Va fi "spiritul european" mai tare decât pietrele aruncate în refugiaţi?

Într-un centru de primire al refugiaţilor din oraşul finlandez Lahti a avut loc "repetiţia" la scară redusă, dar cu public, a "spectacolului" grandios care se pregăteşte pentru scena continentală în viitorul apropiat.

Titlul nu a fost stabilit încă, dar va include, după ce se va alege şi se va aşeza praful, cuvinte precum "solidaritate", "spirit european", "umanism", "iubirea aproapelui". Din păcate, înţelesul lor va fi pervertit iremediabil de intervenţia autorităţilor europene, care doresc să impună prin dictat respectarea unor principii "inventate" de mai multe milenii. Acesta este stadiul deplorabil în care a ajuns "civilizaţia" europeană în cel de-al XXI-lea secol al erei noastre.

În recuzita repetiţiei din Lahti, "rolul" principal l-a avut piatra, una dintre cele mai vechi unelte ale omenirii, caracteristică etapei de dezvoltare cunoscută sub numele de "comuna primitivă".

Actorii au fost tineri finlandezi, care şi-au exprimat astfel "solidaritatea" faţă de refugiaţii din Orientul Mijlociu, pe fondul recesiunii prelungite şi a şomajului ridicat din propria ţară.

Conform datelor oficiale, rata şomajului din Finlanda, pentru categoria de vârstă 15-24 de ani, a fost de 20,5% la sfârşitul anului trecut.

Ştirea privind atacarea cu pietre şi petarde a refugiaţilor a fost publicată, iniţial, pe site-ul postului public de radioteleviziune YLE (http://yle.fi/uutiset/news/), fiind preluată şi de publicaţia germană online Deutsche Wirtschafts Nachrichten.

Aci se arată că autorităţile de la Helsinki se aşteaptă la o creştere a numărului refugiaţilor până la 50.000 în următoarele trei luni, semnificativ peste estimarea anterioară, de 30.000. Incidentul din Lahti a fost confirmat pentru DWN de un purtător de cuvânt al ambasadei Finlandei în Germania, care a mai declarat că "tensiunile se manifestă mai ales la nivelul populaţiei tinere de sex masculin". Printr-o "fericită" coincidenţă, cea mai mare parte a refugiaţilor prezintă aceleaşi caracteristici de vârstă şi sex, adică avem ingredientele necesare pentru un amestec deosebit de exploziv. În rândul tinerilor aruncători de pietre s-au observat şi costume specifice Ku Klux Klan-ului.

Profesorul Teivo Teivainen, de la Universitatea din Helsinki, a declarat pentru YLE că "ne îndepărtăm tot mai mult de percepţia unei ţări afluente şi tolerante în urma acestor incidente", cărora li se adaugă şi reducerea contribuţiilor financiare ale Finlandei la fondul de mediu al Naţiunilor Unite.

"Cu atitudinea noastră faţă de imigranţi, ne apropiem rapid de aceeaşi gaură neagră în care se află Ungaria", a fost concluzia profesorului finlandez, care a mai precizat că "reputaţia Finlandei a fost distrusă destul de eficient".

Din păcate, ceea ce s-a întâmplat în Finlanda se poate dovedi doar începutul unor mişcări sociale care vor pune în umbră manifestările rasiste şi xenofobe din Estul "barbar" al Europei.

Wolfgang Munchau scria recent în Financial Times că "Europa este împinsă în haos de cinci crize simultane". Pe lângă datoriile ţărilor de la periferia zonei euro, încetinirea economiei globale, anexarea Crimeei de către Rusia şi cazul Volkswagen, criza refugiaţilor sirieni ameninţă tot mai mult principiile fundamentale aflate nu doar la baza construcţiei europene, ci a oricărei societăţi care se consideră civilizată.

După ce aminteşte că "majoritatea germanilor a primit cu exuberanţă decizia Cancelarului Merkel de a deschide graniţele în faţa refugiaţilor sirieni", Munchau acuză liderul de la Berlin că "nu a pregătit ţara, dar şi restul Europei, din punct de vedere logistic şi politic pentru ceea ce va urma".

De aici lucrurile devin interesante. "În Berlin şi Hamburg situaţia locurilor de cazare este aşa de disperată încât autorităţile pregătesc legislaţia necesară confiscării apartamentelor goale neocupate, dar şi a proprietăţilor comerciale", scrie Wolfgang Munchau în FT.

Mai mult, "au existat cazuri în care contractele de închiriere pentru locuinţele sociale au fost reziliate de către autorităţile locale pentru a face loc refugiaţilor". Concluzia jurnalistului german este de aşteptat: "când sectorul public se comportă astfel, xenofobia este la o distanţă de câteva nanosecunde".

La fel sunt şi reacţiile cititorilor FT. Unul dintre aceştia scrie că "societăţile pot accepta nevoia rechiziţiilor în timp de război, dar încălcarea dreptului de proprietate în alte condiţii loveşte exact în inima democraţiei".

Criza refugiaţilor din Europa a schimbat semnificativ şi configuraţia politică din landul Austria Superioară, unde Partidul Libertăţii (FPÖ) a obţinut 30,4% din voturi la recentele alegeri regionale, după Partidul Popular (36,4%), dar cu mult în faţa social-democraţilor (18,4%), după cum scrie Reuters. Analiştii consultaţi de agenţia de ştiri au declarat că "refugiaţii şi dreptul de azil au fost factorii cheie în alegerile regionale din Austria Superioară".

În faţa tensiunilor sociale mocnite, cancelarul Germaniei se pare că a găsit o nouă soluţie. La dineul oficial al întâlnirii la nivel înalt de la ONU, Angela Merkel a avut o discuţie cu Mark Zuckerberg, cofondator şi director executiv al companiei Facebook, şi i-a cerut să ia măsuri pentru eliminarea mesajelor rasiste de pe reţeaua de socializare. Zuckerberg a răspuns că "încă mai avem de lucru referitor la această problemă", după cum scrie Bloomberg.

Atitudinea cancelarului Merkel este specifică, din păcate, dictatorilor de duzină din trecut, prezent şi viitor, care, în loc să se adreseze cauzelor fenomenului, consideră că este suficientă eliminarea reacţiilor negative ale populaţiei, prin reducerea la tăcere a criticilor de orice natură.

Marele economist şi filosof francez Frédéric Bastiat scria, într-un număr al revistei "Journal des Économistes" din iunie 1848, că "fraternitatea este spontană sau nu există", iar "promovarea acesteia prin decret înseamnă anihilarea ei", deoarece "impunerea sacrificiului comun prin lege nu va conduce şi la abrogarea naturii umane".

Cu acest adevăr simplu, dar parcă incomprehensibil pentru liderii de astăzi ai UE, trebuie să se confrunte "spiritul european". Iar dacă natura umană va fi gata să-l învingă, conducătorii Europei se pot consola cu gândul că există, ca şi altădată, soluţia taberelor de reeducare prin muncă, care va rezolva şi problema şomajului.