English
Politica se face de la o zi la alta. Inevitabil. Chiar dacă ai un plan, realitatea are mereu grijă să inventeze probleme şi situaţii pentru care nimeni nu este pregătit, dar peste care nu poţi să treci, pur şi simplu, cu vederea. Trebuie să faci ceva! Politica mare, chiar dacă şi ea se face de la o zi la alta, are un atribut suplimentar: perspectiva. Ca o lucrare menită să realizeze un proiect, ea cere timp, organizare, resurse şi management în orizontul destinat realizării. Politica ajunge la superlativ doar atunci cînd este pusă la lucru pentru realizarea "Proiectului", nu unul oarecare, dintre multe altele, ci acela inspirat, întemeiat, pătruns şi încununat de o viziune! Cetatea soarelui, Utopia, ONU, America şi, de ce nu, chiar Statele Unite ale Europei, sunt astfel de proiecte, rod al unor viziuni; unele rămase doar pe hîrtie, altele coborîte, într-un fel sau altul, în realitate.
Orice observator al dinamicii politice în lumea ultimei jumătăţi de secol nu are cum să rateze constatarea unui fapt trist şi în acelaşi timp îngrijorător, acela că orizontul în care sunt proiectate şi realizate obiectivele şi acţiunile politicii, respectiv ale guvernării, s-a îngustat dramatic. Drumul retrograd parcurs este cel de la curcubeul aruncat peste lume, astfel încît niciuna dintre problemele esenţiale ale societăţilor moderne să nu rămînă în afara arcului, pînă la borta tot mai strîmtă a vizuinilor propriului statut şi a propriei bunăstări pe care politicienii şi le-au amenajat confortabil şi din care nu mai ies, decît pentru a îşi face giumbuşlucurile electorale necesare adunării voturilor pentru încă un sezon în siguranţa amenajată a aceleiaşi vizuini.
În curînd, vom avea un nou preşedinte la Casa Albă. A ales cîţiva oameni care să-i stea aproape, dar al căror profil profesional şi/sau politic nu dă nici un indiciu despre vreo viziune asupra guvernării. A ţinut cu tot dinadinsul să menţioneze cîteva măsuri ale guvernării anterioare pe care este hotărît să le şteargă cu buretele, fără ca prin aceasta să dea cel mai mic indiciu despre direcţia în care ar vrea să împingă lucrurile. În politica internaţională a spus un singur lucru: vrea să pună temelie unei strînse prietenii cu Putin şi Rusia putiniană. Unde va duce această nouă relaţie politica Statelor Unite şi de ce? Nici urmă de răspuns şi, desigur, de viziune.
Uniunea Europeană este, de jumătate de secol, într-o acută criză de viziune. Cea a părinţilor fondatori ai Proiectului European a fost de mult epuizată şi mai ales a fost îmbrăcată în straie instituţionale care nu numai că nu au servit dezvoltarea sa, dimpotrivă, au sufocat şi au împins către pragul extincţiei. O supra-clasă politică parazitară şi indolentă, acunsă în spatele unei armate de "tehnocraţi" este pe punctul să pună capăt definitiv proiectului Uniunii Europene. Nici măcar gestul nesăbuit al Marii Britanii, rod al unui tragic-ironic joc al întîmplării, nu i-a trezit pe primii oameni politici ai Europei din turpitudinea şi comoditatea vizuinilor în care se ascund de realitate. Continuă să bălmăjească improvizaţii de la o zi la alta şi să recite lozinci mobilizatoare, mai rău decît în anii de prăbuşire ai "epocii de aur".
Credeţi că după votul referendumului, politicienii şi politica Marii Britanii dau vreun semn despre articularea unei viziuni? Nici vorbă! În lunile care au trecut de la votul popular, guvernul May nu ştie nici pe ce uşă o să intre echipa care va negocia ieşirea Marii Britanii din UE, darămite ce şi de ce trebuie ori nu trebuie să ceară, ori să primească din ceea ce i se va oferi ca soluţie de ieşire. O lume mai dezorientată decît cea a politicii britanice din aceste ultime cîteva luni, nu cred că a existat vreodată în istoria democraţiilor europene!
Sau, poate credeţi că Rusia putiniană este locul vreunei viziuni. În ciuda încercărilor susţinute ale unor ideologi de curte, care au grămădit munţi de aberaţii geo-politice peste alte aberaţii politice, cu speranţa că vor crea un edificiu "Epocii Putin", realitatea este mai străvezie decît oricînd. În afara ambiţiei de a arăta că poate să facă în ciudă altora, că poate rămîne prea puţin atinsă de palidele reacţii ale dreptului internaţional, chiar şi atunci cînd încalcă flagrant, cu mijloace militare, dreptul, că sancţiunile internaţionale sunt doar un joc de imagine, pe care îl poate cîştiga, că nu are ezitări să se amestece în maşinăria politică a altora, inclusiv în cea din Statele Unite, că orgoliul şi "măreţia" pot fi ridicate la rang de supreme valori de stat, indiferent de costuri şi de consecinţe politico-strategice, altceva Regimul Putin nu a reuşit să arate lumii. În orice caz, nu o viziune, fie ea despre Rusia, ori despre relaţiile cu America, Europa, China sau Asia.
