Vor ieşi băncile greceşti din criză înainte să intre într-o criză nouă?

Toate programele de salvare de care a "beneficiat" Grecia în ultima decadă au avut şi un efect colateral care este pe nedrept neglijat: umorul involuntar din declaraţiile oficiale ale autorităţilor elene sau europene, cu privire la viitorul luminos al ţării, şi-a pierdut puterea de a genera măcar o urmă de zâmbet.

Să fie vorba doar despre indiferenţă sau chiar toată lumea a ajuns la concluzia că programele de salvare, care încă mai susţin, printre altele, că un excedent bugetar primar de 3,5% din PIB poate fi menţinut până în 2060, când se va reveni la normalitate, sunt realiste şi realizabile?

Pe acest fond mai apar ştiri care dezvăluie adevărata natură şi dimensiune a problemelor. Una dintre acestea se referă la aprobarea planului de restructurare a creditelor bancare neperformante.

Parlamentul de la Atena a aprobat luna trecută programul cunoscut sub numele Hercule, care implică securitizarea unei părţi importante a portofoliilor de credite neperformante cu ajutorul aşa-numitelor "vehicule cu scop special" (SPV). Acestea vor prelua creditele neperformante de la bănci şi le vor securitiza, iar operaţiunea va fi finanţată prin emisiuni de obligaţiuni.

Ipoteza de lucru este că aces-te obligaţiuni vor fi atractive pentru investitori, în condiţiile în care guvernul a prezent un plan de garantare a titlurilor. Dar oare nu contează şi capacitatea de rambursare a creditelor restante, mai ales că aceasta ar putea fi inexistentă?

Conform celor mai recente date de la banca centrală a Greciei (Bank of Greece), rata creditelor neperformante era de 42,1% în septembrie 2019, în condiţiile în care rata de neperformanţă pentru creditele acordate companiilor era de 40,4%, iar pentru creditele ipotecare acordate populaţiei de circa 43%, în timp ce pentru creditele de consum de 49,7% (vezi graficul 1).

Valoarea nominală maximă a creditelor neperformante a fost de 107,2 miliarde de euro, în martie 2016, din care 63,5 miliarde au fost credite neperformante acordate companiilor, iar 28,5 miliarde de euro credite ipotecare neperformante (vezi graficul 2 ).

În septembrie 2019, valoarea nominală a creditelor neperformante a fost de 71,2 miliarde de euro. Prin programul de restructurare, care anterior a fost aprobat de Comisia Europeană, se urmăreşte reducerea valorii nominale a creditelor neperformante cu circa 30 de miliarde de euro, iar autorităţile speră ca în 2021 rata de neperformanţă să scadă sub 20%. După cum se observă, încă mai există un simţ al umorului foarte dezvoltat la Atena.

În justificarea deciziei sale din octombrie 2019, Comisia Europeană a precizat că "programul de reducere a creditelor neperformante nu poate fi considerat ajutor de stat", deoarece "statul grec va fi remunerat în condiţiile pieţei pentru riscul asumat prin garantarea creditelor securitizate".

Afirmaţia CE se bazează pe faptul că doar tranşa de rang superior a titlurilor securitizate va fi garantată de stat, iar garanţia va intra în vigoare doar dacă mai mult de jumătate din tranşele mezanin şi de rang inferior vor fi vândute investitorilor privaţi. În plus, statul grec va primi un comision de risc a cărui valoare va depinde de durata garanţiei şi sumele acoperite.

Valoarea totală a garanţiilor acordate pentru tranşele superioare ale titlurilor securitizate este de circa 12 miliarde de euro, însă garanţiile vor fi obţinute doar dacă tranşele superioare vor avea cel puţin un calificativ BB- de la două agenţii de rating.

Autorităţile europene şi cele de la Atena consideră că programul Hercule este "atractiv pentru investitori deoarece oferă obligaţiuni cu randamente pozitive într-o perioadă a dobânzilor negative". Dar ris-curile nu contează?

Aşteptările create pe piaţă de acest plan au determinat creşterea accelerată a acţiunilor bancare din Grecia în 2019. Conform estimărilor prezentate de agenţiile de presă, avansul mediu pentru primele patru bănci din sistem a fost de 139%, pe fondul unei creşteri a acţiunilor Piraeus Bank de peste 3 ori.

Creşterea accelerată a preţului acţiunilor bancare nu a fost împiedicată de cos-turile semnificative ale transferării creditelor neperformante către vehiculele investiţionale.

Pentru Eurobank, de exemplu, reducerea valorii nominale a portofoliului de credite neperformante cu 7 miliarde de euro va fi însoţită de o pierdere de circa 1,3 miliarde de euro, conform unor estimări de la Reuters, şi o reducere a ratei de capitalizare cu 3 puncte procentuale, până la 11,5%. O reducere similară a creditelor neperformante de la Piraeus şi National Bank of Greece va conduce la scăderea ratei de adecvare a capitalului până aproape de minimul de 10%, care va obliga băncile să opereze o majorare a capitalului.

În timp ce guvernul de la Atena se pregăteşte să lanseze programul Hercule, cel mai detestat membru al Troicii creditorilor internaţionali, Fondul Monetar Internaţional, a părăsit pentru totdeauna Grecia.

"După aproape o decadă, creditorul de ultimă instanţă al lumii este gata să părăsească Grecia pentru totdeauna", se arată într-un articol recent de la Bloomberg, iar "epopeea Greciei s-a sfârşit odată cu închiderea biroului FMI de la Atena".

"Privim cu încredere către un capitol nou al relaţiei noastre, o relaţie a cooperării pozitive", a declarat premierul Kyriakos Mitsotakis, după o întâlnire cu directorul executiv al FMI, Kristalina Georgieva.

Bloomberg mai scrie că Grecia a rambursat anticipat în 2019 o parte a creditelor de la FMI, iar autorităţile au declarat că doresc să ramburseze anticipat şi în 2020, pentru "a dovedi că criza s-a sfârşit cu adevărat".

De unde vor veni banii? Din împrumuturi de la băncile comerciale, aşa cum s-a întâmplat şi în alte părţi, mai ales că Grecia beneficiază acum de "sprijinul" BCE, iar costurile sale de finanţare sunt extrem de reduse, deşi ratingul suveran se află mai aproape de incapacitatea de plată decât de nivelul inferior al categoriei de calificative investiţionale.

Tot Bloomberg scrie că Mecanismul Unic de Supervizare (Single Supervisory Mechanism, SSM) din cadrul Băncii Centrale Europene este gata să renunţe la limitele impuse băncilor greceşti pentru achiziţiile de titluri de stat.

Cu toate acestea, optimismul este, din păcate, nefondat, mai ales când datoria publică depăşeşte 180% din PIB, iar succesul programului Hercule depinde de foarte multe ipoteze nerealiste.

Mai există, apoi, numeroase îndoieli cu privire la sustenabilitatea creşterii economice pe termen lung, în special pe fondul reticenţei investitorilor străini de a transfera capital în Grecia.

În această categorie nu intră şi China, al cărei interes în consolidarea prezenţei în flancul de sud al zonei euro este tot mai mare.

Poate că de aici va veni şi salvarea sis-temului bancar din Grecia, iar epopeea ţării va cunoaşte un altfel de început.