ZEROHEDGE: Luongo: Putin introduce noua tablă de joc geopolitică

Până pe 23 februarie 2022, ţările puternice ale lumii au jucat un joc foarte straveziu.

Prea mulţi oameni încearcă să analizeze geopolitica ca şi cum ar fi un joc de şah.

Mutare, contra-mutare. Împingi un pion? Ameninţa un cal, genul ăsta de lucruri. Este uşor de înţeles şi face un model bun.

În trecut, am încercat să o asemăn cu o versiune multi-player a Go, cu oriunde de la patru până la 6 pietre de culori diferite pe tablă care încearcă să cuprindă teritoriu. A fost o metaforă mai bună, dar aproape imposibil de descris în mod adecvat. De fapt, uneori, era obositor.

Realitatea este că niciuna dintre aceste metafore nu este explicativă.

Pentru că singurul model precis pentru geopolitică este de fapt Calvinball.

Ştii acel joc. Acesta este cel de la Calvin & Hobbes.

NOTA BURSA

• •

• Calvinball este un joc inventat de Calvin şi Hobbes. Calvinball nu are reguli; jucătorii îşi alcătuiesc propriile reguli pe măsură ce inainteaza, astfel încât niciun joc Calvinball să nu fie ca altul.•

• •

• Regulile nu pot fi folosite de două ori (cu excepţia regulii conform căreia regulile nu pot fi folosite de două ori).•

• Jocul poate implica, ciocane, mingi de volei şi echipamente suplimentare legate de sport.•

În geopolitică, totul se reduce la cine este cel mai puternic jucător.

Până la invadarea Ucrainei de către Rusia (şi da, este o invazie, justificabilă sau nu) a existat ceva numit "ordine bazată pe reguli", promovat în principal de SUA, dar şi susţinut direct de Uniunea Europeană şi Commonwealth.

Regulile "ordinei bazate pe reguli" erau simple. Noi facem regulile, tu le respecti. Ne rezervăm dreptul de a modifica regulile ori de câte ori dorim să le potrivim scopului nostru.

A fost echivalentul geopolitic al ideii lui Sam Francis despre "anarho-tiranie", care se rezumă la "domină pentru tine, dar nu pentru mine".

I-am auzit de ani de zile pe diplomaţii ruşi plângându-se despre asta. De ce au aceste reguli dacă nu sunt niciodată aplicate?

După cum subliniez tot timpul când vorbesc despre puritatea ideologilor de stânga care se îndreaptă spre autodistrugere, avem aceste reguli pentru că doar ipocrizia altora contează. Sub-oamenii nu au voie să vorbească sau chiar să facă parte din conversaţie.

Şi în lumea diplomaţiei, aşa cum este practicată de Occidentul colectiv, ruşii sunt cu siguranţă sub-umani, la fel ca cei nevaccinaţi şi acum oricine se află în dreapta lui Karl Marx şi nu este un bărbos.

Totul s-a schimbat atunci când tancurile ruseşti au trecut graniţa, rachetele au lovit bateriile antiaeriene şi de artilerie, iar puşcaşii marini au ajuns la ţărm în Ucraina.

De luni de zile am fost trataţi cu cel mai stupid şi mai enervant facsimil de diplomaţie la care am fost vreodată martori. Cerşea credinţa, ascultând semnalele de virtute greţoase ale "diplomaţilor" americani care au refuzat să se implice în preocupările Rusiei chiar şi într-un mod pe jumătate serios, în timp ce îi învinovăţeau pentru fiecare problemă de pe planetă.

A fost pe cât de stângaci, pe atât de stupid, ca să-l citez pe Darth Vader.

Era clar că lui Putin şi personalul său li se va oferi această opţiune supremă, invadează Ucraina şi se confruntă cu oprobiul global sau îngenunchează în faţa lui Zod.

Calcul lor greşit a fost să se gândească că Rusiei chiar îi pasă puţin de acel oprobiu global în acest moment. Prin acţiunile lor în Ucraina în această săptămână, este clar că nu sunt.

Nu le era frică de atitudinea NATO, de ameninţările lui Biden cu sancţiuni sau de dificultăţile lui Liz Truss cu geografia de bază. Cu cât a durat mai mult acest conflict asupra Ucrainei, cu atât era mai clar că majoritatea oamenilor în poziţii de putere şi personalul lor de sprijin nu înţelegeau fisele locurilor de muncă.

