Wolfgang Schäuble a ratat şi ocazia asumării responsabilităţii pentru ceea ce lasă în urmă

La fel cum au făcut şi alţi miniştri de finanţe sau bancheri centrali după ce au părăsit tablourile de comandă, Wolfgang Schäuble a ratat, la rândul lui, ocazia să tacă în ceea ce priveşte avertismentele despre o posibilă nouă criză.

Iar dacă s-a simţit dator să vorbească, atunci nu ar fi trebuit să "uite" elementul "nesemnificativ" numit asumarea responsabilităţii, deoarece riscurile amintite în interviul acordat cotidianului Financial Times s-au acumulat şi agravat mai ales în perioada mandatului său.

Când a fost numit la conducerea Ministerului de Finanţe din Germania, în 2009, situaţia din Grecia scăpase deja de sub control. Acolo a fost vorba de iresponsabilitatea politicienilor de la guvernare, care au "acumulat" datorii prea mari pentru a fi plătite.

Apoi a venit Irlanda, unde guvernul a preluat efectiv datoriile sistemului bancar şi în urma presiunilor venite din Germania şi de la BCE. În ambele cazuri, băncile germane s-au aflat printre cei mai mari beneficiari ai programelor de "salvare" orchestrate de autorităţile europene, pe fondul aplicării unor programe dure de austeritate la cererea insistentă a Germaniei.

"Succesul" convergenţei europene s-a manifestat ulterior prin bailout-ul Portugaliei şi Ciprului, urmat de "ajutorul" european pentru salvarea băncilor din Spania.

Recent Wolfgang Schäuble a lăudat progresul înregistrat de Portugalia, dar a uitat că deficitul ţării din sistemul Target2 tocmai a atins un nivel mai mare decât cel din perioada crizei datoriilor suverane, pe fondul ieşirilor masive de capital şi a programului de relaxare cantitativă al BCE. În cazul Italiei, deficitul record din cadrul Target2 înregistrat în august 2012 a fost depăşit încă de la mijlocul anului trecut, iar în august 2017 era cu 43% mai mare.

Într-un caz ciudat de sindrom Stockholm, după aflarea veştii că ministrul de finanţe al Germaniei va părăsi scena europeană, presa din Portugalia a scris "Wolfgang, te iertăm, te rugăm să rămâi", iar Schäuble a declarat pentru FT că "a fost emoţionat" în faţa acestor dovezi de apreciere, cu toate că în Grecia este încă "demonizat".

Viitorul preşedinte al Bundestagului a recunoscut că s-au făcut şi greşeli, că uneori şi-a călcat pe nervi colegii din Eurogrup, însă toate acestea au făcut parte dintr-un proces care a condus la întărirea zonei euro.

"Sunt fericit că am reuşit, în ciuda scepticismului manifestat de editorii Financial Times, să facem euro mult mai stabil decât ar fi crezut unii că este posibil", a răspuns Wolfgang Schäuble la prima întrebare, despre ceea ce l-a făcut mândru în calitate de membru al Eurogrupului. În opinia sa, "aceasta dovedeşte că am implementat politici adecvate, care au avut succes".

Dar dacă politicile au avut succes, de ce a fost nevoie de avertismente cu privire la nivelul datoriilor globale sau a riscului de lichiditate? De ce mai vorbeşte Wolfgang Schäuble despre pericolul unor noi bule speculative generate de tiparniţele băncilor centrale? Nu a fost "acolo" când Mario Draghi a apăsat pe buton?

Dincolo de unele critici "timide" la adresa BCE, retrase aproape imediat odată cu recunoaşterea independenţei băncii centrale a zonei euro, ministrul de finanţe al Germaniei a asistat pasiv la degradarea bilanţurilor bancare din Europa, iar acum, la plecare, avertizează că "stabilitatea zonei euro este ameninţată de bilanţurile bancare împovărate de credite neperformante", după cum scrie Financial Times.

Deşi a fost "trezorier al Europei şi ministru de finanţe de facto al zonei euro", după cum l-a caracterizat Alexander Stubb, fost ministru de finanţe şi prim-ministru al Finlandei, Schäuble a făcut prea puţin pentru reducerea dezechilibrelor din sistemul bancar european.

