VIDEOCONFERINŢA "CODUL INSOLVENŢEI" / CRISTINA IENCIU-DRAGOŞ, INSOL EUROPE: "Directiva Europeană privind cadrele de restructurare preventivă - o nouă şansă pentru companii"

Directiva Europeană privind cadrele de restructurare preventivă (2019/1023) - supusă în prezent dezbaterii publice - înseamnă o nouă şansă pentru companiile din ţara noastră, este de părere doamna Cristina Ienciu-Dragoş, Head of Legal, CITR & Country Coordinator, INSOL Europe, care susţine că transpunerea acestei Directive în legislaţiile naţionale ale statelor membre UE are drept rol crearea unei culturi a salvării şi prevenţiei la nivel european, care să aducă, pe lângă avantaje pentru mediul de afaceri, şi efecte sociale pozitive, precum salvarea locurilor de muncă.

Domnia sa spune: "Numai prin măsuri comune de uniformizare a practicilor de restructurare a business-urilor la nivel european vom reuşi să dăm un nou sens pozitiv cuvântului restructurare, oferind cu adevărat o nouă şansă companiilor care trec prin dificultăţi".

Cristina Ienciu-Dragoş aduce în atenţie faptul că, la nivel naţional, se constată o evoluţie în materia reorganizărilor, societăţile româneşti alegând tot mai mult calea restructurării. Domnia sa precizează: "Dacă în anii 2008-2010 insolvenţa era considerată egală cu falimentul şi aveam o proporţie a reorganizărilor de aproximativ 1% din totalul dosarelor de insolvenţă, în 2018 am ajuns să înregistrăm de cinci ori mai multe reorganizări, adică aproape 6% din totalul insolvenţelor. În 2019, la aproximativ zece ani de la prima lege în materie de preinsolvenţă, aveam până într-o sută de proceduri de concordat preventiv, ceea ce înseamnă extrem de puţin pentru o perioadă atât de îndelungată de aplicare a unei legi. Dar, se pare că 2020 a schimbat percepţiile. Am observat acest lucru atât din practică, cât şi din legislaţia care se modifică în ultima perioadă. Societăţile din ţara noastră aleg tot mai mult calea restructurării sau asigurarea unor mecanisme de prevenţie. Spre exemplu, OG nr. 6 din 2019 privind facilităţile fiscale a început să fie accesată, iar pentru concordat preventiv s-au înregistrat mai multe dosare în 2020".

Cristina Ienciu-Dragoş mai atrage atenţia că, la nivel naţional, 57% dintre companii amână trei ani accesarea unei măsuri de restructurare.

În privinţa contextului european, domnia sa menţionează că, potrivit unui studiu, 43% dintre europeni nu ar demara o afacere de teama eşecului şi jumătate din societăţile din UE supravieţuiesc mai puţin de cinci ani. Cristina Ienciu-Dragoş declară: "Zilnic 600 de firme intră în faliment la nivel european, ceea ce face ca 200.000 de companii să iasă anual din economie. Acestea ofereau un loc de muncă pentru aproximativ 1,7 milioane de persoane din statele membre UE. Prin crearea unor cadre de restructurare şi prin oferirea celei de a doua şanse pentru antreprenori, trei milioane de locuri de muncă ar putea fi salvate".

Cristina Ienciu-Dragoş mai afirmă că, potrivit unui alt studiu, doar 8% dintre antreprenorii care au eşuat ar demara din nou un business, deşi au experienţă şi know-how. "Frica eşecului şi stigmatul dificultăţii îşi pun amprenta extrem de puternic în acest sens", subliniază doamna Ienciu-Dragoş.

În acest context, afirmă domnia sa, există nevoia creării unui cadru normativ care să adreseze dificultatea şi luarea unor măsuri cu celeritate, fiind nevoie totodată de publicitatea măsurilor astfel încât mediul de afaceri să cunoască mecanismele pe care le are la dispoziţie pentru accesare.

