26-27 MARTIE - PRIMUL SUMMIT BRICS ÎN AFRICA Companiile sud-africane au investit aproape 1 miliard de euro în România

Reporter: Excelenţă, Ambasada Africii de Sud a fost redeschisă la Bucureşti în urmă cu cinci ani. Câte vize pentru Africa de Sud au solicitat românii din 2008 până în prezent?

Pieter A. Swanepoel: România şi Africa de Sud nu au avut reprezentare diplomatică până la începutul anilor 1990, când noi am deschis o ambasadă în România, iar aceasta, la rândul său, a deschis o ambasadă la Pretoria şi un consulat în Cape Town.

Însă, la sfârşitul anilor '90, prioritatea noastră a fost deschiderea a cât mai multor ambasade pe teritoriul Africii şi, din acest motiv, a trebuit să închidem o serie de ambasade, printre care şi cea de la Bucureşti, strict din motive economice.

Pieter A. Swanepoel: România şi-a păstrat ambasada deschisă, iar autorităţile române ne-au rugat insistent să o redeschidem, lucru pe care l-am şi făcut în urmă cu cinci ani.

A fost o adevărată provocare doar să deschidem ambasada la Bucureşti, iar acum suntem deplin funcţionali, din nou.

Toată activitatea de dinainte de închiderea Ambasadei la finalul anilor "90 s-a pierdut şi a trebuit să o luăm de la capăt.

Cât priveşte vizele, în medie, eliberăm aproximativ 200 de vize pe lună, faţă de 100/lună, cât acordam în 2008.

Cât timp ambasada din România a fost închisă, românii trebuiau să obţină vize din Budapesta, ceea ce îngreuna mult lucrurile.

Campionatul Mondial de Fotbal din anul 2010 a contribuit foarte mult la promovarea Africii de Sud atât în lume, cât şi în România.

În plus, am impresia că românii preferă acum să efectuze zboruri lungi mult mai des decât ar fi făcut-o acum câţiva ani. Oameni care au călătorit în Brazilia sau Thailanda decid acum să dea Africii de Sud o şansă.

Reporter: În ultima perioadă, Africa de Sud este prezentată ca o destinaţie turistică destul de periculoasă.

Pieter A. Swanepoel: Vorbim doar de o chestiune de percepţie.

E adevărat că avem o rată mare a şomajului în Africa, ceea ce a dus la creşterea infracţiunilor. Dar acest fenomen este limitat la anumite zone.

De exemplu, reacţia pe care o primim de la turişti, precum şi statisticile poliţiei arată că, de exemplu, Capetown este un loc sigur.

Îmi dau seama că nivelul ridicat al criminalităţii tinde să fie un element care îi întimidează pe turişti. Iar autorităţile sunt conştiente de acest fapt.

În timpul Cupei Mondiale de Fotbal, au fost numiţi aproape 20.000 de noi poliţişti, care s-au păstrat de atunci. Statisticile spun că acest lucru a ajutat mult în combaterea infracţiunilor.

Avem aproape 10 milioane de turişti pe an care ne vizitează.

Africa de Sud a devenit o atracţie turistică majoră, mai ales în urma Campionatului Mondial de Fotbal.

Reporter: Africa de Sud face parte din BRICS.

Pieter A. Swanepoel: Suntem încântaţi că am fost invitaţi să ne alăturăm BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud).

Cred că membrii fondatori ai BRICS au simţit nevoia să aibă o prezenţă în Africa, percepând ţara noastră ca un portal către întreaga regiune.

Africa de Sud are cea mai mare şi mai dezvoltată economie de pe continent şi avem a 26-a economie a lumii ca mărime.

Evident că celelalte ţări BRICS au economii mult mai mari şi mai dezvoltate, dar atragerea Africii de Sud le va permite ţărilor BRICS pătrunderea mai uşor pe piaţa africană, unde trăiesc 1 miliard de oameni, mai ales tineri, care sunt o piaţă de consum imensă.

Africa de Sud va găzdui, la sfârşitul lunii martie, primul summit BRICS de pe continentul african.

Este foarte important pentru noi că suntem membri ai BRICS, suntem recunoscuţi ca o economie emergentă importantă.