Iar, dacă ne uităm în ograda politicii din România, atunci devine şi mai clar de ce nu are rost să aşteptăm ca o guvernare sau alta, indiferent de procentul susţinerii electorale, ori de aşa zisa culoare politică şi ideologică, nu are nici de ce şi nici de unde să ne furnizeze vreo viziune despre România şi societatea ei. Guvernul acesta, ca toate guvernele post-decembriste, este interesat, preocupat şi va fi acaparat de "măsuri". Mii de ordonanţe de urgenţă care modifică legi şi alte ordonanţe de urgenţă; legi şi alte legi care modifică legi şi nenumărate alte legi; decizii pe picior şi fără nici o preocupare pentru consecinţe, în afara celor care au fost dictate de interesele locale de vizuină ale unuia sau altuia dintre grupurile de interes care sfîşie ceea ce a mai rămas de sfîşiat dintr-o economie care evoluează periculos, de prea multă vreme, sub standardul de supravieţuire al societăţii ale cărei obiective ar trebui să le servească.
Cu orizontul de la gura vizuinii în care stau pitiţi politicienii vremurilor noastre, aceasta este astăzi regula, norma, aproape singurul mod în care se mai practică politica.
Orice observator al dinamicii politice în lumea ultimei jumătăţi de secol nu are cum să rateze constatarea unui fapt trist şi în acelaşi timp îngrijorător, acela că orizontul în care sunt proiectate şi realizate obiectivele şi acţiunile politicii, respectiv ale guvernării, s-a îngustat dramatic.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. just
(mesaj trimis de Salomeea în data de 06.01.2017, 10:07)
Aveti multa dreptate, domnule profesor..fara viziune vom repeta trecutul..sau greselile trecutului.
1.1. lipsa viziunii (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Silvia în data de 06.01.2017, 10:10)
Chiar putem distruge trecutul...
Avem nevoie de o viziune globala...in armonie cu cea a marilor puteri..sau cele regionale si nationale..altfel fiecare are propria viziune..care se poate ciocni de a celorlalti..si risca sa nu se mai concretizeze vreodata...
2. citez din Salomeea in articolul postat
(mesaj trimis de Ana în data de 06.01.2017, 13:05)
Macar societatea civila sa denunte lipsa de viziune globala si sa incerce ea sa o ofere politicienilor prea ocupati cu propria viziune de inavutire.
Punctul de pornire pentru fiecare model de guvernanţă este necesitatea de a avea un numitor comun, dar problema este, care? Dezvoltarea durabilă şi securitatea umană pentru toţi actorii sistemului internaţional şi dreptul la dezvoltare pot constitui cuvintele cheie, concepte integrante pentru toate necesităţile umane. In dezbaterile politice...
2.1. pe scurt (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 06.01.2017, 13:08)
Pentru a găsi un sistem de guvernare globală umanistă, avem nevoie întâi de o constituţie elaborată în jurul următoarelor funcţii: dezarmarea, apărarea drepturilor omului, dreptate socială, protecţia mediului, dezvoltare economică şi socială şi reglementarea proceselor internaţionale, cum ar fi: comerţul, transportul şi comunicaţiile. Ceea ce este esenţial pentru noul model de ordine mondială este angajamentul în direcţia valorilor umane de bază, drept criterii fundamentale ale ordinii...
2.2. inlocuirea geopoliticii cu guvernanta umanista (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 06.01.2017, 13:20)
Perspectiva guvernanţei se bazează atât pe Relaţii Internaţionale cât şi pe politica comparată, şi consideră că Uniunea Europeană nu este nici organizaţie internaţională, nici un sistem politic intern, ci un sistem nou apărut de guvernanţă fără guvern.
Cei mai radicali teoreticieni consideră că guvernele nu au cunoştinţele şi informaţiile necesare pentru a rezolva problemele economice şi sociale complexe, guvernanţa fiind definită ca interacţiune dintre actorii publici şi privaţi....
2.3. propunere (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de Penelope în data de 06.01.2017, 13:22)
S-ar putea preda in Universitati si despre Guvernanta umanista alaturi de geopolitica .
3. felicitari pentru titlul sugestiv
(mesaj trimis de Silvia în data de 06.01.2017, 13:24)
Un singur titlu a concentrat, magistral, realitatea!
