VIZIUNEA ACADEMICIENILOR PENTRU DEZVOLTAREA ROMÂNIEI ÎN URMĂTORII 20 ANI Creştere anuală de 5% pentru convergenţa economică cu statele occidentale

După integrarea politică în structurile europene şi euro-atlantice, ţara noastră ar trebui să aibă drept obiectiv fundamental convergenţa economică cu statele occidentale, reiese din lucrarea Academiei Române "Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani, 2016-2035", document aflat într-o etapă preliminară.

Astfel, academicienii apreciază că va fi nevoie de o creştere economică accelerată (cu ritm anual de urcare a PIB de 5%) şi sustenabilă pe termen lung, care să reducă decalajele şi să se transforme în dezvoltare pentru întreaga societate, care nu poate fi realizată decât prin îmbunătăţirea competitivităţii economice.

Lucrarea prezintă axele pe care trebuie concentrată dezvoltarea ţării noastre în următorii 20 de ani.

• Consolidarea şi conectarea clusterelor industriale integrate - un important catalizator pentru dezvoltarea industrială

Prima direcţie este dezvoltarea industrială bazată pe valoare adaugată, productivitate şi inovaţie.

"După aderarea la UE, România şi-a consolidat atractivitatea pentru relocalizarea producţiei, beneficiind de o forţă de muncă bine pregătită şi cu costuri reduse comparativ cu cele din Vestul Europei", se arată în documentul citat, unde se adaugă: "Acest aflux de investiţii a fost benefic pentru a compensa declinul producţiei industriale locale, bazată, în mare parte, pe tehnologie foarte veche şi privată de capacitatea de finanţare locală.

Consecinţele au fost o creştere a costului forţei de muncă, benefică pentru creşterea consumului, dar diminuând competitivitatea din punct de vedere al costurilor, în special având în vedere că nu a fost susţinută întotdeauna de creşterea corespunzătoare a productivităţii; în plus, în multe cazuri, producţia relocalizată în România s-a focalizat, în special, pe asamblare, astfel încât valoarea adăugată nu a crescut proporţional. Astfel, pentru a evita capcana veniturilor medii (middle income trap), este esenţial pentru România să se mute în categoria pe care Banca Mondială o defineşte ca fiind bazată pe inovaţie. O curbă de învăţare rapidă trebuie să ducă la creşterea productivităţii şi la o dezvoltare pe orizontală a lanţului valoric pentru a captura cât mai mult din valoarea adăugată în industrie, inclusiv pe componenta de cercetare şi dezvoltare".

În opinia academicienilor, aceşti factori ar trebui să ducă, în egală măsură, la dezvoltarea unor jucători locali care să deservească industrii cheie şi care să poată crea premisa unei industrii naţionale puternice.

Un important catalizator pentru dezvoltarea industrială poate fi consolidarea şi conectarea clusterelor industriale integrate existente şi dezvoltarea unora noi, care să cuprindă producători, furnizori de componenţe şi subansamble, universităţi şi şcoli profesionale, potrivit lucrării Academiei, care arată: "În acest context, adoptarea unor abordări sectoriale şi regionale ar putea îmbunătăţi semnificativ şansele de reuşită, având în vedere distribuţia resurselor şi disparităţile dintre zonele ţării. Această consolidare ar permite şi înrădăcinarea mai bună a companiilor multinaţionale, acţionând ca o frână la tendinţa lor de a migra în căutarea unor costuri de producţie mereu mai scăzute".

• Dezvoltarea infrastructurii

Date fiind decalajele foarte mari între Europa de Vest şi cea de Est, în ceea ce priveşte infrastructura, în special cea de transport, autorităţile ar trebui să elaboreze planuri în conformitate cu cerinţele UE, respectiv cu impact economic pozitiv maxim şi cu impact negativ minim asupra mediului înconjurător, valorificând proiectele de infrastructură actuale sau aflate în derulare, consideră academicienii.

Documentul arată: "O primă componentă a infrastructurii este cea de transport, aceasta fiind considerată prioritară în contextul planurilor de dezvoltare ale României, date fiind relaţiile sale de interdependenţă cu celelalte ramuri ale economiei naţionale, valoarea serviciilor oferite pentru populaţie, precum şi din punct de vedere al consolidării relaţiilor de comerţ intern şi extern ale Europei. Dezvoltarea transporturilor are în vedere facilitarea includerii sistemelor urbane din România în mediul european prin îmbunătăţirea serviciilor rutiere, feroviare, maritime, fluviale şi aeriene, care asigură interconectarea cu principalele destinaţii din Europa. A doua axă importantă este cea a infrastructurii energetice, unde sunt necesare investiţii foarte importante, atât pentru interconectarea cu reţelele de gaze regionale, cât şi pentru conectarea explorărilor din Marea Neagră".

Având în vedere poziţia geografică favorabilă a Românei, un plan de dezvoltare economică bine gândit şi implementat o poate transforma într-o poartă a Uniunii Europene către şi dinspre Asia Centrală şi de Est, ceea ce ar genera beneficii atât pentru sectorul logistic (intermodal, începând de la cel maritim şi fluvial până la transportul feroviar şi rutier), dar şi pentru stimularea producţiei locale prin asamblare şi vămuire în România a unor bunuri destinate re-exportării, mai arată academicienii.

