VIDEOCONFERINŢA "CODUL INSOLVENŢEI" / SIMONA PETRIŞOR, PARTENER BONDOC ŞI ASOCIAŢII: "Proiectul privind cadrele de restructurare preventivă schimbă paradigma concordatului preventiv"

În proiectul de lege pentru transpunerea Directivei 2019/1023 privind Cadrele de Restructurare Preventivă aflat în prezent în dezbatere publică, concordatul nu mai este reglementat drept un contract, ci ca o procedură judiciară de prevenire a insolvenţei, iar această schimbare de perspectiva trebuie să fie însoţită şi de o serie de garanţii procesuale pentru părţile implicate, inclusiv creditorii unui debitor în dificultate, a punctat Simona Petrişor, partener Bondoc şi Asociaţii.

Reprezentantul firmei de avocatură consideră că această schimbare de paradigmă referitoare la procedura concordatului preventiv este de bun augur, însă nu este suficientă în măsura în care protecţiile evocate nu se regăsesc în mod clar definite în proiectul de lege la fiecare etapă a procedurii.

Simona Petrişor a spus: "Parcurgând proiectul de lege, credem că este o transpunere de alt tip decât cele pe care autorităţile române le realizează în mod obişnuit. Raportat şi la dificultatea tematicii (directiva fiind o directivă de minimă armonizare, cu multiple opţiuni oferite Statelor Membre), proiectul publicat pare un proiect curajos şi asumat, care nu importă alte instituţii juridice din alte jurisdicţii, ci încearcă să dezvolte o legislaţie pe care debitorii o cunosc, să adapteze şi să amelioreze acele aspecte care s-au dovedit că împiedică o bună accesare a procedurilor respective, precum şi să elimine sau să reducă slăbiciunile observate în practică, speculate de diferitele părţi implicate, de natură să conducă la o respingere a acestor proceduri de către creditori".

Simona Petrişor a mai punctat şi faptul că, deşi efortul depus în pregătirea proiectului de lege trebuie apreciat, din perspectiva obiectivului propus privind existenţa unor proceduri de concordat eficiente, proiectul prezintă o serie de vulnerabilităţi importante care ar trebui remediate în procedura de dezbatere publică în desfăşurare sau în paşii următori, până la adoptarea legii de transpunere, pentru a asigura o protecţie mai bună a tuturor părţilor implicate şi o claritate în reglementare.

"Printre aspectele amintite se numără conceptul nedefinit de creanţe afectate, drepturile de contestare ale diferitelor tipuri de titulari de creanţe, durata maximă a suspendărilor executărilor silite dispuse de judecătorul sindic, data de referinţă a votului pe plan şi asigurarea unui vot informat de către creditori cu privire la planul de restructurare revizuit ca urmare a negocierilor, flexibilitatea în tratamentul creanţelor în litigiu, şi nu în cele din urmă, corelarea cu alte legislaţii precum cea în materie de garanţii în vederea acordării unei protecţii corespunzătoare finanţărilor noi şi intermediare", a spus reprezentantul firmei de avocatură.

În mod special, cu privire la durata maximă de până la opt luni a suspendărilor executărilor silite ce poate fi dispusă de judecătorul sindic de urgenţă, în camera de consiliu şi fără citarea părţilor (după expirarea suspendării de drept de patru luni de la deschiderea procedurii de concordat), reprezentantul firmei de avocatură a declarat că, este evident că o măsură de o asemenea gravitate pentru patrimoniile creditorilor nu este deloc corelată cu celelalte prevederi ale proiectului de lege cu privire la perioada maximă disponibilă pentru omologarea concordatului. Raportat la efectele foarte importante ale unei asemenea măsuri pentru patrimoniile creditorilor implicaţi, aceasta ar trebui scurtată semnificativ pentru a se păstra un caracter rezonabil, a spus Simona Petrişor.

Conform reprezentantului firmei de avocatură, doar existenţa posibilităţii ridicării acestei suspendări prin ordonanţă preşedinţială în anumite cazuri, în conformitate cu proiectul de lege, nu reprezintă o contrapondere balansată a unei astfel de măsuri, raportat la condiţiile pe care creditorul ar trebui să le dovedească în acest caz.

"Corectarea sau reducerea măcar a acestor vulnerabilităţi sunt esenţiale pentru succesul unei proceduri de prevenţie precum concordatul, căci, deşi directiva sprijină redresarea debitorilor, fără (un minim de) creditori, nu există posibilitatea reală a unei astfel de redresari", a spus Simona Petrişor.

Reprezentantul casei de avocatură a adăugat: "Acum, în proiectul de lege, un rol cheie în succesul procedurii de concordat judiciar îl are judecătorul sindic, acesta trebuind să verifice într-un timp scurt, la omologarea planului de restructurare, o serie de condiţii chiar mai complexe decât cele cu care este deja familiarizat în cadrul confirmării planurilor de reorganizare. Ar trebui asigurate mijloacele necesare unui astfel de control judiciar, fie prin intermediul unor condiţionalităţi impuse cu privire la desemnarea administratorului concordatar pentru a asigura un anumit standard acestuia, fie prin alte modalităţi, cel puţin cu privire la o parte din aceste condiţii".

Cu privire la utilitatea efectivă a existenţei unor instrumente de prevenţie multiple - judiciare sau extra-judiciare cu intervenţie minimă judiciară - la îndemână debitorilor în dificultate şi delimitarea mai clară a condiţiilor în care una sau alta dintre procedurile de prevenţie oferite de lege s-ar putea aplică, reprezentantul firmei de avocatură este de părere că trebuie menţinută flexibilitatea pe care proiectul de lege încearcă să o ofere pe acest subiect.

"Nu credem că această flexibilitate oferită debitorilor este contrară atingerii obiectivelor generale privind reglementarea unor proceduri de prevenţie eficiente, în măsura în care fiecare dintre procedurile disponibile vor fi reglementate clar, permiţând părţilor implicate o bună înţelegere a drepturilor şi obligaţiilor lor în cadrul fiecărei astfel de soluţii de restructurare", a spus Simona Petrişor.

Conform reprezentantului firmei de avocatură, mai sunt numeroase etape de parcurs până la atingerea clarităţii dorite a propunerii legislative, dar cu o participare activă şi de bună credinţă (păstrând cât mai mult orgoliile în afară dezbaterilor) din partea tuturor părţilor implicate, există încredere că se poate ajunge la rezultatul dorit de întregul mediu de afaceri - respectiv existenţa unor instrumente utile pentru redresare, cu costuri reduse, capabile a fi accesate la un moment timpuriu în apariţia dificultăţilor financiare, în afara stigmatului insolvenţei.