VIDEOCONFERINŢA "CODUL INSOLVENŢEI" / ADRIAN VASCU, SENIOR PARTNER VERIDIO: "Trebuie schimbată maniera de înţelegere a Directivei privind cadrele de restructurare preventivă"

Dezbaterile pe marginea transpunerii Directivei 2019/1023 privind cadrele de restructurare preventivă reprezintă un moment oportun, în opinia domnului Adrian Vascu, Senior Partner, Veridio, care spune că, în situaţia în care în acest act normativ pot fi introduse anumite lucruri concrete, mai clare, vizavi de metodologia evaluării, va fi extrem de util pentru practicienii din domeniu.

Domnia sa declară: "Nu cred că va trebui completată directiva, ci schimbată maniera de înţelegere a acesteia. Dacă grupul de lucru pentru Directiva 2019/1023 cade de acord că maniera în care se va face evaluarea va fi una ce va putea fi cuprinsă într-un ghid şi mai ales procedura de evaluare va fi acceptată unitar, va fi extrem de util, pentru că va canaliza raportul de evaluare spre o direcţie care să fie de mai mare încredere pentru cei implicaţi în acest proces, respectiv va restrânge intervalul valorilor obţinute".

În opinia domniei sale, aceasta este o cale prin care lucrurile ar putea fi făcute mult mai bine în domeniu, subliniind: "Dacă tot avem acest moment zero al refacerii Legii 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, trebuie să sprijinim demersul, să avem o transpunere pe o lege modernă şi europeană".

Referindu-se la fondul problemei evaluării, Adrian Vascu afirmă: "Fac trimitere la noţiunea de valoare de piaţă pe care o folosesc evaluatorii atunci când estimează pentru creditori (când acordă credite). O parte dintre creditele respective ajung în faza de analiză în procedura insolvenţei. Până acum s-a încetăţenit ideea că se estimează şi valoarea de piaţă şi cea de lichidare a activelor pentru a avea cele două limite - de sus şi de jos - în decizia legată de planul de reorganizare şi în legătură cu tratamentul echitabil şi corect, doar că valoarea de piaţă a acelor active individuale în ipoteza luării în discuţie a continuării activităţii era o noţiune teoretică fără sens. Acestea erau nişte valori care nu ar fi fost probate niciodată. Atunci, propun să analizăm simularea distribuirilor de care ar beneficia creditorii afectaţi în cazul scenariilor următoarei alternativei optime, scenariu care poate fi chiar falimentul, realizată pe baza unui raport de evaluare a activelor existente făcut de un evaluator autorizat şi reprezentarea comparativă".

În opinia reprezentantului Veridio, atunci când există o coninuitate a activităţii unei companii, evaluarea la nivelul de sus ar trebui făcută pe ideea de "enterprise value", pentru a se constata dacă valoarea ansamblului de active (în funcţionarea lui) este mai mare decât valoarea de lichidare aferentă fiecărui creditor. "Nu ar trebui ca valoarea de piaţă a fiecărui activ să fie făcută individual pentru că acest lucru exclude de fapt varianta reorganizării sau continuităţii activităţii. Atunci, în raportul de evaluare ar trebui avut în vedere că valoarea de piaţă înseamnă de fapt valoarea de going concern, adică a tuturor activelor, plus valorile în afara exploatării şi cea de lichidare a activelor".

Totodată, domnul Vascu susţine că trebuie să se ţină seama de instituţia verificării evaulării, conform legii, care ar împiedica evaluările cu diferenţe foarte mari, care "nu sunt raţionale".