ZI ISTORICĂ PENTRU FRANC Este jocul cu focul noua strategie monetară a Băncii Elveţiei?

Ştie ceva Banca Elveţiei (SNB) referitor la decizia de politică monetară a BCE de săptămâna viitoare? Se pare că da, iar "bomba" de ieri indică lansare iminentă a programului de relaxarea cantitativă în zona euro.

Renunţarea neaşteptată la pragul minim de 1,2 CHF/EUR a avut un efect "seismic" pe pieţele internaţionale, conform unor declaraţii ale analiştilor bancari pentru Bloomberg.

Thomas Jordan, preşedintele SNB, a declarat că elementul supriză a fost necesar în cazul acestei decizii, însă cuvintele sale s-ar putea să nu fie suficiente pentru a menţine reputaţia de "pilon de încredere" a băncii.

Într-un comunicat de pe site-ul Băncii Elveţiei se anunţă că instituţia renunţă la pragul minim, de 1,20 CHF/EUR, stabilit în urmă cu trei ani pentru "stăvilirea" fluxurilor financiare speculative şi protejarea economiei naţionale.

În acelaşi timp, SNB a redus şi "dobânda" pentru depozitele la vedere de valori mari, constituite la banca centrală, până la -0,75%, de la -0,25%.

Limita inferioară a intervalului-ţintă pentru principala dobândă de pe piaţa interbancară, Libor la 3 luni, a fost redusă până la -1,25%, de la -0,75%, valoare anunţată doar cu o lună în urmă.

"Rata minimă de schimb a fost introdusă într-o perioadă de supraevaluare excepţională a francului elveţian şi de incertitudine extremă pe pieţele financiare", se arată în comunicatul de presă al SNB. Autoritatea monetară elveţiană consideră că "supraevaluarea s-a diminuat în ultimii ani", iar "economia a profitat în această etapă pentru a se ajusta noii situaţii".

În aceste condiţii, SNB a considerat că "menţinerea unei rate minime de schimb între francul elveţian şi euro nu mai este justificată". Cu toate acestea, Banca Elveţiei îşi menţine opţiunea de a "rămâne activă pe piaţa valutară pentru influenţarea condiţiilor monetare".

Reacţiile conducătorilor celor mai importante companii elveţiene arată că ajustarea despre care vorbeşte banca centrală s-ar putea să fie mai mult dorinţă decât realitate.

"Nu mai am cuvinte", a declarat Nick Hayek, directorul executiv al companiei Swatch Group AG, pentru Bloomberg, acesta comparând decizia SNB cu un "tsunami pentru exportatori, turism, pentru întreaga ţară".

Opiniile investitorilor par să fie de aceeaşi natură. Indicele SMI (Swiss Market Index) s-a prăbuşit cu aproape 14% în urma anunţului SNB, pe fondul îngrijorărilor legate de perspectivele şi competitivitatea externă a unei economii care depinde de exporturi.

Nici reacţiile de pe scena politică nu s-au lăsat aşteptate. Un comunicat de presă al Partidului Social Democrat, preluat de Bloomberg, arată că "SNB se joacă cu focul" şi expune ţara "unor consecinţe catastrofice pentru economie şi locurile de muncă".

Dar când a început, de fapt, "joaca" periculoasă a SNB? Când a anunţat pragul minim al cotaţiei CHF faţă de euro sau ieri?

Aprecierea francului va lovi puternic exportatorii elveţieni şi din cauza lipsei contractelor de hedging, care să ofere protecţie împotriva acestei situaţii. "Nimeni din Elveţia nu s-a protejat împotriva expunerilor valutare, deoarece toate companiile au avut încredere în menţinerea cursului de către SNB", a declarat Ralf Zimmermann, analist la Bankhaus Lampe KG, pentru Bloomberg.

Deocamdată nu au apărut informaţii concrete cu privire la impactul deciziei SNB asupra unor importanţi jucători de pe pieţele financiare internaţionale, cum sunt fondurile de hedging. O analiză de la Zerohedge arată că "acestea au fost zdrobite", din cauza concentrării pe poziţiile short faţă de CHF în raport cu dolarul american şi euro.

Având în vedere creşterea dominaţiei tranzacţiilor algoritmice pe piaţă în ultimii ani, anunţul SNB a declanşat o avalanşă a ordinelor de cumpărare pentru francul elveţian, fiind necesară acoperirea poziţiilor în marjă, care au determinat, conform datelor de la Reuters, atingerea unui prag de 0,75 pentru cursul CHF/EUR.

Coşmarul managerilor de risc din instituţiile financiare este ilustrat de magnitudinea deprecierii zilnice a monedei unice faţă de franc (vezi graficul 1). Chiar şi după redresarea până la 1,02 CHF/EUR, declinul euro faţă de franc a depăşit 14%.

"Această mişcare a fost extrem de violentă şi total neaşteptată", a declarat Alexandre Baradez, analist la IG France, şi "readuce în atenţie riscul greşelilor de politică monetară, tocmai când băncile centrale au devenit singurii susţinători ai burselor". Dar bursele nu trebuiau să avanseze ca urmare a impulsului generat de îmbunătăţirea perspectivelor economice?

Cu toată nemulţumirea pieţelor şi analiştilor, SNB ar fi fost, probabil, obligată să acţioneze. Intervenţiile din ultimii trei ani au determinat o creştere explozivă a bilanţului său, care a depăşit 525 de miliarde de franci la sfârşitul anului trecut, din care peste 475 de miliarde reprezentau investiţiile în monedă străină (vezi graficul 2).

Un semnal discret a fost oferit recent, în cotidianul elveţian Neue Zürcher Zeitung, de către Ernst Baltensperger, directorul Centrului de Studii Gerzensee, instituţie afiliată băncii centrale. Profesorul elveţian a declarat că "SNB trebuie să flexibilizeze cursul de schimb, eventual prin legarea acestuia de un coş valutar, astfel încât să fie reduse riscurile pentru banca centrală".

"Lansarea programului de relaxare cantitativă de către BCE ar pune o presiune foarte mare asupra pragului minim stabilit de SNB", a mai precizat Ernst Baltensperger cu doar câteva zile în urmă, opinie care s-a regăsit şi pe piaţă în ultima jumătate de an.

Efectele "liberalizării" cursului EUR/CHF s-au manifestat aproape instantaneu şi în Estul Europei. Pe fondul unei deprecieri masive a monedelor, acţiunile băncilor au scăzut puternic. În Polonia, zlotul a căzut iniţial cu aproape 40% faţă de francul elveţian, după cum scrie Bloomberg, în condiţiile în care creditele ipotecare în franci elveţieni (n.a. echivalentul a 35 de miliarde de dolari, la sfârşitul lunii noiembrie 2014) reprezintă circa 46% din portofoliul total de credite ipotecare al sistemului bancar. "Scăderea zlotului faţă de francul elveţian ar putea alimenta îngrijorările cu privire la stabilitatea financiară din Polonia", a declarat Piotr Matys, analist la Rabobank International, pentru Bloomberg.

Pentru cei care sperau că mai există bănci centrale de încredere, "lecţia" oferită de SNB vine ca sunetul strident al unui ceas deşteptător, care întrerupe visele frumoase.

Acum mai există doar "războaiele valutare", în cadrul unui sistem monetar global construit pe "fundaţia" instabilă a banilor de hârtie şi a rezervelor fracţionare, şi nimeni nu are timp să numere victimele.