Exportul de materii prime a ajutat mult la dezvoltarea economiei Africii de Sud. Acum trebuie să trecem la etapa următoare, să creăm valoare adăugată materiilor prime.

Avem nevoie să asigurăm locuri de muncă în Africa de Sud, să facem producţie.

Reporter: Care sunt relaţiile economice dintre Africa de Sud şi România? Aţi călătorit mult în România.

Pieter A. Swanepoel: Personal, sunt în ţara dvs. de patru ani. Am călătorit în majoritatea regiunilor României, căutând oportunităţi pentru afacerile sud-africane în România.

Nu există nicio investiţie majoră din partea României în Africa de Sud, dar sunt foarte mândru să spun că, în ce priveşte Africa de Sud, am investit aproape 1 miliard de euro în România.

Trebuie să menţionez că nu sunt doar investiţii directe, unele dintre ele sunt investiţii indirecte. De exemplu, cea mai mare investiţie indirectă pe care o avem în România este NEPI - New Europe Property Investments. Capitalul NEPI vine de pe bursa din Johannesburg, din Londra, conducerea şi majoritatea capitalului sunt sud-africane, chiar dacă este înregistrată în Isle of Man din motive fiscale. În evidenţele din România, această investiţie nu va fi înregistrată ca venind din Africa de Sud, ci din Isle of Man.

Avem, însă, şi alte companii care au investit pe piaţa românească în mod direct, un exemplu în acest sens fiind grupul african Naspers care a cumpărat, în proporţie de 80%, eMAG.

De asemenea, la începutul anului trecut, o firmă din Africa de Sud - Metair Investments - a cumpărat compania românească producătoare de baterii Rombat. Deşi a plătit aproape 50 de milioane de euro, Metair Investments a investit câteva zeci de milioane de euro (circa 25 milioane de euro) în modernizarea companiei româneşti.

Cât priveşte Ursus, care este deţinută de compania africană SAB Miller, ştiu că în ultimii doi ani piaţa a fost dificilă pentru ei, deoarece vânzările de bere au scăzut pe întreaga piaţă.

Cei de la Ursus au diminuat activitatea fabricii de bere din Cluj, dar au găsit o soluţie, au investit bani, creând o micro-berărie.

Firmele din Africa de Sud investesc pe piaţa românească pentru că sunteţi parte a Uniunii Europene, încă acestea nu ar investi dacă nu ar obţine profit.

Pieter A. Swanepoel: Românii au un talent unic la disciplinele exacte, sunt inventatori grozavi, dar nu se descurcă foarte bine să se promoveze.

Odată ce românii inventează un produs, nu prea ştiu cum să-l lanseze pe pieţele internaţionale, în schimb sud-africanii sunt foarte buni la asta, sesizează oportunitatea.

O să vă dau ca exemplu pe Raluca Van Staden, o româncă, măritată cu un sud african, care a inventat un nou tip de senzor, care poate fi utilizat la detectarea cancerului, direct din proba de sânge, în mai puţin de şase minute. În 2010, Raluca Van Staden a obţinut Trofeul de Aur al Organizaţiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuală pentru cea mai bună femeie inventator, la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva.

Pentru mine, această invenţie este unică.

O parte din cercetări s-au facut în Africa de Sud, dar atât Raluca Van Staden, cât şi soţul ei locuiesc aici de 10 ani, aşa că majoritatea muncii invenţiei lor s-a făcut în România.

Problema este că nu se poate trece la etapa următoare, de brevetare şi vânzare.

Noi, sud-africanii, avem capacitatea de a dezvolta oportunităţile de dezvoltare nu numai naţionale, ci şi internaţionale.

De exemplu, SAB Miller a început ca o fabrică mică de bere şi astăzi este a doua ca mărime în lume.

Un alt exemplu este cel al firmelor africane de minerit care joacă un rol important în lume, mai ales în America Latină.

Reporter: Cu privire la minerit, România are, de asemenea, resurse mari, dar firmele africane nu au venit să investească aici, lăsând locul canadienilor.

Pieter A. Swanepoel: Mineritul este o activitate dificilă.

Cred că nu ar trebui neapărat să vorbim despre implicarea Africii de Sud în mineritul efectiv din România, ci ar trebui să vedem cum ar putea tehnologia sud-africană să ajute industria mineritului din România.

