Un tur sau două?

A reînceput discuţia despre sistemul de vot. Într-un tur sau în două tururi? Am să tratez chestiunea, în cele ce urmează, doar în cheie teoretică. Şi limitată la contextul alegerilor locale.

Înainte de orice, să lămurim o chestiune. Sistemul de vot într-un singur tur pentru alegerea primarilor pe cale îl avem în România nu există nici în Marea Britanie şi nici în Statele Unite. Da, în aceste două mari democraţii se votează într-un singur tur în alegerile politice. Însă, în Marea Britanie, majoritatea primarilor (liderilor de consiliu) nu sunt aleşi direct, ci indirect, de consiliile locale. În foarte puţinele localităţi unde primarii sunt aleşi direct, se foloseşte un alt sistem, al "votului suplimentar", nicidecum votul "într-un tur" aşa cum îl cunoaştem pe meleagurile noastre.

Sistemul american este, la rândul său, diferit. Mulţi primari, nu toţi, sunt aleşi într-un tur. Însă alegerile americane sunt precedate de alegeri primare, ceea ce face ca sistemul să fie, în realitate, mai apropiat de acela în două tururi.

Cele de mai sus ne lămuresc o chestiune: sistemul "într-un tur" folosit acum la alegerea primarilor în România este de fapt un experiment, şi nu o preluare a unor modele respectabile din democraţiile avansate.

Ce avantaje şi ce dezavantaje ar avea cele două sisteme? Care este "mai bun"?

În ce priveşte ultima întrebare, trebuie, iarăşi, să îi dezamăgesc pe unii dintre aceia care au opinii despre orice. Există sisteme mai bune şi există sisteme mai proaste, obiectiv vorbind.

Sistemul într-un tur nu îndeplineşte o serie de criterii importante propuse de teoria sistemelor de vot. De exemplu, criteriul majorităţii. Ideal vorbind, un sistem de vot care satisface criteriul majorităţii este acela în care câştigătorul trebuie să fie selectat cu o majoritate absolută a opţiunilor exprimate. Este clar că sistemul într-un tur nu satisface acest criteriu, pentru că, în principiu, câştigătorul poate să aibă doar o majoritate relativă. Spre exemplu, un câştigător poate avea doar 15% din voturi, atâta vreme cât cel de-al doilea plasat primeşte mai puţin (14% din voturi, de exemplu).

Satisface sistemul în două tururi acest criteriu? La prima vedere da, pentru că în al doilea tur, desfăşurat între primii doi clasaţi, câştigătorul va avea, obligat, peste 50% din voturi. În realitate nu este aşa, pentru câ în al doilea tur alegătorii pot fi, formal vorbind, alţii. În practică, însă, putem spune că sistemul în două tururi se apropie de acest ideal. Avantaj pentru votul în două tururi.

Pentru că suntem la capitolul "Criterii formale", sistemul de vot într-un tur mai pică şi un alt test important: nu îndeplineşte criteriul "pierzătorului Condorcet". Am mai scris despre acest criteriu, aşa că nu mai testez răbdarea cititorului. Doar am să spun că sistemul într-un tur poate determina alegerea unui candidat detestat de o majoritate.

Sistemul în două tururi mai are şi alt avantaj. Pentru a-l înţelege, să ne uităm la secvenţa de operaţiuni pe care cele două sisteme le presupun.

Sistemul într-un tur are un singur pas logic. Votezi şi gata! Toate socotelile pe care le faci, ca alegător, trebuie să le faci înaintea momentului votului. Candidaţii şi partidele lor - la fel.

Sistemul în două tururi este mai inteligent pentru că permite aplicarea unei strategii. În turul doi rămân doi candidaţi care trebuie să se repoziţioneze. La rândul lor, alegătorii trebuie să îşi reconsidere opţiunile. Este foarte important, pentru aceştia, să ia în considerare opţiunile deja exprimate la turul întâi.

Altfel spus, sistemul în două tururi are un fel de mecanism de reglaj, în două trepte, care lipseşte votului într-un singur tur.

Dar nu costă mai mult sistemul în două tururi? Da. Costurile sunt mai mici la sistemul într-un singur tur. Însă costurile de organizare sunt, oricum, reduse, în ambele situaţii.

Mai serioasă este altă problemă, care văd că trece neobservată. Ambele sisteme sunt de tip majoritar. Nici nu au cum să fie de tip proporţional, pentru că aici este vorba de acordarea unui mandat unei persoane. Însă alegerile pentru consiliile locale se desfăşoară după un sistem proporţional, anume sistemul listelor blocate.

Ceea ce duce la posibile - chiar foarte probabile - disfuncţionalităţi, în condiţiile în care primarul ales va avea o culoare politică, iar majoritatea din consiliu altă culoare politică.

Aceste blocaje vor apărea mai ales în formula "într-un tur". Nici sistemul în două tururi nu este scutit, însă cel puţin aici turul doi dă ocazia negocierii unei majorităţi. Cât de stabilă este această majoritate e o chestiune diferită....

În fine, mai observ că disputa, în măsura în care există una, se duce în raport cu interesele actualelor partide, mai ales cele mari. Nimeni nu pare să îşi pună întrebarea dacă în teritoriu, mai ales în mediul rural, partidele au un număr semnificativ de membri, deci structuri reale. Şi dacă, în acest context, nu cumva independenţii sunt aceia discriminaţi de ambele sisteme...