Zboară ofertă, zboară!

În reclama pe care o invocăm, un puşti senin aruncă în aer, la propriu, un uriaş şi probabil nesănătos pui congelat, şi îi strigă, eliberator, să zboare. Ideea este că puiul congelat arată aşa de proaspăt că bietul netrecut prin viaţă îşi închipuie că ar fi capabil de viaţă. Doar de viaţă, că specia din care face parte, cea a galinaceelor, nu e capabilă de zbor nici de ar fi necongelată, vie şi cu penele pe ea.

Desigur, în minte avem oferta de pe piaţa de artă care arată, şi este, de-a dreptul minunată. Dar cam rece, piaţa întreagă fiind destul de îngheţată, deşi se lucrează la foc intens. În această săptămână am avut un val de licitaţii de artă, zi după zi. Luni a evoluat Goldart, marţi a fost Alis pe scenă, miercuri Grimberg şi-a ţinut a IV-a şedinţă iar joi, ieri, s-a licitat şi la Artmark. Momentul este intens, fără îndoială, o susţin şi londonezo-americanii care îşi ţin în mai una dintre cele două campanii de licitaţii. Christie's chiar a anunţat că a fost stabilit noul record de vânzare într-o singură şedinţă, exact 744,944 milioane de dolari adunaţi marţi la seara de Artă contemporană şi postbelică. S-au doborât şi vreo 10 recorduri individuale, la artişti cu cotă în creştere, iar rata de adjudecare a fost de 94%. Totalul campaniei new-yorkeze a Christie's din această săptămână s-a dus direct spre un miliard de dolari americani.

La noi, din păcate, tocmai acoperirea ofertei este marea problemă, şi ea ne duce nu numai la o rată mică de adjudecări, ci şi la un procent descurajant de nevânzări. Altfel spus, cererea este destul de redusă, acoperă o mică parte din ofertă şi lasă pe dinafară piese deosebite, cu preţuri ce merită a fi onorate. Goldart a dat, luni, Ştefan Dimitrescu "Ţărănci pe prispă", torcând, cu 13 mii de euro, Kimon Loghi, "Stăpânul curţii", o scenă de curte cu un cocoş falnic, la 3 mii de euro, şi un amplu şi deosebit Nicu Enea, "Sălcii în luncă" la 1,2 mii de euro. Nu am menţionat vânzările sub o mie de euro, chit că multe dintre ofertele deosebite neonorate se plasează sub acest preţ. Drama constă în faptul că mai toţi contemporanii actuali, ca să nu spunem în viaţă, că sună a reproş, se plasează sub mia de euro şi majoritatea ofertei lor a rămas în afara cererii exprimate în licitaţie.

Casa Alis şi-a ţinut şedinţa marţi, ca de obicei. Discuţia este un pic mai solicitantă pentru că rezultatele sunt în lei, în timp ce estimările merg pe euro. Un Ciucurencu numit "Case la ţară", deşi arată mai degrabă a case din cartierele noi şi mai de margine ale oraşelor, a fost dat cu 16 mii de lei, adică vreo 3,6 mii de euro. Cu 6,5 mii de lei s-a dat un interior ţărănesc cu vatră încinsă, de Nicolae Vermont, şi cu 6 mii de lei s-a dat un superb pod londonez, de fapt imaginea sa pictată de Rodica Maniu.

Dintre contemporanii actuali avem o "Livadă" de Iacob Lazăr, personalitate de excepţie a artei româneşti contemporane, la 40 de milioane, şi un Ştefan Pelmuş, dens şi profund, la 18 milioane. Din această licitaţie am aflat că pe Costel Butoi, originalul pictor din Piteşti, nu îl mai putem trece în această categorie pentru că în curând se va face anul de când ne-a părăsit, la doar 58 de ani. O pictură de-a sa, mare şi reprezentativă, s-a dat cu 2 mii de lei.

