Vasile Secăreş: Intrăm într-o perioadă foarte dură a reaşezării lumii

• (Interviu cu domnul prof. univ. dr. Vasile Secăreş, Preşedintele Consiliului de Administraţie al Institutului Bancar Român)

• România poate deveni unul dintre cei mai mari producători agricoli ai lumii

Reporter: În ultimul timp, mulţi analişti apreciază că ne aflăm în perioada post-criză economico-financiară. Vizavi de această sintagmă, opinia dumneavoastră este că atenţia trebuie să fie şi mai mare pe anumite sectoare. Detaliaţi, vă rog.

Vasile Secăreş: "Post criză" este o etichetă foarte largă şi care ar crea ideea că vin vremuri mai bune, vom face afaceri ca înainte etc... Dar, dacă ne referim la criză şi ce vom face mai departe, ar trebui să avem în vedere evoluţia profundă politică şi economică.

Or, vreau să atrag atenţia, ca opinia publică să înţeleagă, că intrăm într-o perioadă foarte dură a reaşezării lumii. Procesul de tranziţie a început acum 20 de ani, pentru toată lumea. Toată lumea s-a mişcat. S-a intrat atunci în a doua etapă a restructurării strategiei lumii şi va fi greu din punct de vedere politic şi economic. Vom vedea foarte tare componenta de joc de sumă nulă, cineva va câştiga şi mulţi vor pierde.

Lumea s-a schimbat mult, dar vom descoperi tot mai mult că politica mondială nu s-a schimbat, în­seamnă în continuare o distribuţie a câştigurilor şi pierderilor. Cei slabi vor pieri.

Reporter: Nu este o prognoză prea sumbră?

Vasile Secăreş: Este realistă. Ne confruntăm pentru prima dată cu ideea că statele pot intra în faliment. Se naşte şi o altă idee, că un stat poate fi vândut. În nordul Africii a avut loc o nouă aşezare economică şi politică, lumea se mişcă continuu. Este aceasta o nouă etapă?

Noi am avut o decizie obligată de a intra în NATO şi în Uniunea Europeană. Aceste organisme nu ne-au rezolvat problemele. România este într-o zonă periculoasă, la graniţa Euro-Atlantică. Transformările generale vor reaşeza harta geopolitică a lumii, cu mijloace politice, economice, militare. Plus metodele specifice.

Ca să ne dăm seama de aceste lucruri, trebuie să urmărim "conturul mâinii drepte" - mâna care apucă. Aceasta are 5 componente: influenţa politică, spionajul şi cumpărarea de elite, business-ul, traseul banilor şi oamenii care acţionează (companii transnaţionale, turismul).

Reporter: Concret, în zona noas­tră situaţia generală când opinaţi că se va îmbunătăţi?

Vasile Secăreş: Concret, am să mă refer la ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană. Este un proces de reaşezare între centru şi periferie. La Sud Est sunt plasaţi cei mai slabi economic. Reporturile economice, financiare se schimbă între Vechea Europă şi Noua Europă. Avem o dis­tribuţie în care unul câştigă şi alţii pierd.

La toate aceste lucruri trebuie să ne uităm extrem de atent, pentru că în viitorii 10 ani vom avea o nouă aşezare a lumii. Acum se va hotărî Clubul de putere şi ce fel de instituţii vor conduce lumea - G8, G20 sau alte centre de putere. De aici va reieşi structura de guvernare a lumii de peste 100 de ani, harta adevărată a lumii pentru viitor. Se vorbeşte de mult de această nouă hartă, acum devine un subiect actual. Prof. Dror din Israel îmi spunea, acum câţiva ani, că în lume sunt 5000 de oameni care dirijează şi contează. Se pare că nu a greşit.

Reporter: În această perioadă zbuciumată, pe plan politic şi economic, ce capacitate de reacţie avem noi, românii?

Vasile Secăreş: În acest context, capacitatea de reacţie depinde de Elita care conduce o naţiune. Elita - se referă la oamenii care ştiu o anumită meserie, ştiu să dezvolte o viziune, o direcţie şi să elaboreze politicile care s-o ducă într-acolo.

Este o meserie grea, guvernarea este o povară. În prezent, este şi mai greu pentru că trebuie să înţelegi cu un ceas mai devreme ce se întâmplă. Lucrurile care s-au mişcat acum 20 de ani, trebuie să fie "auzite", de o Elita absolut necesară.

Moştenirea noastră istorică este cea a vulnerabilităţii. Generaţia puternică şi tânără - Elita - a anului 1848 a declanşat modernizarea României, care nu s-a încheiat nici în 1989 şi nici până acum. Elita care să aibă spirit, să ducă ţara spre bine, este foarte redusă. Acum, la peste 150 de ani, sunt necesari oameni puternici care să vrea deplina modernizare.