• Prevederi obligatorii ale Directivei 2019/1023, transpuse în Proiectul de lege supus dezbaterii publice

O parte din prevederile obligatorii ale Directivei 2019/1023, transpuse în Proiectul de lege supus în prezent dezbaterii publice sunt următoarele, conform doamnei Cristina Ienciu-Dragoş:

1. Crearea unor proceduri clare, adaptate contextului şi guvernate de flexibilitate şi celeritate;

2. Accesarea procedurilor doar la cererea debitorilor/cu acordului debitorului şi păstrarea de către debitor a dreptului său de administrare a afacerii pe tot parcursul procedurilor;

3. Suspendarea executărilor silite pentru a sprijini negocierile asupra unui plan de restructurare;

4. Împărţirea la nivel macro a creditorilor în creditori care deţin creanţe afectate de planul de restructurare şi dreptul lor de vot asupra acestuia şi creditori cu creanţe neafectate de acesta, fără drept de vot;

5. Sistemul votului pe categorii de creanţe;

6. Conţinutul minim al planurilor de restructurare - toate elementele obligatorii ale planului prevăzute de Directivă au fost preluate;

7. Aprobarea, confirmarea şi impunerea planurilor în contradicţie cu opoziţia unor creditori, în condiţiile restrictive ale Directivei şi efectele obligatorii ale planurilor odată confirmate de către autoritatea judiciară;

8. Protecţia - finanţărilor noi (acordate în faza planurilor de restructurare) şi intermediare (acordate în perioada de negociere a concordatului); a tranzacţiilor în legătură cu restructurarea; a debitorului împotriva rezilierii/ modificării unor contracte în derulare esenţiale;

9. Implicarea în proceduri a practicienilor în insolvenţă - aici chiar Directiva impune, în Considerentele sale, ca practicienii în insolvenţă să poată face restructurări, evident din prisma experienţei deja dobândite în restructurare, făcând trimitere inclusiv la formarea corespunzătoare, pe care noi o avem asigurată chiar constant prin Institutul Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă;

10. Digitalizarea procedurilor.

Cristina Ienciu-Dragoş declară: "Procedurile presupun o implicare minimă a judecătorului sindic, necesară şi proporţională cu respectarea principiilor Directivei. Directiva impune confirmarea de către autoritatea judiciară a unor planuri de restructurare, atunci când acestea nu sunt votate de către toţi creditorii implicaţi. Categoric, nimic nu împiedică o înţelegere cu toţi creditorii, ceea ce se poate traduce prin semnarea unei tranzacţii, out-of court, conform dreptului comun.Totodată, în cultura noastră socială, implicarea judecătorului sindic conferă autoritate şi confort părţilor".

Proiectul de lege menţionat urmăreşte încurajarea companiilor în dificultate să se restructureze, astfel încât să îşi salveze business-ul printr-o nouă şansă, păstrarea know-how-ului, a locurilor de muncă şi continuarea activităţii. În acelaşi timp, se oferă o protecţie a creditorilor de eventuala accesare abuzivă a procedurilor sau a unor mecanisme din cuprinsul lor, debitorii neputând să acceseze ambele proceduri de restructurare în acelaşi timp, mai spune doamna Ienciu-Dragoş, adăugând: "Totodată, protecţia creditorilor s-a dorit a fi asigurată de întreg cadrul procedural, implicând judecătorul în puncte-cheie de verificare a legalităţii tratamentului aplicat acestora.

Astfel, companiile pot să analizeze şi să opteze în funcţie de situaţia de dificultate în care se află, dar şi de previziunile pe termen mediu - de exemplu, dacă există riscul de executare silită, vor accesa cel mai probabil, procedura concordatului preventiv".

Important este că societăţile au oportunitatea să identifice cadrul care se potriveşte mai bine atât lor, cât şi creditorilor cu care negociază noua şansă, conchide Cristina Ienciu-Dragoş.