VALENTIN LAZEA: "Credibilitatea unei ţări vine cu un cost"

Credibilitatea unui stat este importantă, dar aceasta vine cu un cost, a declarat economistul şef al Băncii Naţionale a României (BNR), Valentin Lazea. Contrapartida acestei credibilităţi, care permite contractarea de credite pe perioade îndelungate de timp, o reprezintă responsabilitatea de a plăti dobânzile şi principalul acestor împrumuturi, când va sosi momentul scadenţei, a explicat domnia sa, cu ocazia lansării lucrării "Datoria publică a României (1864-1949)".

Valentin Lazea a afirmat: "Credibilitatea este foarte importantă pentru un stat, numai că < obrazul subţire cu cheltuială se ţine >. Această credibilitate vine cu un cost. Numai faptul că te angajezi, ca stat, să te împrumuţi pe 60-100 ani, interval în care se pot întâmpla două războaie mondiale, nişte revoluţii, nişte schimbări de ordin social şi aşa mai departe, înseamnă că tu, ca stat, ca să-ţi păstrezi credibilitatea te angajezi la un efort extraordinar de mare."

Economistul şef al BNR a arătat că autorul aminteşte cazul unui cetăţean american care a revendicat, în anul 2000, plata unor obligaţii aferente unei emisiuni din anul 1913 a statului român. Domnia sa consideră că pretenţiile acestuia au fost justificate, având în vedere că respectivul împrumut a fost realizat pe o perioadă de 97 de ani. "Iată că, în contrapartida credibilităţii care îţi dă voie să te împrumuţi pe termen lung, vine şi responsabilitatea. Atunci avem o problemă. Deci obrazul subţire se ţine cu cheltuială nu mare, ci enorm de mare, dar acest lucru trebuie făcut, zic eu", a arătat Valentin Lazea.

Economistul şef al Băncii Centrale s-ar mai referit şi la faptul că, în anul 1998, guvernul suedez a cerut autorităţilor noastre să facă plata pentru un împrumut acordat în anul 1932, precizând că suma solicitată era de 30 de ori mai mare decât principalul. "Sigur că nu am putut fi de acord, cei de la Finanţe şi cei care reprezentau Guvernul român, numai că, dacă punem creionul pe hârtie să calculăm, într-adevăr, când ai împrumuturi pe perioade extrem de lungi, chiar şi la dobânzi de 3-4% pe an, dar care se întind pe 90 - 100 ani, dobânzile acelea cumulate ajung să reprezinte de nu ştiu câte ori capitalul. Cifrele anului 1946 arată că deja dobânda depăşea de 8 ori principalul. Deci capitalul cu care se împrumutase statul român era 50 miliarde lei, iar dobânda era de 400 miliarde", a explicat domnia sa.

Una dintre constatările pe care autorul lucrării le face este că, în perioada 1864-1914, credibilatea ţării noastre a crescut, remarcă Vlaentin Lazea. "Pe măsură ce politicile economice deveneau tot mai credibile şi regatul României devenea un partener tot mai credibil pentru investitorii străini, această credibilitate s-a reflectat în scăderea dobânzilor la împrumuturi cu care se putea împrumuta statul român", a explicat domnia sa, arătând că, dacă între anii 1860-1864, statul se împrumuta la o dobândă anuală de 12%, în perioada 1882-1888, aceasta a ajuns la 5%, iar, în preajma primului război mondial, la 4%.

"Credibilitatea statului a dus la aceste reduceri de dobânzi. La momentul 1914, din 65 de împrumuturi două aveau scadenţa între 60 şi 100 de ani, iar 5 erau perpetue, deci pe vecie, ca să zic aşa", a precizat Valentin Lazea.

O altă dovadă a credibilităţii ţării noastre a fost faptul că, în perioada analizată în lucrare, nu exista o diferenţă între dobânda cerută pentru împrumuturile realizate pe plan intern şi cea pentru împrumuturile realizate pe plan extern, potrivit economistului şef al BNR. "Cu alte cuvinte dobânda la leu sau la dolar era aceeaşi pentru că existând etalonul aur nu se aştepta nimeni ca leul să se deprecieze în timp", a explicat domnia sa, care a mai amintit că, între anii 1901 şi 1914, bugetul ţării noastre a înregistrat excedente, după ce, în perioada precedentă, înregistrase deficite.