Unde s-a retras din politică miliardarul Dinu Patriciu

Niciun politician din România nu a reuşit să facă atâţia bani stând adânc în politică ca Dinu Patriciu, deşi alţii au avut poziţii mult mai importante în stat decât liderul liberal. Când a cumpărat Rompetrol în 1998 era membru de vază al PNL, când a cumpărat Vega un an mai târziu era tot lider PNL, iar când în 2000 a dat lovitura vieţii, preluând Petromidia, PNL a făcut cele mai ciudate jocuri politice, lepădându-se de ţărănişti ca să dea mâna cu PSD.

În niciunul din aceste momente, Dinu Patriciu nu s-a arătat scârbit de politică.

Liberalul s-a retras din Parlament, în 2003, dar nu pentru că politica nu-i mai plăcea, ci, aşa cum o recunoaşte, pentru că legea nu-i mai permitea să fie şi parlamentar şi preşedinte la Rompetrol.

Retras din Parlament, Dinu Patriciu a continuat să facă politică şi nu oricum, ci încercând să influenţeze decisiv alegerile din 2004, pentru ca Năstase să devină preşedinte, iar PNL şi PSD să facă împreună Guvernul mulţi ani. Nici atunci, Patriciu nu părea scârbit de politică.

Dinu Patriciu este un afacerist şi un administrator de excepţie, reuşind, în doar câţiva ani să facă din Rompetrol o mare companie românească, iar din Petromidia o afacere transparentă, listată la bursă.

Dar nici Rompetrol, nici Petromidia nu au fost creaţiile sale, ci existau cu mulţi ani înainte ca Dinu Patriciu să înfiinţeze prima firmă privată din România, în 1990.

Cu tot talentul său de administrator, Dinu Patriciu a preluat rafinăria cu datorii la stat de 180 de milioane de dolari şi, în doar trei ani, le-a triplat, crescându-le la 600 de milioane de dolari, deşi a beneficiat încă de la privatizare de facilităţi la plată, rămase şi astăzi, după şapte ani, secrete. Dinu Patriciu susţine acum, cu mult curaj, că Rompetrol nu a primit facilităţi la plată, fiind singurul investitor care şi-a asumat integral datoriile, chiar dacă nu erau făcute de el. Oare?

Facilităţile secrete din 2000 ce-or fi fost? Dar cererea lui Dinu Patriciu ca datoriile de 600 de milioane de dolari să fie anulate de Guvern dacă Rompetrol ar fi plătit doar 70 de milioane de dolari?!

Căci investitorul Patriciu cerea, în 2003, Guvernului Năstase să-i şteargă datorii de peste jumătate de miliard de dolari, iar astăzi susţine că este singurul investitor care şi-a asumat integral datoriile chiar dacă nu erau făcute de el (deşi din datele oficiale rezultă că vreo 200 de milioane de dolari au fost acumulate sub mandatul său de administrator, restul fiind dobânzi şi penalităţi).

(...)

Modul în care Dinu Patriciu a reuşit să facă din Rompetrol o companie respectabilă trebuie apreciat, chiar dacă acest lucru a costat bugetul de stat, iar privatizarea şi apoi listarea companiei pe Bursă (un mare pas spre civilizarea ei) rămân încă nelămurite de justiţie.

În timpul în care Dinu Patriciu a condus grupul Rompetrol, prin consiliile sale de administraţie s-au perindat importanţi politicieni- Călin Popescu Tăriceanu, Radu Boroianu, Laszlo Borbely, Teodor Meleşcanu, Ludovic Orban, Norica Nicolai, Teodor Atanasiu. Niciun alt grup de afaceri nu a avut atâţia administratori politicieni (unii parlamentari, alţii miniştri) precum Rompetrol.

Dar, Dinu Patriciu nu mai vrea să audă de politică.

Nu ştim cui a vândut, cu adevărat, acum, Petromidia, Dinu Patriciu, pentru că nu poţi ştii cine este, de fapt, în spatele unei companii ex-sovietice. Dar liberalul a făcut o uriaşă afacere: în doar şapte ani i-a crescut valoarea Petromidiei de vreo 50 de ori. Este ceea ce se vede acum: Patriciu a cumpărat-o cu 50 de milioane de dolari, în 2000, de la statul român şi a vândut-o cu aproape 2,7 miliarde de dolari, statului Kazahstan, în 2007. Iar el a devenit cel mai bogat român, miliardar în dolari, în şapte ani.