Aceasta nu l-a împiedicat să-şi exprime susţinerea pentru completarea uniunii bancare, pe care o vede ca "un element foarte important al procesului de întărire a zonei euro", dar să-şi exprime opoziţia faţă de crearea unui fond comun de garantare a depozitelor bancare.

Acelaşi Wolfgang Schäuble a criticat de multe ori şi orice iniţiativă de creare a unei "uniuni fiscale" a Europei din considerente de hazard moral, deoarece consideră că germanii nu trebuie să plătească pentru datoriile altora. Poziţiile sale sunt de înţeles, însă conţin numeroase contradicţii greu sau, mai degrabă, imposibil de soluţionat.

În ceea ce priveşte programele de austeritate cerute ţărilor din flancul sudic al zonei euro, Wolfgang Schäuble a declarat pentru FT că "obiectivul său nu a fost niciodată impunerea austerităţii în Europa", ci obţinerea unei "politici financiare serioase şi predictibile, care să conducă la încredere şi să genereze creştere economică".

Obiectivul său este, din păcate, foarte departe de a fi atins, deoarece relativa stabilitate din prezent este rezultatul aproape exclusiv al politicii monetare ultrarelaxate a BCE, care mai poate fi menţinută pentru un timp, dar nu pentru totdeauna. De fapt, prelungirea perioadei de funcţionare a tiparniţei va conduce la "consolidarea" unei structuri artificiale a economiei reale, pe lângă adâncirea dependenţei de banii ieftini a bugetelor naţionale, o structură care se va prăbuşi la primul pas către normalizarea condiţiilor monetare.

Bill Gross, fostul director executiv al companiei de investiţii PIMCO, în prezent manager de portofoliu în cadrul Janus Henderson Investors, a declarat recent că "pieţele financiare sunt comprimate şi capitalismul distorsionat din cauza politicilor monetare relaxate ale Federal Reserve". În opinia lui Gross, acum nu se mai poate vorbi despre pieţe ci despre "pieţe false".

Astfel de pieţe au fost "create" şi în Europa după scăderea dobânzii de referinţă la zero şi pornirea tiparniţei. Ultimele date oficiale arată că bilanţul BCE a crescut până la 4,338 trilioane de euro, cu mult peste bilanţul Fed-ului, o "valoare" echivalentă cu 40,3% din PIB-ul zonei euro.

Oare chiar mai crede viitorul fost ministru de finanţe al Germaniei că pieţele false pot fi o sursă de încredere?

Din păcate, răspunsul pare să fie afirmativ, iar aceasta a determinat apariţia unui articol deosebit de critic în Financial Times, pe lângă numeroasele aprecieri şi laude.

"Wolfgang Schäuble rămâne orb în faţa eşecului politicilor sale", scrie Alan Beattie, pentru care "este cu totul remarcabil cum cineva atât de dedicat ideii europene să aducă atâtea prejudicii proiectului european".

"Printr-o analiză greşită a situaţiei, Schäuble a provocat suferinţe inutile în ţările lovite de criză, iar prin aceasta a ameninţat credibilitatea proiectului monedei unice", mai scrie jurnalistul de la FT.

Pentru Beattie, "ideea unei zone euro integrate implică reluarea tuturor greşelilor din perioada crizei bancare şi a datoriilor suverane", pe fondul înfiinţării unei noi instituţii care să impună soluţii eronate de la centru (n.a. transformarea Mecanismului European de Stabilitate într-un Fond Monetar European).

"Din punct de vedere al eşecului de a învăţa din lecţiile istoriei, acesta este printre cele mai mari" este concluzia jurnalistului de la Financial Times. În opinia sa, "cariera lui Schäuble este mărturie a faptului că unele idei persistă în ciuda nenumăratelor dovezi că sunt greşite".

Urmaşii săi vor avea mult de lucru la îndreptarea greşelilor "domnului austeritate", iar istoria nu îl va judeca blând pe Wolfgang Schäuble, o personalitate definitorie pentru liderul european din zilele noastre, caracterizat prin persistenţa în greşeală, deoarece nu este afectat de consecinţele deciziilor sale.