UPDATE/ FRANCUL ELVEŢIAN, APROAPE DE VALORILE DIN IANUARIE 2015 Împrumutaţii în CHF şi-au pierdut speranţa că francul va mai atinge nivelul din 2008

Actualizare 10:53 Daniel Zamfir: "Nu trebuie să fii iniţiat în banking că să citeşti Legea 31/1990"

Deputatul Daniel Cătălin Zamfir a reacţionat, pe pagina sa de Facebook, la afirmaţia domnului Isărescu, cum că "este foarte greu ca nişte neiniţiaţi să descopere roata în materie de activitate bancară".

Zamfir a transmis: "De ce a sărit ca ars domnul Isărescu?

1. Pentru că am cerut, în calitate oficială de preşedinte al Comisiei Economice din Senat, lista celor 31 de bănci care, potrivit ministrului Finanţelor, în ultimii cinci ani n-au plătit niciun leu impozit pe profit în această ţară.

2. Pentru că am cerut datele financiare ale IFN-urilor şi ale colectorilor de creanţe care ani de zile şi-au făcut de cap în România sub protecţia unei Bănci Naţionale care a susţinut că IFN-urile nu-s treaba ei.

Tot astfel, nici situaţia celor 31 de bănci nu e treaba BNR! N-a văzut, n-a auzit, n-a sesizat pe nimeni!

Nu trebuie să fii iniţiat în banking că să citeşti Legea 31/1990 (art 153 indice 22 aliniatele 1,4 şi 5) şi să afli că era treaba BNR să constate dacă, în urma pierderilor cumulate, băncile ar fi trebuit ori să aducă bani de acasă, ori să fie dizolvate.

O fi fost treaba BNR când 17 bănci în frunte cu Bancorex au dat faliment păgubind milioane de oameni? Doarme liniştit domnul Isărescu când ştie că timp de zece ani pentru fiecare litru de motorină noi românii am plătit zece cenţi numai că să acoperim gaura Bancorex? Sigur că Guru doarme! Numai neiniţiatii se mai frământă pentru asemenea «amănunte».

«Rolul nostru ca specialişti, zice domnull Isărescu, este să încercăm să explicăm sensibilitatea şi complexitatea activităţii bancare». Mă gândeam, ca neiniţiat ce sunt, că rolul lui principal era să supravegheze activitatea băncilor şi să vadă dacă trag ţeapă românilor scoţând profituri uriaşe în afara ţării. Dacă practică la noi dobânzi de vreo trei ori mai mari decât în ţările-mamă? Chiar nu au văzut specialiştii de la BNR că băncile din România se împrumută cu dobânzi uriaşe de la banca-mamă tocmai că să înregistreze pierderi aici la noi?

Sigur că situaţia este "sensibilă şi complexă" pentru un guvernator care timp de 27 de ani a trăit într-o totală cârdăşie cu toate relele sistemului bancar tronând peste ele şi emintând de la înălţime considerente arogante către naţiunea de neiniţiaţi!

Din acelaşi registru, domnul Isărescu face din nou trimitere la Legea care l-a tulburat profund: Darea în plată! Nu legea i-a ajutat pe împrumutaţii în pragul dezastrului, zice Guru, soluţionarea situaţiilor dramatice a venit în urma simplului sfat dat de el că oamenii să negocieze cu băncile. "Nu ţi-e ruşine?", l-aş întreba, dacă l-aş bănui că mai are vreo urmă de ruşine! Toate negocierile cu băncile de până la apariţia Legii n-au fost altceva decât noi mijloace de a-i împovăra şi mai mult pe împrumutaţi, în beneficiul băncilor.

Da, e adevărat, după apariţia Legii Dării în plata băncile au negociat pentru că apăruse, cum spuneam atunci, levierul care să le oblige să negocieze cu adevărat! Decizia istorică a Curţii Constituţionale obligă acum şi instanţele să reechilibreze contractele, dacă băncile nu fac asta de bună voie! Specialistul Isărescu - mai nou expert şi în constituţionalitate - a fost convins tot timpul şi a spus public că Legea va fi declarată neconstituţională şi, ca atare, nu se va aplica.

Tot aşa cum, marii specialişti de la BNR, anunţau apocalipsa sistemului bancar:

- cel puţin o banca urma să dea faliment şi să tragă alte trei după ea

- un miliard de euro urma să fie paguba provocată de această lege (când a fost invers şi băncile au declarat profituri record anul trecut de peste un miliard de euro)

- tinerii vor ajunge să plece în alte ţări pentru a se împrumuta întrucât creditarea va muri în România.

E un nou prilej să afirm că e nevoie de o analiză profundă a Parlamentului în legătură cu echipa din fruntea BNR şi din perspectiva competenţei şi din perspectiva jocurilor pe care le practică! E, de asemenea nevoie, să modificăm Statul BNR astfel încât să răspundă şi ei, iniţiaţii, pentru faptele lor!