Din acest motiv, invocarea lor constantă a "ordinei bazate pe reguli" suna din ce în ce mai goală, deoarece pur şi simplu se purtau ca un băieţel precoce de şase ani, care se juca cu tigrul său de pluş.

Declaraţiile de consecinţe şi "sancţiunile iadului" şi ameninţările de a ne ţine respiraţia până când vom leşina au fost pe bună dreptate ignorate de Putin şi de personalul său.

Timp de decenii, NATO s-a bucurat de lux, datorită primatului militar al SUA, de a inventa regulile şi de a-i forţa pe toţi ceilalţi să reacţioneze la ele.

Ne întoarcem la declaraţia, cel mai probabil făcută de vicepreşedintele de atunci Dick Cheney, despre "comunitatea bazată pe realitate".

"Aşa nu mai funcţionează lumea cu adevărat... Acum suntem un imperiu şi atunci când acţionăm, ne creăm propria noastră realitate. Şi în timp ce studiezi acea realitate - în mod judicios, aşa cum vei face - noi vom acţiona din nou, creând alte realităţi noi, pe care le poţi studia şi tu, şi aşa se vor rezolva lucrurile. Suntem actorii istoriei... şi voi, toţi, veţi fi lăsaţi să studiaţi ceea ce facem."

Ceea ce mi-a fost clar este că cei plasaţi în poziţii de putere de către Klaus Schwab şi restul grupului The Davos Crowd încă cred că trăim în acest tip de lume. Că indiferent de ce vor oamenii sau de ce au nevoie alte ţări, ei vor dicta ora, locul şi parametrii pentru orice confruntare.

Cu toate acestea, cu cât aceasta a durat mai mult, cu atât era mai clar că Putin şi ministrul său de externe, Serghei Lavrov, se îndreptau spre acel moment în care vor schimba regulile. Am scris în martie 2018 că discursul lui Putin despre starea Uniunii, în care a dezvăluit noi sisteme de arme a fost un punct de cotitură major.

În următorii patru ani, am asistat la o escaladare constantă a nebuniei neoconservatoare într-o tentativă de a împinge sistemele de rachete americane mai aproape de Moscova, contrar tuturor acordurilor internaţionale semnate, rezoluţiilor ONU privind rezolvarea republicilor separatiste ale Ucrainei şi, sincer, decenţa comună.

După un 2021 în care lucrurile în Ucraina au continuat să devină din ce în ce mai fierbinţi, Putin şi Lavrov, după ce l-au susţinut pe Biden în timpul verii cu summitul din 16 iunie, ştiau că a sosit timpul să schimbe regulile jocului.

Dacă nu ar fi făcut-o, Rusia ar înceta să mai fie.

Vechiul joc a intrat în spirala spre încheiere când Rusia a trimis şi a publicat proiectele sale de propuneri pentru o nouă arhitectură de securitate privind relaţia dintre Rusia şi NATO în Europa de Est.

Rusia a acţionat, stabilind ritmul operaţional din acel moment înainte. A forţat SUA şi Europa să reacţioneze la ele, deoarece au creat o nouă realitate, au stabilit noi reguli.

SUA era acum cel care lua regulile, mai degrabă decât cel care făcea regulile. Ştiai asta pentru că a provocat mai multe runde de fugă la Moscova de către oficiali din tot vestul care încercau să-i convingă pe ruşi să renunţe la noul lor joc.

La zero profit.

După cum a subliniat The Saker în opiniile sale iniţiale despre recunoaşterea de către Rusia a republicilor separatiste din Donbass, această operaţiune din Ucraina a fost mult timp în planificare. Aceasta nu a fost o acţiune care a fost luată cu uşurinţă.

"Din nou, voi repeta aici ceea ce am scris mai sus: această recunoaştere

NU, repet, NU, trebuie văzută izolat. Este doar O FAZĂ într-un PROCES care a început cu cel puţin un an în urmă, sau mai mult, şi urmează mult mai mult."

Cuvinte adevărate.

De luni de zile vă spun că Nordstream 2 va fi în cele din urmă pornit şi că Rusia nu va fi dată afară din reţeaua de telecomunicaţii SWIFT, indiferent de ce s-a întâmplat.

Primul caz este încă pe masă, deoarece Germania a fost cea mai vocală în privinţa a nu o face pe cea din urmă.