Casa Grimberg s-a stabilit pe miercuri, ceea ce ne asigură informaţii proaspete, lunar şi de câte ori se organizează licitaţia. Acum s-a petrecut cea de a IV-a şi deja a intrat în peisajul bucureştean al licitaţiilor de artă. Întâlnirea a început bine, cu două adjudecări din primii trei paşi, cu o mie şi, respectiv, 1,4 mii de euro. Ambele sunt guaşe pe carton de Radu Drăgoescu, care ne-au cucerit de la prima întâlnire, în Sala profesorilor de la BCU, în 2007. Din păcate, îl evocăm pe pictor în absenţa minunatei sale fiice, Şerbana Drăgoescu, artist de concepţie profundă, care a plecat dintre noi acum aproape un an.

Preţul cel mare, de 24 de mii de euro, a fost realizat de o pictură de Samuel Mützner reprezentând, într-o poziţie de mare naturaleţe, o tânără la masă. Urmează, la 7 mii de euro, un "Peisaj cu râu şi case", care corespunde perfect titlului. Realizată de H. H. Catargi, pictura a fost adjudecată cu 7 mii de euro, peste estimarea maximă care se oprea la 6,5 mii. În continuare, urmând logica de clasament, ar trebui să facem loc unei farfurii de 3 mii de euro, una Villeroy & Bosch - Mettlach, decorată cu o scenă cu lăncieri, semnată Störke. Trecem la un nud de Corina Lecca, vândut cu 2,5 mii de euro, la 2,2 mii pentru un peisaj abil construit de Ioan Isac, artist ce apare tot mai consistent în licitaţii, la o citadină tumultuoasă de Ligia Macovei, adjudecată cu 1,9 mii, la un peisaj în tonurile de mare subtilitate ale lui Gabriel Catrinescu, mare şi puternic pictor, vândut cu 1,3 mii de euro, şi, deloc în ultimul rând, cu doar o mie de euro, la regretatul Simion Crăciun, cu un peisaj din Spania, unde, prea grăbit, a trecut la cele veşnice, tot acum un an. Ca o paranteză de final, să notăm că fanii contemporanului şi impetuosului Sorin Adam au realizat un tur de forţă la recenta licitaţie Grimberg, cumpărând un peisaj de bazar de Istanbul cu 2 mii şi o stradă din Egipt cu 1,5 mii de euro.

Licitaţia Grimberg din acest mai s-a numit, fără echivoc, "Artă. Credinţă. Regalitate" şi a cuprins o importantă ofertă de obiecte legate de ideea monarhică. Fără îndoială, o separare a acestei oferte specializate într-o secţiune aparte a aceleiaşi licitaţii ar fi ajutat accentuării şi perceperii mesajului. Altfel, au rămas nevândute multe piese deosebite, care i-ar fi interesat nu numai pe monarhiştii devotaţi, care oricum întârzie să se manifeste pe piaţa obiectelor de artă şi de colecţie.

La toate cele trei licitaţii recente de unde am cules date şi sentimente proaspete, se poate observa că în ultimul timp cererea a rămas mică şi acoperă o foarte mică parte a ofertei, din ce în ce mai atrăgătoare, mai profesionistă şi la preţuri mai bune. Mă refer, repet, la oferta actuală de pe piaţa licitaţiilor de artă. Altfel spus, cumpărătorii sunt din ce în ce mai puţini, şi sumele mobilizate mai mici. S-a erodat şi entuziasmul, altfel nejustificat, provenit din convingerea că piaţa de artă este ultimul Eldorado şi singurul adevărat în aceste clipe şi el nu a fost înlocuit, încă, de o atitudine matură şi profundă faţă de artă şi piaţa ei. Nu trebuie să cumpărăm tot ce zboară pentru că s-ar putea să constatăm că era doar un produs congelat azvârlit în aer de un puşti naiv, furat de aparenţe. Achiziţia de artă trebuie dublată, dacă nu motivată, de deschiderea spre un domeniu artistic care nu a dezamăgit niciodată. Indiferent de preţul sub care va apărea sau va reveni pe piaţă, arta are o valoare minunată, ce nu se strică şi nu se sparge, ci creşte atunci când şi societatea, ceea ce numim civilizaţie, creşte.