VOCI Lobby-ul bancar a mai câştigat o bătălie. Va câştiga şi războiul?

Cea mai bună zi pentru concedieri este vinerea. Pleci furios acasă, dar atmosfera liniştită din familie te ajută să treci mai uşor peste decepţia provocată. Tot într-o vineri s-a întors şi legea dării în plată la Parlamentul ce o votase aproape în unanimitate; asta după ce legea se pierduse o vreme în zona crepusculară (nimeni nu ştia unde se află, dar la Palatul Cotroceni pentru promulgare tot nu ajungea). Ce s-a petrecut de la adoptare?

Mai întâi a fost pretenţia bancherilor că legea este abuzivă, retroactivă, implicit neconstituţională. Bancherii au trimis solicitări la Cotroceni pentru o audienţă şi apeluri la Avocatul Poporului şi Preşedinte pentru atacarea ei la Curtea Constituţională (cum parlamentarii se pronunţaseră masiv pentru adoptare, era greu de crezut că se poate rupe un grup de "Gică-Contra" care să semneze pentru contestare la CC). Cum li s-a exemplificat că în mai multe decizii anterioare CC nu considerase retroactivă o lege care modifică prevederi din trecut ce influenţează situaţia din prezent, bancherii au mutat centrul de greutate al contestărilor spre cei favorizaţi de lege.

Şi aşa a apărut posesorul de Ferrari ce urma să vină fluierând la bancă să dea cheile vilei cu piscină şi să scape de datorii. S-au produs statistici, s-a arătat că ponderea creditelor cu restanţe la împrumuturile de peste 2 milioane euro e majoritară (s-a dovedit că erau doar... patru astfel de credite), că bogaţii nu plătesc ratele şi scapă, la fel samsarii care au speculat în bulă şi antreprenorii pe persoană fizică. Şi forţa acestor argumente a pălit când băncile au început să fie chestionate asupra modului în care au oferit respectivele împrumuturi, fiind întrebate de ce executarea bogaţilor cu credite imobiliare a trenat atâţia ani.

S-a argumentat apoi că adoptarea legii va face să sufere bun-platnicii, deponenţii şi cei care vor lua ulterior împrumuturi, băncile urmând să-şi recupereze piererile prin creşterea comisioanelor şi dobânzilor (în cazul deponenţilor prin scăderea dobânzilor). Şi această tentativă a fost destul de bine demontată de observaţia că după 7-8 ani de rambursare a creditelor, la costurile piperate din momentul acordării, băncile care primesc o casă înapoi la 50% din valoare nu înregistreza de fapt pierderi, ci rămân doar cu un uşor profit per total (sigur, perspectiva unor provizioane noi nu e comodă). Apoi comisioane abuzive e cam ricant să mai apară după tot mai numeroasele anulări în justiţie a celor vechi. Scumpirea creditelor nu era chiar o veste proastă deoarece aducea o scădere a valorii imobilelor şi implicit o îndatorare mai mică a amatorilor de ipotecare iar scăderea dobânzilor deponenţilor nu mai speria pe nimeni, acestea fiind deja aproape de zero.

În acel moment s-a aruncat în luptă artileria grea. În presă a apărut informaţia că fratele iniţiatorului legii, PNL-istul Zamfir, are un credit de 700.000 euro, iar inspiratorul ei, avocatul Piperea, unul de 400.000 de euro. Decredibilizarea iniţiatorilor, inducerea ideii că respectiva lege e una cu dedicaţie, deşi publicul-ţintă, cei cu restanţe la creditele de sub 150.000 euro, număra 18.000 persoane faţă de câteva sute de parlamentari sau apropiaţi ai acestora cu datorii, a fost o lovitură de maestru. Că s-a urmărit decredibilizarea o arată şi respectivul articol din Hotnews care insera în final, după dezvăluirea cu creditele iniţiatorilor legii şi apropiaţilor acestora, că deputatul Zamfir a fost cercetat de ANI la un moment dat. În mod surprinzător, concluzia articolului (lege cu dedicaţie) pare că e sugerată de poziţiile anterioare ale BNR care ameninţa chiar cu DNA-ul după apariţia legii.

În final, a pus capac scrisoarea unor mari şefi de bănci prezente local ce ameninţau România că urmează să fie târâtă prin procese la nivel internaţional dacă băncile înregistrează pierderi ca urmare a legii dării în plată. Asta după ce mai mulţi ambasadori ai unor ţări bine reprezentate în sistemul bancar autohton făcuseră presiuni la Cotroceni. În final, chiar BCE a publicat un punct de vedere prin care solicită analizarea caracterului retroactiv al legii, parcă justificând retrimiterea sa în Parlament. Trebuie să recunoaştem, un impresionant tur de forţă al lobby-ului bancar. Bine că eram deja membri NATO că cine ştie la cine mai apelau băncile. Aşa că se trage momentan cortina peste legea dării în plată, bancherii se vor concentra acum pe reexaminarea acesteia, încercând să introducă amendamente care să o facă inofensivă. Să nu ne gândim la plafon sau excluderea celor cu credite multiple - e mult mai eficient să apară conformarea voluntară, adică băncile să o aplice doar dacă vor.