Chiar şi eu am ratat faptul că Rusia plănuia să schimbe jocul atât de radical, gândindu-mă că există întotdeauna o soluţie aprobată de Davos, care nu presupunea folosirea pe scară largă a armatei ruse, dar totuşi s-a încheiat cu o Americă părând prostească.

Privind retrospectiv, era evident că ne îndreptam întotdeauna către acest final de joc, deoarece Rusia a văzut oportunitatea de a schimba regulile.

La mai puţin de o zi după ce Rusia a şters atât puterea militară, cât şi arhitectura politică a Ucrainei, preşedintele Sundowner a confirmat că toate ameninţările Occidentului erau la fel de goale precum şefii Millennials care conduceau biroul de propagandă la Departamentul de Stat.

După luni în care a ameninţat Rusia cu expulzarea din sistemul de mesagerie financiară SWIFT, Europa s-a plâns şi cineva a dat dovadă în sfârşit de oarecare bun simţ.

Eliminarea Rusiei din SWIFT ar însemna sfârşitul UE aşa cum a cunoscut-o oricine sau şi-ar dori să fie în viitor. Ar însemna sfârşitul sistemului petrodolar.

Rusia este prea importantă din punct de vedere sistemic pentru comerţul global cu mărfuri, care depăşeşte mult energia. Furnizează nu numai barilul marginal de petrol şi BTU de gaz natural, ci şi lira de nichel, paladiu, titan, uraniu îmbogăţit şi wolfram. Este un furnizor major de îngrăşăminte cu azotat de amoniu, potasiu şi uree.

Faceţi asta şi Europa nu numai că va îngheţa până la moarte cu cele trei zile de rezerve de gaze, dar va muri de foame odată ce aprovizionarea globală cu alimente este întreruptă. Faceţi acest lucru şi Biden intră în termeni medii cu 8 USD/galon de gaz şi o inflaţie reală de 20%.

Creşterea ratelor Fed va fi cea mai mică dintre grijile cuiva.

Rusia a deţinut toate cărţile în negocierile asupra Ucrainei şi am urmat nechibzuit o politică de insulte şi propagandă neprofesionistă, refuzând să credem că Rusia nu va lua atitudinea ei finală.

Punând cizme la sol, avioane în aer şi rachete în fundul fiecărei instalaţii militare ucrainene din toată ţara, Rusia a dat peste cap argumentul "puterea face corect" al SUA şi al Europei.

Jocul s-a schimbat pentru că s-au schimbat regulile. Nu mai este un joc de găină retoric şi de semnalizare a virtuţii.

Realpolitik nu contează deloc când rachetele sunt în aer. Acesta este punctul care a fost pierdut de atât de mulţi în comentariul profesional în ultimele luni. Nu s-au gândit niciodată la ideea că cineva ar putea face asta.

Acum sunt confuzi şi supăraţi, lucrând la "mitra lor preoteasca" în public. Dacă nu ar fi atât de patetic, ar fi aproape hilar.

Timp de aproape un deceniu, Occidentul a turnat miliarde în Ucraina pentru a o înarma şi a o pregăti pentru această săptămână. Aceste miliarde au fost, în esenţă, distruse în câteva ore. A fost nevoie de o zi pentru a expune toate posturile NATO ca nefiind altceva decât asta, aparenţă.

Acum trebuie să ne înţelegem cu acest nou joc. Este un joc în care regulile vor fi mult mai echitabile, deoarece alternativele de neconceput nu mai sunt teoretice, sunt reale.

Este real pentru că ameninţările la adresa Rusiei reprezentate de proiectele NATO asupra Ucrainei au fost întotdeauna reale, indiferent de ceea ce s-a spus.

Aşa că Biden şi Davos au primit războiul din Ucraina pentru care au implorat Rusia. Problema pentru ei acum este că Rusia nu mai joacă jocul lor şi sunt complet nepregătiţi pentru următorul.

Tom Luongo susţine că este un fost cercetător chimist şi economist de origine austriacă. În ultimii patru ani, acesta susţine că a fost Senior Financial Editor la Newsmax Media, publicându-şi opiniile despre locurile în care "pieţele, băncile centrale, aurul şi geopolitica se întâlnesc şi explodează".

Acum este editorul Gold, Goats n' Guns, un buletin informativ lunar oferit prin Patreon.

Acesta adaugă că este investitor şi analist de piaţă de mai bine de şaptesprezece ani şi că este un observator al schimbărilor din cultura şi peisajul politic.