
Dolarul spaniol, dincolo de limite
MAKEMacroeconomie / 17 august 2011
Patru zile înainte de Sfânta Marie Mare, restricţiile spaniole pentru muncitorii români au fost agreate post-factum de Comisia Europeană, la 11 august (ele intraseră în vigoare începând cu 22 iulie, căci Guvernul José Luis Rodríguez Zapatero nu a aşteptat girul european, care a fost acordat abia acum) - o măsură protecţionistă cu dublu efect: un efect electoral, în vederea alegerilor, programate în Spania pentru data de 20 noiembrie (românii stabiliţi în Spania reprezintă cea mai numeroasă comunitate de imigranţi - 861 de mii, în statisticile oficiale, întrecându-i pe marocani -, dar au o participare extrem de slabă la vot, de doar circa 2%, până în 5%); un efect economic, pentru contracararea şomajului spaniol (care a explodat la 21,3%, depăşind dublul mediei europene), în condiţiile uneia dintre cele mai mari vulnerabilităţi din Europa în privinţa datoriilor suverane, deşi Spania contează drept a cincea mare putere economică de pe Continent.