea centralelor capabile să utilizeze hidrogenul şi anul 2026 pentru începerea încălzirii locuinţelor cu hidrogen sau amestec gaz-hidrogen, sunt considerate nerealiste în documentul elaborat de comisia parlamentară, nu în ultimul rând din considerente economice.

"Dacă hidrogenul ar înlocui complet sau semnificativ gazele naturale în sistemele de încălzire casnică, atunci probabil că ar fi necesară lansarea unui program masiv şi costisitor de înlocuire a centralelor, contoarelor şi a infrastructurii de reţea", se mai subliniază în raport.

Dincolo de costuri, problema cea mai mare o reprezintă disponibilitatea materiilor prime şi energiei necesare fabricării şi înlocuirii reţelelor de transport şi a infrastructurii aferente. De unde vor veni acestea? Sunt disponibile intern sau trebuie importate? Şi de unde pot fi importate?

Accentul asupra investiţiilor masive în infrastructură şi reţelele de transport apare şi în secţiunea dedicată înlocuirii combustibililor fosili cu hidrogen în cadrul sistemului energetic naţional.

"Dacă hidrogenul ar înlocui benzina şi motorina în maşinile de pasageri şi vehiculele grele de marfă, ar fi nevoie de o nouă reţea extinsă de staţii de alimentare în Marea Britanie", se mai subliniază în raport.

Tentativele din Germania în acest sens pot fi utilizate ca un puternic semnal de avertizare. Cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung a scris recent că experimentul transportului public cu hidrogen din Wiesbaden, capitala landului german Hessa, a eşuat. Autobuzele alimentate cu hidrogen au fost retrase şi înlocuite cu autobuze clasice cu motoare Diesel.

"Decizia contrazice tot ceea ce s-a spus despre transportul public al viitorului", subliniază FAZ cu părere de rău, iar apoi arată că nici "hidrogenul pentru transport privat nu prea are şanse pe termen lung".

Cotidianul german mai aminteşte că "deşi tehnologia celulelor de combustibil este studiată de mult timp, încă nu există experienţă în ceea ce priveşte utilizarea practică pe scară largă", dar nu oferă explicaţii pentru această lipsă de experienţă.

FAZ oferă, în schimb, un exemplu al efectelor lipsei de experienţă, respectiv gradul foarte redus de utilizare al trenurilor cu hidrogen din regiunea Munţilor Taunus, unde funcţionează doar două garnituri din cele şase disponibile din cauza "dificultăţilor de la nivelul operaţiunilor de realimentare".

Problema semnificativă a transportului hidrogenului prin conducte a fost abordată recent şi de Reuters. Agenţia de ştiri arată că "expresul hidrogenului verde prinde o viteză tot mai mare, însă ar putea avea o problemă îngrijorătoare a scurgerilor". Avertismentul vine de la mai mulţi oameni de ştiinţă care susţin că nu există suficiente date referitoare la efectul scurgerilor de hidrogen asupra mediului.

Două dintre studiile citate arată că "dacă scurgerile de hidrogen ajung să reprezinte până la 10% din cantitatea produsă, transportată, stocată şi utilizată, atunci orice beneficiu al utilizării hidrogenului verde în locul combustibililor fosili dispare".

Mai mult, hidrogenul care se scurge în atmosferă va determina "reducerea concentraţiei moleculelor care distrug gazele de seră deja prezente în atmosferă şi poate contribui la accentuarea încălzirii globale".

"Nu ştim multe lucruri despre hidrogen şi nu ştim dacă putem presupune că se va comporta similar metanului", a declarat un cercetător al Institutului CICERO din Norvegia pentru Reuters.

În finalul raportului de la comisia parlamentară britanică se recomandă guvernului să adopte deciziile privind economia bazată pe hidrogen pornind de la premisa utilizării sale limitate, deoarece "încă trebuie găsite răspunsuri pentru întrebări esenţiale cu privire la modul în care mari cantităţi de hidrogen pot fi produse, distribuite şi utilizate astfel încât să fie compatibile cu ţintele Net Zero şi eficienţa din punct de vedere a costurilor".

Oare de ce nu există astfel de analize parlamentare ale programelor guvernamentale de introducere a hidrogenului în economie şi în alte ţări europene? Pentru că acolo, spre deosebire de Marea Britanie, există invariabil programe naţionale PNRR, unde sunt prevăzute alocări de fonduri mai mult decât generoase, inclusiv în sectoare conexe?

În ciuda numeroaselor necunoscute şi a costurilor deosebit de ridicate, guvernele europene, inclusiv guvernul României, forţează introducerea hidrogenului pe scară largă.

Concluzia poate fi doar una singură: se pregăteşte jefuirea cu premeditare a banului public la nivel continental, ban public care mai este şi împrumutat în cea mai mare parte, iar acest jaf este posibil doar sub acoperirea programelor PNRR.

Prin numeroasele caracteristici de planificare centralizată, aceste programe vor conduce, într-un final, la subminarea gravă a competitivităţii Europei şi vor genera un regres economic al cărui precedent istoric se regăseşte doar în epocile în care civilizaţiile au intrat în colaps.