Şi mai e ceva, sigur, neînsemnat pentru domnul Isărescu: îl rog cu umilinţa neiniţiatului în raport cu Guru, să restituie cele 120 mii euro pe care le-a încasat ca primă pentru pensionarea care nu s-a produs!"

(A.C.)

------

Francul elveţian (CHF) a avut o evoluţie surprinzătoare, în ultima săptămână, scăzând constant şi ajungând la valori similare celor din prima jumătate a lunii ianuarie 2015, când CHF a explodat neaşteptat, după ce Banca Elveţiei a ridicat pragul impus în 2011, de 1,2 franci pentru un euro.

Vineri, Banca Naţională a României (BNR) a anunţat un curs de 3,9690 lei/CHF, de la valoarea de 3,9740 lei/CHF înregistrată joi. Dacă înaine de 15 ianuarie 2015, francul elveţian înregistra 3,7415 lei, după mişcarea Băncii Centrale a Elveţiei valoarea CHF a crescut semnificativ, în 23 ianuarie 2015 atingând un prag maxim de 4,5817 lei.

Chiar dacă francul elveţian a mai scăzut ulterior, totuşi el s-a menţinut la valori mai mari de 4 lei, acestea fiind mult apreciate faţă de cele de la finalul anului 2014 - începutul lui 2015.

În contextul dat, dar şi ţinând cont de istoricul monedei elveţiene din ultimii zece ani, debitorii împrumutaţi în CHF şi-au pierdut orice speranţă că francul ar mai putea să scadă până la 1,8-2 lei, cât valora în anii 2007-2008, când s-au împrumutat în această monedă.

Aprecierea francului cu mai mult de 100% a creat dificultăţi majore debitorilor la plata creditelor, unora fiindu-le imposibil să le mai achite.

"Nu există nicio justificare pentru scăderea francului sub 3,7-3,8 lei. Niciodată nu va mai ajunge la 2 lei. Niciodată!", scriu împrumutaţii în CHF pe Facebook.

Analiştii susţin că motivele care stau la baza scăderii francului sunt de natură internaţională, explicând că atât CHF, cât şi dolarul scad în faţa euro.

Dolarul american a înregistrat, vineri, 3,8417 lei, faţă 3,8524 lei - nivelul de joi. Şi în cazul monedei americane valorile se apropie de cele de la începutul anului 2015. În acelaşi timp, euro a crescut constant, în ultima perioadă, ajungând, vineri, la 4,5634 lei, mai mare decât joi, când a fost cotat la 4,5632 lei.

Analistul economic Aurelian Dochia ne-a declarat: "Scăderea acestor monede este un fenomen care are loc la nivel internaţional, pentru că dolarul şi francul au scăzut şi faţă de euro, pe fondul aşteptărilor în ceea ce priveşte politica monetară din ţările respective. Faptul că unele măsuri pe care Donald Trump a anunţat că le va lua nu s-au realizat a creat o dezamăgire şi o neîncredere a investitorilor în dolar. După ce Trump a câştigat alegerile în SUA, economia americană s-a dezvoltat, dar după ce pieţele şi-au dat seama că nu se întâmplă aproape nimic privitor la măsurile anunţate, au început să revină la valorile de dinaintea alegerilor".

În acelaşi timp, Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, consideră că scăderea dolarului şi a francului elveţian are loc doar pe fondul situaţiei internaţionale: "Mai precis, perspectiva referitoare la dobânzile cheie în zona euro şi în SUA stă la baza evoluţiei cursului de schimb. În Europa, Mario Draghi, preşedintele BCE, a anunţat că autorităţile se pregătesc de normalizarea dobânzilor, fapt ce justifică creşterea euro faţă de CHF, în timp ce, în SUA, indicatorii de creştere nu au ieşit chiar grozav. Există anumite încetiniri şi nerealizări ale planurilor fiscale ale lui Donald Trump, iar acest aspect conduce la slăbirea dolarului".

Totodată, investitorii aşteaptă ca Banca Naţională a Elveţiei să menţină politica monetară relaxată, în timp ce alte bănci centrale importante se îndreaptă către o înăsprire.

Analiştii băncii franceze Credit Agricole au amintit, recent, că preşedintele Băncii Elveţiei, Thomas Jordan, a reiterat faptul că francul elveţian rămâne semnificativ supraevaluat, astfel că vor fi menţinute actualele decizii de politică monetară, ratele negative ale dobânzilor şi intervenţiile pe piaţa valutară.

În această primăvară, Thomas Jordan sublinia că Banca Naţională a Elveţiei este pregătită să coboare şi mai mult dobânda de politică monetară în teritoriul negativ şi să îşi înmulţească intervenţiile pe piaţă, iar dacă va fi necesar să slăbească francul.

Banca Elveţiei a raportat un profit de peste 24 miliarde franci elveţieni pentru 2016, în urma câştigurilor obţinute de pe urma deţinerilor masive de valută şi a ratelor negative ale dobânzilor. Câştigul a venit după o pierdere de 23,3 miliarde franci în 2015, respectiv a unui profit de 38 miliarde franci, în 2014.