VOCI Zuckerberg cuceritorul: Like fără share la Preşedinţia SUA?

Mass-media relatează despre posibilele planuri ale lui Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, de a candida la Casa Albă. Zuckerberg a negat în repetate rânduri că intenţionează să candideze la Preşedinţia Statelor Unite ale Americii, deşi un număr de indicii infirmă aceste declaraţii. Acţiuni recente făcute prin fundaţia sa, precum şi o schimbare de opinii cu privire la religie seamănă cu paşii incipienţi ai altor candidaţi la Casa Albă. Cu o avere estimată la peste şapte miliarde de dolari, la doar 33 de ani, Zuckerberg ar fi, în mod cert, cel mai popular candidat.

Întâi l-a descoperit pe Dumnezeu. Născut în religia mosaică, Zuckerberg s-a declarat ateu, ca în decembrie anul trecut să remarce că religia a devenit foarte importantă pentru el, într-un mesaj de Crăciun. Toţi preşedinţii SUA au fost creştini, în general protestanţi (cu excepţia lui John F. Kennedy, care era catolic). Alegătorii americani au arătat, în repetate sondaje, că acordă o importanţă deosebită credinţei, în ceea ce le priveşte preşedintele.

Apoi a venit pregătirea politică. Zuckerberg şi soţia au călătorit în lungul şi latul Americii, nu foarte diferit de ce ar face un candidat normal. La începutul lui 2017, Zuckerberg a anunţat că intenţionează să cunoască oameni din fiecare stat american, ca rezoluţie de An Nou. Întrebat dacă doreşte să candideze, acesta a negat public. "Câţiva dintre voi m-aţi întrebat dacă această provocare înseamnă că voi candida la o funcţie publică. Răspunsul este nu. O fac pentru a obţine o perspectivă mai largă şi pentru a mă asigura că servim cum trebuie comunitatea de 2 miliarde de oameni de pe Facebook," a declarat tânărul miliardar.

Au urmat angajările. Fundaţia filantropică pe care o conduce, alături de soţia Priscilla Chan, a angajat mai mulţi specialişti din lumea politică, printre care David Plouffe, fostul director de campanie al lui Barack Obama. De asemenea, site-ul Politico a relatat în data de 2 august că fundaţia a mai angajat şi firma condusă de Joel Benenson, un sociolog cunoscut pentru colaborările cu echipele Obama şi Clinton. Washington Post chiar comenta subiectul unei posibile candidaturi prin prisma faptului că speech-urile lui Zuckerberg crescuseră în calitate şi păreau mult mai "politice".

Este neclar dacă Zuckerberg chiar intenţionează să candideze sau doar îşi caută maturizarea politică. Chiar şi negările, în limbajul politic, au rolul lor şi pot fi luate fix invers. Nici părerile sale politice nu sunt clare, acesta fiind înregistrat ca votant, dar neavând o afiliere exactă, democrată sau republicană. A criticat unele declaraţii ale preşedintelui Trump şi s-a arătat prin postările pe Facebook ca fiind împotriva terorismului şi discriminării de orice fel, dar mai departe de atât a rămas neutru în politica internă americană. În acelaşi timp, firma pe care o conduce colaborează intens cu autorităţile americane, precum şi cu cele din alte state, în combaterea extremismului pe reţeaua socială Facebook.

Este adevărat că, după victoria lui Donald Trump, orice candidatură viitoare, chiar şi din partea unui tânăr nu foarte carismatic, apare ca un studiu al normalităţii. Candidaţi mai exotici sau din afara jocului politic mare, precum Trump sau Sarah Palin, au reuşit mult mai mult decât obişnuiţii de la Washington, cei cu nume de familii mari, cu tradiţie politică (Clinton, Bush, Gore etc.). În acelaşi timp, mulţi dintre candidaţii la Casa Albă pornesc comitete exploratorii şi campanii de strângere de fonduri strict pentru autoreclamă, urmând să-şi "doneze" potenţialele voturi celor mai sus clasaţi, în bătăliile interne.

O campanie politică la Preşedinţia SUA costă miliarde de dolari. Notorietatea unui Zuckerberg ar rezolva această problemă, chiar şi fără să folosească fonduri personale. O pasăre a bastonului de candidat într-o cursă internă democrată sau republicană ar însemna şi o vastă resursă de voturi, pentru orice politician experimentat, în scenariul în care Zuckerberg ar candida pe post de "strângător", iar un nume precum Hillary Clinton ar câştiga, pe baza primului. Dar acesta este un simplu scenariu. Ce va hotarî Zuckerberg să facă, cu noile resurse cumpărate sau pe care le are la dispoziţie, rămâne neclar. Cert este că un preşedinte american tânăr, venit din mediul privat şi dispunând de datele noastre personale, cunoscând tot ce ne place, la modul cel mai intim cu putinţă, ar putea fi o complet altă ofertă politică decât cei de până acum. Rămâne de văzut în ce măsură ar fi şi o distopie SF sau un viitor fără griji.