Tehnologia sud-africană este unică şi poate, în momentul de faţă, să sape după rezerve de aur la 4 km adâncime. Este ca şi cum te-ai duce în spaţiu. Nimeni nu mai sapă la asemenea adâncime.

Nu văd neapărat o firmă de minerit sud-africană venind aici să cumpere o participaţie, pentru că, în mare parte, sunt prezente firmele canadiene.

Dar Africa de Sud poate să ajute la următorul stadiu - de tehnologie.

Reporter: Sunt aceste tehnologii ecologice?

Pieter A. Swanepoel: Da, vorbim despre mineritul la mare adâncime. Sigur, avem şi aspecte cum ar fi depozitarea a ceea ce se extrage, ceea ce trebuie aruncat etc.

Cred însă că majoritatea suporterilor mediului prefera mineritul la 4 km adâncime, comparativ cu mineritul deschis, pentru că sapi, nu deschizi o gaură pe care, ulterior, trebuie s-o astupi, să plantezi vegetaţie etc.

Reporter: Este scumpă această tehnologie?

Pieter A. Swanepoel: E adevărat că este scumpă.

Însă preţul aurului este din nou la un nivel rezonabil, deci firmele noastre pot obţine profit săpând la acea adâncime, dar am avut şi perioade în care preţul aurului nu era suficient de mare ca să se poată câştiga ceva.

Reporter: De ce trimite Africa de Sud diamantele în alte ţări pentru prelucrare şi nu produce bijuterii, ea însăşi?

Pieter A. Swanepoel: Încercăm să facem acest lucru, însă tăierea diamantelor este o artă, nu se învaţă peste noapte, ci trece dintr-o generaţie la alta.

Nu devii pur şi simplu un tăietor de diamante într-o săptămână, o lună sau un an, este ceva care creşte cu experienţa pe care o acumulezi.

Am tăiat diamante şi în Africa de Sud, dar nu este calitatea care trebuie. O ţară ca India este un importator masiv de diamante, exportăm mai multe acolo decât către Bruxelles şi Israel.

Pentru că indienii au început să dezvolte această formă de artă, un talent la trebuie să lucrezi din greu ca să-l realizezi.

Reporter: Care sunt principalele sectoare în care investeşte Africa de Sud în România?

Pieter A. Swanepoel: Fondul sud-african de investiţii NEPI s-a dezvoltat foarte mult în ultimii doi ani, într-o piaţă imobiliară foarte dificilă, corelată cu efectele crizei economice.

Afacerea NEPI este diferită de celelalte. NEPI nu construieşte pur şi simplu clădirea, centrul de shopping sau clădirea de birouri şi după aceea o lasă de izbelişte, ci se implică în conducerea investiţiilor imobiliare pe care le au.

Când au decis să realizeze centre de shopping de exemplu, cei de la NEPI au avut şi anumite cerinţe - teren de joacă închis pentru copii, cinematografe, restaurante de familie, nu foarte scumpe, branduri de nivel mediu. Nu poţi vinde firme scumpe într-un oraş mic de provincie. În plus au ales Carrefour ca partener, care are magazinul principal.

În plus, cei de la NEPI au o strategie de marketing foarte bună.

Cred că Martin Slabbert (n.r. CEO NEPI), care a a venit aici ca angajat al unei firme de contabilitate, a văzut oportunităţile de investiţii pe piaţa românească, dar pot să vă spun că ar găsi asemenea oportunităţi şi în Bulgaria, Ucraina. Sigur ar avea acelaşi succes şi acolo.

Cei de la NEPI au simţit nevoile comunităţii şi, prin investiţiile lor, au răspuns acestora. Sud africanii au această abilitate.

Reporter: Dar investitorii sud-africani nu sunt interesaţi de agricultura din România?

Pieter A. Swanepoel: Investitorii sud-africani nu sunt interesaţi să achiziţioneze pământ în România, dar avem capacitatea de a transfera know how.

E adevărat că pământul este foarte bun pentru agricultură, dar proprietăţile care sunt disponibile sunt mici.

O sa vă mai dau un exemplu - Răzvan Macici, un tânăr român care a crescut la Iaşi.

Atât el, cât şi membri ai familiei lui erau experţi în recolta de vie târzie din care se obţinea un vin dulce.

