VIITORUL NU MAI POATE SEMĂNA CU UN TRECUT MARCAT DE BULE SPECULATIVE Cât mai poate fi condusă economia prin oglinda retrovizoare?

Stagflaţia pare să fie destinul economic al României în 2010, după ce INS a anunţat o nouă scădere a PIB-ului pentru T4 2009 şi creşterea accelerată a preţurilor în ianuarie. Banca Naţională încearcă să ne liniştească, considerând puseul inflaţionist ceva temporar, generat doar de mărirea unor taxe. Aşa să fie?

Pe internet circulă de ceva timp o avertizare privind tâlhărirea şoferilor, pe timp de noapte, prin aruncarea unor ouă pe parbriz. Reacţia instinctivă a şoferilor, de curăţare cu ştergătoarele şi lichidul de spălare, nu face decât să reducă extrem de mult vizibilitatea şi îi obligă să oprească. Deşi unii o consideră o legendă urbană, am ajuns la concluzia că economiştii oricum nu pot fi afectaţi de acest truc. De ce? Pentru că aceştia, în special adepţii lui Keynes, sunt obişnuiţi să conducă prin oglinda retrovizoare. Câtă vreme şoseaua este dreaptă ei par şoferi desăvârşiţi, dar pe un drum de munte cu o puternică pantă negativă şi fără balustrade de protecţie acesta este un gest sinucigaş.

În oglinda retrovizoare se uită şi BNR atunci când ne asigură că rata mare a inflaţiei din ianuarie este ceva temporar. Diferenţa dintre PIB-ul potenţial şi cel real (n.a. output gap) este prezentată drept argument al menţinerii presiunilor inflaţioniste la un nivel scăzut. Dar...

Economiştii de la Federal Reserve Bank din St. Louis au arătat, într-o analiză din iunie 2009, că "pe baza experieţei trecute, recesiunea ar trebui să determine un declin semnificativ al inflaţiei core".

Aceasta nu s-a întâmplat, iar concluzia lor este îngrijorătoare pentru băncile centrale care citează diferenţa dintre PIB-ul potenţial şi cel real ca argument al scăderii presiunilor inflaţioniste: "Dacă cea mai mare parte a scăderii output-ului reprezintă efectul unui colaps al bulelor speculative, atunci diferenţa (n.a. output gap-ul) ar fi mai mică decât apare".

Preşedintele Fed-ului din St. Louis a preluat concluziile economiştilor săi într-o prezentare din cadrul ultimei conferinţe a National Association for Business Economics. Ce a spus James Bullard? Că teoria inflaţionistă bazată pe output gap a fost discreditată încă din anii "70, că estimarea acestuia este dificilă din cauza problemelor teoretice şi practice şi, mai ales, că în modelele tradiţionale de estimare nu există conceptul de prăbuşire a bulelor speculative.

În raportul asupra inflaţiei din februarie 2009, BNR estima o diferenţă negativă de 1,44% între PIB-ul real şi cel potenţial pentru ultimul trimestru din 2009, iar raportul din februarie 2010 arată diferenţă negativă pentru acelaşi trimestru la 7,1% (vezi grafic).

Divergenţele majore, care au apărut doar într-un an între diferitele prognoze ale Băncii Naţionale privind output gap-ul, arată că BNR nu ştie care este adevăratul potenţial al economiei, iar excesele speculative din ultimii ani nu au fost luate în considerare. În aceste condiţii, trebuie să ne aşteptăm la mari surprize inflaţioniste în perioada următoare.

De la ce porneşte această estimare? În primul rând, declinul din 2009 al numerarului din circulaţie, de 5,2%, nu a avut decât o influenţă minoră asupra creşterii din perioada ianuarie 2007 - decembrie 2009, care a fost de 77,7%, conform datelor de la BNR. Pentru celelalte agregate monetare situaţia este similară.

În al doilea rând, primele semnale pentru 2010 arată o creştere a insolvenţelor la nivelul producătorilor din industria alimentară, conform articolelor din presa financiară, după un val al insolvenţelor la nivelul sectorului retail în anul precedent. Chiar dacă celelalte ramuri nu se vor confrunta cu acest fenomen, ceea ce este puţin probabil, ponderea importantă a alimentelor în IPC, de 37,39%, va determina o creş-tere semnificativă a nivelului general al preţurilor. Reducerea sau eliminarea subvenţiilor pentru agricultură, dacă nu se obţine o nouă amânare de la UE, va amplifica şi mai mult fenomenul inflaţionist.

Pe lângă toate acestea mai vine şi necesarul de finanţare a deficitului bugetar. Acesta a ajuns la 34,6 miliarde de lei în 2009, adică 7,2% din PIB, ceea ce implică un PIB nominal de 505,55 de miliarde. Autorităţile ne vor explica, desigur, misterul care învăluie aceste cifre. De exemplu, cum a ajuns deflatorul PIB-ului la o rată anuală de 14,1% în T4 2009, de la -0,5% în trimestrul precedent? Sau care a fost motorul creşterii PIB-ului nominal cu o rată anuală de 7,5%, după scăderi accelerate în cele două trimestre precedente, mai ales în condiţiile menţinerii creditului neguvernamental la nivelul anului precedent?

Pentru 2010, deficitul trebuie redus la ţinta convenită cu FMI, de 5,9% din PIB. Pornind de la deficitul de 35 de miliarde de lei, prevăzut în legea bugetului pentru anul curent, PIB-ul ar trebui să fie de 593,6 miliarde pentru a se îndeplini condiţiile acordului cu FMI.

Cum va creşte economia cu aproape 90 de miliarde faţă de anul trecut, în condiţiile în care estimările Comisiei Naţionale de Prognoză, o instituţie care nu este renumită pentru pesimismul ei, arată un PIB de 525 de miliarde, în 2010, şi 563 de miliarde, pentru 2011? Prin inginerii financiare "a la grec", care să mascheze un nou şoc monetar necesar îndeplinirii indicatorilor nominali?

Ministrul de Finanţe declara zilele trecute că "România va fi scoasă din criză de poporul român", iar "cetăţeanul este cel ce va reuşi, cu coordonarea şi suportul nostru, să iasă din criză". Într-adevăr, singura speranţă o reprezintă acţiunea fiecăruia, dar fără coordonarea şi suportul guvernului, care nu a dovedit niciodată, în ultimii 20 de ani, că ştie de unde vine, unde vrea să ajungă şi prin ce mijloace.

Coordonarea şi suportul oferite de guvern reprezintă calea sigură pentru adâncirea crizei, deoarece autorităţile nu par să accepte adevăratele cauze ale acesteia şi necesitatea unei restructurări majore a economiei.

Ronald Reagan spunea odată că cele mai înspăimântătoare cuvinte din limba engleză sunt "I"m from the government and I"m here to help" (n.a. sunt de la guvern şi am venit aici să ajut). Atunci când vor deveni la fel de înspăimântătoare şi în limba română, poate vom alege, în sfârşit, guverne care să nu mai blocheze calea dezvoltării economice.