Elita existentă are trasee politice care cu greu pot să conducă la înţelegerea acelor lucruri bune, spre care să tindă ţara şi de care să nu se atingă nimeni. Au fost numai confruntări şi lupte de peste 150 de ani, care au măcinat politic, economic şi componenta tehnico-administrativă (în care avem un deficit major).

Reporter: Referitor la prezent...

Vasile Secăreş: Noi, după revoluţie, am dezvoltat o situaţie care nu seamănă cu a niciunei ţări foste comuniste. În celelalte ţări, Polonia, Cehia, Ungaria, s-au realizat înţelegeri asupra lucrurilor importante pentru ţară, în reconstrucţia economică şi socială. Coaliţiile au fost variabile, dar au protejat toţi ceea ce a fost important.

La noi, acum, suntem într-un "război civil" între forţele politice, este o situaţie grea. Trebuie să se facă un proces de reconstrucţie, o Elită la nivel naţional, care să reaşeze reperele fundamentale şi să realizeze acorduri ferme asupra direcţiilor de dezvoltare.

Vasile Secăreş: Noi facem raportări la Instituţiile internaţionale, în scopul de a ne spune cineva încotro să mergem. Si aplicăm reţeta. Aderarea la UE s-a realizat, dar s-a dovedit că nu este suficient. Prin discuţiile cu FMI se stabilesc nişte restricţii, dar din tablou lipseşte direcţia. Întotdeauna în discuţiile cu partenerii externi nu spunem ce dorim noi să facem, pe ce căi. Or, asta trebuie în primul rând. Aşa procedează o ţară care urmăreşte progresul ei. Trebuie să hotărâm noi pentru noi. Aşa vom realiza modernizarea în acest moment de răscruce, dramatic, când trebuie să hotărâm ce şi cum avem de făcut pentru viitor.

Reporter: Care sunt sursele şi resursele pentru un drum care să corespundă potenţialului României?

Vasile Secăreş: Multe resurse s-au irosit. Stocul nostru de educaţie a scăzut. Stocul de meserie la nivelul expertizei de guvernare a scăzut, a apărut un decalaj tot mai mare între zona privată şi zona publică. Din resursele dispărute am fi putut polei România cu aur. De ce ne temem să facem analiza banilor care dispar, pentru că se pot afla şi în sănătate, şi în educaţie, şi în infrastructură.

Reporter: Trebuie să mai existe resurse, ţara noastră este printre cele mai mari din regiune, cu peste 20 milioane de locuitori şi cu bogăţii naturale...

Vasile Secăreş: Acum singura sursă disponibilă şi majoră a României este agricultura. Avem mare potenţial şi în hidroenergetică, şi în energiile regenerabile.

România poate deveni unul dintre cei mai mari producători agricoli ai lumii. Agricultura, plus industria alimentară, este singurul spaţiu de putere pentru noi, pentru elita naţională în vremurile care vin.

Hrana, apa şi aerul vor fi resurse mai importante decât petrolul şi gazul. Hrana, dacă ne uităm la consumul gospodăriilor, reprezintă 30% din PIB, o piaţă de aproximativ 50 de miliarde de euro. Dacă adăugăm exportul, ea poate ajunge uşor la 100 miliarde euro.

Putem deveni unul dintre marii producători de alimente ai lumii.

Avem cel mai bun pământ agricol din Europa şi noi importăm 70% din mâncarea consumată în oraşe. Agricultura nu se va dezvolta, spre una de tip capitalist, dacă ţăranul va fi susţinut în continuare cu ajutor social, pe care îl ţine în cârciumă. Avem nevoie de un sistem coerent, pus la punct pe criterii tehnice, incluzând componente politice, instituţionale, financiare şi industriale care să se sprijine reciproc. Acest sistem ar pune bazele dezvoltării economice, având fundaţia puternică în agricultură. Altfel, agricultura rămâne la nivelul zonelor slab dezvoltate din Africa şi Asia.

Trebuie luate măsuri pentru dezvoltarea industriei alimentare, a sferei serviciilor şi a comerţului, pentru reprofesionalizarea forţei de muncă. Avem resurse de integrare a sistemului de finanţare în această politică mergând până la crearea unei noi Bănci Agricole. Este necesară o componentă matură de guvernare pentru finanţarea agriculturii şi o componentă de valorificare a recoltelor şi a producţiei.

Nu este de neglijat construirea unei infrastructuri logistice pentru agricultură, bani investiţi masiv în agricultură şi industria alimentară. Trebuie acţionat în direcţia creditului rural, a creării unei pieţe a terenurilor, în dezvoltarea sistemului de asigurări (mai ales în contextul multiplicării numărului calamităţilor naturale) şi în care rolul statului este extrem de important.

Problemele din agricultură ne arată că este nevoie de o politică naţională care să implice un suport masiv al statului şi un efort coerent de a pune în lucru toate soluţiile tehnice necesare, inclusv în privinţa reindustrializării agriculturii şi a creării unei infrastructuri logistice dezvoltate.

Reporter: Vă mulţumesc