VOCI Protestele s-au temperat

• Solidaritate

Reţelele de socializare răspândesc opinii diverse şi multiple despre ce s-a întâmplat joi seară, în Piaţa Universităţii.

Unii au spun că a fost un eşec, alţii că se putea mai bine sau mai organizat. Alţii spun că oamenii nu ştiu ce vor, iar asta s-ar putea întoarce, ca un bumerang, împotriva protestatarilor.

Dacă protestatarii nu ştiu ce vor, atunci de ce numărul bannerelor s-a dublat, chiar triplat faţă de seara precedentă? De ce nu au mai urmat, faţă de protestul anterior, tot felul de lideri autopropuşi care să le spună împotriva cui sau a ce să se ridice? A fost destul de clar că revolta s-a concentrat asupra întregului sistem vechi, asupra politicienilor expiraţi fără know how, dar mai ales fără voinţa de a pune lucrurile în mişcare, în folosul naţional, desigur.

Numărul protestatarilor a scăzut, joi, faţă de miercuri seară, însă cei care au continuat să vină la proteste au venit mult mai pregătiţi şi organizaţi. Au schimbat astfel metoda transmiterii mesajelor. Lucrul spus a devenit lucrul scris şi transmis prin intermediul bannerelor improvizate. Este imposibil ca toţi să poarte câte un megafon pentru a exprima în întregime ceea ce îi apasă. Protestatarul ca individ cerne multiplele probleme care apasă societatea şi doreşte să o expună pe cea care i se pare cea mai importantă.

S-a discutat de predarea aşa-zisei liste de cerinţe cu termen până la miezul nopţii. Puţinii îşi dau seama că lista a fost predată în termen. Cumulul de mesaje exprimate paşnic, în liniştea care s-a lăsat asupra Pieţei Universităţii, reprezintă lista mult discutată. Conducătorii pot pune mâna pe tastatură în orice moment pentru a copia, din stradă, mesajele "amărâţilor" şi a trece la treabă. Schimbarea conducerii CNA, impozitare BOR, eliminarea imunităţii parlamentarilor, scăderea numărului de parlamentari, propunerea unor feţe noi şi credibile în mediul politic, mai multe spitale în loc de catedrale, interzicerea traseismului politic, înăsprirea pedepselor pentru şpăgari, majorarea salariului minim şi lista poate continua. Nu se pot schimba lucrurile într-o clipă, dar nici măcar nu s-a pornit din loc. Se pare că nici de Tudor Chirilă sau Moise Guran nu prea a fost nevoie pentru a comunica cu reprezentanţii statului, protestul în sine face acest lucru.

Drept un semn că lucrurile vechi nu mai sunt dorite de mulţime, Centrul Vechi a fost părăsit joi seară, preocupările tinerilor fiind protestul paşnic şi discuţiile despre politică, care au avut loc la Universitate. Zeci de localuri închise şi părăsite de patronii lor, precum şi străzile nepopulate din Centrul Vechi susţin clar prezenţa tinerilor la protest şi implicarea acestora în producerea schimbării. Printre puţinii care populau câteva baruri deschise se regăseau două fete din Spania şi un grup de nemţi, desigur detaşaţi de evenimentele locale.

Oamenii şi-au făcut datoria de a ieşi în stradă, atunci când ceva nu funcţionează în societatea în care trăiesc. Obligaţia de a trage concluzii le revine liderilor politici. Ei sunt cei care trebuie să ia măsuri de îndreptare. În caz contrar, se va ieşi iar în stradă.

Protestul de joi a fost sincer, paşnic şi demn de oameni civilizaţi şi hotărâţi. (OCTAVIAN CHIVU)

• Care e scopul?

Am ajuns la Piaţa Universităţii, joi, în jurul orei 22, cu un grup de prieteni, fiind, imediat, acaparaţi de atmosfera superbă, care se simţea de la distanţa de 200-300 de metri.

Mulţimea scanda: "România, trezeşte-te", "Cinste lor, cinste lor, cinste lor, eroilor", "Vrem dreptate la Universitate", "Oprea la puşcărie".

Mai de aproape, atmosfera nu era la fel de frumoasă.

Am văzut oameni "veseli", cu petul de bere lângă ei.

La un moment dat, un grup de persoane care deţineau un megafon au propus un moment de reculegere pentru "cei decedaţi la Colectiv", cerându-ne să ne aşezăm în genunchi. O parte bună din protestatari s-au conformat acestei propuneri, în schimb destui au rămas în picioare, iar o fată a spus "Nu ne aşezăm în genunchi în faţa voastră". Lumea s-a ridicat în scurt timp, acaparată de spiritul de "libertate". Apoi, "liderul" cu megafon a început să strige "Fără violenţă!".

Ulterior, la megafon s-a prezentat un grup de patru persoane, cuprinse de aburul alcoolului. Au început să strige "un nou început". Au fost huiduiţi. Cineva a coborât de pe "scenă" şi a aruncat cu un obiect într-o fată. A fost pus jos, iar lumea a început să strige "Fără violenţă!". După acest incident, mulţimea a început să zică "Tatăl nostru", unor persoane li s-a părut "penibil", huidind. Unii erau dezamăgiţi, şi plecau spunând: "De ce să mai stăm, totul este o mascaradă".

După episodul "Piaţa Universităţii", am plecat, împreună cu prietenii mei, la Colectiv, să ţinem un moment de reculegere.

Şi acolo, dezamăgire!

La miezul nopţii, acolo mai erau sub 50 de persoane. Probabil, decepţionate că "strada" nu a avut niciun scop pentru care să lupte cu adevărat, deşi obiectivul putea fi unul singur, mulţumirea poporului. (ANDREI MURGULEŢ)