În opinia acestora, este necesară exploatarea potenţialului României ca hub energetic regional, atât din punct de vedere al resurselor locale, cât şi din punct de vedere al tranzitului de energie şi, nu în ultimul rând, din producţia şi serviciile care susţin industria energetică. Documentul citat arată: "România are capacitatea de a deveni un hub energetic regional din mai multe puncte de vedere. Pe de-o parte, prin diversitatea resurselor energetice autohtone România are un potenţial important pentru export, în special folosind rezervele încă neexploatate de mare adâncime din Marea Neagră. Pe de altă parte, poziţionarea strategică atât între Est şi Vest, cât şi între Nord şi Sud, România trebuie să accelereze construcţia de interconectări cu sistemele energetice ale ţărilor vecine, îndeosebi în privinţa coridoarelor de transport de gaze naturale. Ambele direcţii menţionate mai sus sunt relevante nu doar pentru România, dar şi pentru necesitatea strategică a Europei de Vest pentru a-şi diversifica sursele de energie, în special resursele de gaze naturale. În plus, este nevoie de construcţia unor pieţe de energie funcţionale, acestea fiind în sine un factor important de securitate energetică. Nu în ultimul rând, există un potenţial important de a dezvolta o industrie de producţie şi servicii (producţie, mentenanţă şi reparaţii, componente etc.), care să susţină dezvoltarea industriei şi infrastructurii energetice".

• Potenţial important de creştere a exporturilor prin utilizarea inteligentă a acordurilor de liber-schimb

Totodată, este necesară o diversificare a pieţelor de export pentru a reduce dependenţa de evoluţiile economice din Uniunea Europeană, mai apreciază autorii strategiei.

Aceştia precizează că există un potenţial important de creştere prin utilizarea inteligentă a acordurilor de liber-schimb cu alte mari blocuri comerciale: "Diversificarea exporturilor este relevantă şi benefică, în special, pentru companiile a căror strategie este decisă în România, şi ar trebui să conducă la dezvoltarea companiilor naţionale către statutul de jucător regional şi, în mod gradual, care pot deveni competitive la nivel global".

De asemenea, ţara noastră trebuie să se bazeze şi pe dezvoltarea în continuare a serviciilor, pornind de la consolidarea sectorului de Business Process Outsourcing şi mutând în mod gradual focusul pe cercetare, IT şi tehnologie, industrii creative.

• Măsuri fiscale de stimulare a consolidării terenului agricol şi dezvoltarea unor proiecte de anvergură de irigaţii

Agricultura românească se confruntă cu fragmentarea proprietăţii, practicarea unei agriculturi de subzistenţă, nedestinată decât în foarte mică măsură pieţei, astfel că sunt necesare măsuri fiscale de stimulare a consolidării terenului agricol, dezvoltarea unor proiecte de anvergură de irigaţii, care să contracareze dependenţa încă mare a producţiei de condiţiile meteo, reiese din strategia Academiei Române.

Conform acesteia, trebuie încurajată dezvoltarea de companii agricole integrate, fructificând întreg lanţul valoric al producţiei agricole: "Şi în domeniul agriculturii, focalizarea pe activităţi cu valoare adăugată mai mare ar trebui să substituie gradual comerţul cu produse agricole de bază; în acest context, atât industria alimentară, cât şi cea de materii prime pentru agricultură au un potenţial important".

• Consolidarea sectorului financiar pentru a îmbunătăţi accesul la finanţare

Academicienii sunt de părere că este nevoie de politici publice, care să stimuleze economisirea (inclusiv prin acordarea de deductibilităţi), rata acesteia în România fiind insuficientă pentru a asigura capitalul ce poate finanţa economia. O posibilă soluţie pentru finanţarea unor proiecte de investiţii ar fi crearea unei bănci de dezvoltare, aceasta putând fi susţinută şi prin capital provenind de la instituţiile financiare internaţionale, arată sursa citată, adăugând: "Ar trebui avută în vedere şi utilizarea surselor alternative de finanţare precum fondurile europene sau parteneriatele public-privat, care pot fi accesate pentru a construi infrastructura de care România are mare nevoie pentru a-şi susţine creşterea economică, dar şi pentru a duce la dezvoltarea comunităţilor locale şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice.

Dezvoltarea capacităţii de finanţare a economiei româneşti, atât bancară, cât şi de capital, este un element foarte important pentru a crea premisele de creştere, în special pentru companiile cu capital local (dar nu numai). Mai mult, potenţialul de extindere la nivel regional a băncilor poate deveni un stimulent şi pentru dezvoltarea regională a companiilor româneşti".

• Este nevoie de o reformă profundă a sistemului de învăţământ

Sectorul public trebuie să furnizeze servicii de calitate, atât în domeniul educaţiei, dar şi în cel al sănătăţii, justiţiei şi siguranţei publice, pentru a asigura bazele unei dezvoltări durabile a economiei, mai apreciază academicienii.

În mod particular, este nevoie de o reformă profundă a sistemului de învăţământ, care să plece de la nivelul managementului, dar să fie dublată şi de creşterea alocărilor bugetare pentru acest sector-cheie pentru viitorul României, se arată în strategie.

În aceasta se mai arată că, în pofida unei fiscalităţi atrăgătoare, România nu va deveni mai competitivă dacă lucrurile vor rămâne complicate din punct de vedere fiscal.

Academicienii sunt de părere că se pot avea în vedere şi metode inovative de combatere a evaziunii fiscale, precum extinderea taxării inverse pentru o gamă mai largă de produse, însă aceasta presupune un grad mai mare de cooperare la nivel comunitar.

Academicienii spun că, pentru a avea mai multă stabilitate şi predictibilitate, politica fiscală trebuie corelată şi cu o planificare bugetară multianuală.