4. Un text bun
(mesaj trimis de Mihai D în data de 06.01.2017, 13:40)
Buna ziua. Acesta este un text bun, dom profesor. Salut pe Salo si Penelope; mi-era ca nu apar. Ana si Silvia, ca new entry.....o adevarata garda de pretorien(c)e.
4.1. salutare Mihai (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de Penelope în data de 06.01.2017, 15:23)
Cred că trebuie o abordare umanistă, să înţelegem lucrurile pentru a fi folositoare omului, nu pentru a elimina omul din ecuaţie.
4.2. intrebare (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 06.01.2017, 15:40)
Cum poate fi preluată – eventual dezvoltată- la nivel social o idee născută la nivel de individ? Cum am putea face trecerea de la neuroştiinţe spre psihologie socială?
4.3. dorinta (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de Silvia în data de 06.01.2017, 15:42)
Este un proces complicat. Preluarea ideilor şi validarea lor ţin de capacitatea de interacţiune dintre oameni, dar si de nivelul ideilor, dacă sunt sau nu utile, dacă sunt sau nu plăcute şi dacă servesc unor scopuri. Toate aceste fenomene ţin de instanţe morale, de instanţe înalt cognitive şi, în primul rând, ţin de un element fundamental care poate face diferenţa. Să nu uităm că toate sistemele până la urmă funcţionează prin dorinţă. Şi universul s-a născut din dorinţă. A se cerceta şi...
4.4. Omenirea poate fi un fel de creier? (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de Ana în data de 06.01.2017, 15:44)
Poate, dacă am reuşi toţi să interacţionăm… Dar poate că şi interacţionăm de o anumită natură pe care nu o conştientizăm. Astăzi ştim că există aşa-numitele fenomene paranormale, cum e telepatia etc. Există un fenomen de conectare între indivizi. În ce măsură ei reuşesc să genereze un alt nivel de conştiinţă – aşa cum o unitate neurovasculară generează nişte proprietăţi – e o idee foarte interesantă şi provocatoare. La fel, şi planeta poate avea conştiinţă şi poate genera...
4.5. inima sursa creativitatii (răspuns la opinia nr. 4.4)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 06.01.2017, 15:47)
Conştiinţa, ideile, creativitatea pot avea legătură şi cu inima, cu aceste câmpuri ale ei? E şi vorba aceea: îţi dau din inimă…
In principiu, pot avea legătură cu orice. Există nişte relaţii pe care noi încă nu le stăpânim, există nişte proprietăţi ale materiei vii care se manifestă şi pe care încă nu putem să le descriem şi să le măsurăm complet. Însă e foarte clar că există nişte câmpuri, nişte manifestări electrice şi electromagnetice –poate şi alte tipuri de câmpuri- care...
4.6. creierul-antena (răspuns la opinia nr. 4.4)
(mesaj trimis de Silvia în data de 06.01.2017, 15:50)
Deci creierul nostru poate fi până la urmă o antenă, un receptor şi noi nişte componente, terminale ale unui ansamblu mult mai complex, Universul, Dumnezeu sau cum îi zicem?
Este posibil. Există o cale de cunoaştere, de exemplu scientologia, care postulează apropierea de Dumnezeu prin ştiinţă. Cei din zona spirituală spun că te poţi apropia de Dumnezeu prin rugăciune. Sunt căi diferite, dar în mod sigur ele converg undeva.
Toate drumurile duc la Roma…
Şi-apoi pot fi şi Rome...
4.7. generaul / imparatul nu are nevoie de garda (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de Penelope în data de 06.01.2017, 16:09)
Garda Pretoriană (latină PRÆTORIANI) a fost o forță militară formată din gărzi și folosită în Imperiul Roman pentru paza și securitatea împăratului. La început Garda Pretoriană a fost folosită pentru paza generalilor romani până la ascendența familiei Scipio în jurul anului 275 î.Hr. A fost desființată de împăratul Constantin I, în anul 312, ca urmare a implicãrii lor în desemnarea împăraților sau asasinarea lor.
4.8. erata (răspuns la opinia nr. 4.7)
(mesaj trimis de Penelope în data de 06.01.2017, 16:10)
generalul
4.9. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 07.01.2017, 14:07)
Curioasa "pleiada" din jurul domnului profesor......
5. Pacea si abundenta va fi un subiect comun
(mesaj trimis de Salomeea în data de 07.01.2017, 13:57)
Incepand cu data de 7 ianuarie si pana pe 6 februarie, toate planetele principale isi vor schimba pozitia. Strabunii vedeau aceasta miscare ca pe un moment norocos si oportun.
“ Acum este momentul, iar latura cosmica ne ajuta destul de mult, acum putem merge cu totii in aceeasi directie. Din pozitia soarelui si din perspectiva Pamantului, toate planetele prezinta o miscare la unison, organica si armonioasa".
Un astfel de ciclu este unic, deoarece vibratia soarelui poate determina...