La începutul anilor \'90, Răzvan Macici a fost selectat de o firmă din Africa de Sud pentru recoltele târzii.

Acum, Răzvan Macici este cellar master (n.r. persoană care supraveghează producţia vinului într-o vinărie), şef peste 5-6 wine masters (n.r. maeştri ai vinului) care lucrează pentru el.

Cu ocazia Cupei Mondiale, Răzvan Macici a produs vinul oficial al competiţiei.

Cu ceva timp în urmă, compania Murfatlar l-a solicitat pentru producerea de vin premium.

În prezent, acesta lucrează atât în România, cât şi în Africa de Sud. Şi poate să se împartă între cele două ţări pentru că sezonul nostru de recoltă - toamna noastră - coincide cu primăvara voastră.

Un alt exemplu este un sud-african care trăieşte în Oradea şi are este creator de proteze. Nimeni din România nu este pregătit să realizeze ce face el.

A vândut până acum 3.000 de proteze.

Autorităţile române plătesc în jur de 1.000 de lei pentru o proteză, dar în general costă aproximativ 8.000-10.000 lei. Pentru a acoperi diferenţa, sud-africanul din Oradea cooperează cu ONG -uri din Scandinavia. Acum şi-a deschis şi o clinică în Bucureşti.

Reporter: Cum apreciaţi relaţia cu autorităţile? Există percepţia, printre diplomaţi, că autorităţile române nu fac nimic pentru a aduce investitori în România.

Pieter A. Swanepoel: Ursus (care aparţine SAB Miller) a fost firma cu cea mai lungă prezenţă pe piaţă, în jur de 6 ani, NEPI a venit în urmă cu şase ani, cumpărătorul Rombat - anul trecut, Naspers, acum doi ani.

Niciunul dintre ei nu a venit la autorităţile române sau la ambasadă să îi anunţe că vor să investească. Aşa operează firmele din Africa de Sud.

Dacă vor să facă afaceri, investitorii sud-africani nu cer ajutorul, ci evaluează prin propriile forţe oportunitatea şi acţionează.

În România situaţia este exact pe dos. Când românii vor să investească în Africa de Sud, se simt obligaţi să vină la Ambasadă, să discute cu noi.

Desigur că le acord ajutorul, îmi place să vorbesc cu oamenii, dacă sunt interesaţi, dar nu trebuie să abordeze Ambasada Africii de Sud.

Dacă ai un contact în Africa de Sud, un partener cu care vrei să lucrezi, atunci fă afacerea, nu trebuie să te consulţi cu noi.

Reporter: Care este relaţia Africii de Sud cu Zimbabwe?

Pieter A. Swanepoel: Preşedintele Africii de Sud, Jacob Zuma, este responsabil al Comunităţii Sud-Africane de Dezvoltare, un grup sub-african, sub-regional, responsabil cu acordarea asistenţei procesului asupra căruia s-a căzut de acord în Zimbabwe, un guvern de unitate naţională.

Pe 16 martie a avut loc referendumul în Zimbabwe pentru alegeri, pentru aprobarea noii Constituţii, şi după aceea se vor putea ţine noile alegeri.

Lucrurile în Zimbabwe merg mult mai bine de când s-a instalat acest guvern de uniune naţională, inflaţia de zece mii de procente a mai scăzut.

Dar este foarte important să existe alegeri corecte şi au anunţat că au nevoie de ajutorul comunităţii internaţionale, pentru a putea organiza referendumul şi alegerile.

Africa de Sud le-a acordat un mic ajutor financiar, dar este de asemenea interesant că ţările din Commonwealth şi UE au decis, la ultima reuniune a Consiliului Europei, să ridice anumite restricţii pentru Zimbabwe. Recent, în acelaşi fel a procedat şi Australia.

Comunitatea internaţională vrea să vadă că situaţia se stabilizează în Zimbabwe. Şi cred că mergem în direcţia bună.

Este o ţară care are nevoie de ajutor şi până la urmă nu poate să obţină tot ajutorul din străinătate, trebuie să ajute şi zimbabwenii înşişi.

Cel puţin să creeze mediul politic şi cred că s-au facut multe progrese, mai ales în spatele scenei. Lucrurile arată mult mai bine ca înainte.