75 de milioane de ambalaje de sticlă au fost reciclate la fabrica Greenglass

75 de milioane de ambalaje de sticle au fost reciclate de la începutul anului şi până în prezent la fabrica GreenGlass, una din cele mai moderne şi performante fabrici din Europa, se arată într-un comunicat de presă remis redacţiei. Prin reciclarea acestei cantităţi au fost economisite peste 6500 de tone CO2, echivalentul emisiei unui avion care zboară în jurul lumii de aproximativ 350 de ori.

Deschisă în anul 2013 în urma unei investiţii de 5 milioane de euro şi cu o capacitate de reciclare de 110 000 tone/an, compania transformă 100% deşeul în resursă valoroasă pentru industria producătoare de ambalaje de sticlă. O sticlă poate deveni un produs nou în doar 30 de zile, datorită procesului de reciclare pe care compania GreenGlass îl aplică deşeurilor.

"Timpul de descompunere a unei sticle care ajunge la groapa de gunoi poate fi de până la 1 milion de ani. În schimb, durează câteva zile pentru ca o sticlă să iasă din procesul de reciclare şi să apară din nou pe raftul magazinului, ca un produs nou. Acesta este ceea ce se numeşte ciclul de viaţă al ambalajului circular.

De asemenea, există o legătură strânsă între reciclare şi reducerea amprentei de carbon asupra mediului, iar reciclarea sticlei economiseşte energie, resurse, emisii de CO2 şi îmbunătăţeşte calitatea aerului", declară Marius Costache, Director General GreenGlass.

Potrivit sursei citate, fabrica deţine instalaţii de sortare moderne, optoelectronice, în urma procesului de producţie rezultând ca produs final cioburi cu o puritate a culorii şi a materialului extrem de ridicată, de 99,9%, pe care producătorii de sticlă de ambalaje îl folosesc ca materie primă.

Reciclarea este esenţială pentru mediu şi ne mândrim să deţinem în România instalaţii moderne care pot transforma deşeurile în resurse, pentru că ciclul de viaţă al unei sticle, de la creaţie, utilizare, până la colectare şi reciclare poate continua la nesfârşit. Folosind 6 tone de sticlă reciclată, se evită generarea unei tone de CO2 la producţia de noi ambalaje de stică", Marius Costache.

Ce se întâmplă cu sticla în fabrica de reciclare

Primul pas în procesul reciclării sticlei la GreenGlass îl reprezintă presortarea, în această fază fiind eliminaţi contaminanţii mai mari precum PET, pungi de plastic, sau alte deşeuri menajere, se precizează în comunicat.

Ulterior, echipamentele de sortare automată acţionate de senzori sofisticaţi separă metalele feroase şi neferoase, iar sticla este zdrobită pentru a regla mărimea cioburilor. Acest proces este urmat de curăţarea sticlei, unde, într-un uscător sub vid etanş, cioburile sunt încălzite la temperaturi ridicate pentru a fi uscate, iar deşeurile organice sunt înlăturate.

Unul din cei mai importanţi paşi îl reprezintă sortarea optoelectronică. Acest proces îndepărtează impurităţile de tip CSP (ceramică, pietre şi porţelan) şi sortează cioburile în categorii: transparentă, maro şi verde. La final, cioburile sunt gata pentru a fi utilizat în alte industrii.

Câteva informaţii privind beneficiile reciclării sticlei

- 87% din europeni preferă sticla ca ambalaj, în locul altor tipuri de îmbuteliere. Nu există riscul ca substanţele chimice nocive să intre în alimentele sau băuturi.

- sticla este mai mult ca niciodată principalul material de ambalare pentru băuturi, fiind al doilea material de ambalare de top din Europa în ceea ce priveşte volumul.

Organizaţia Europeană a Producătorilor de Sticlă (FEVE)

Conform comunicatului, reciclarea sticlei însemnă şi conservarea resurselor naturale: Fiecare tonă de sticlă reciclată economiseşte mai mult de o tonă de materii prime necesare pentru a crea o sticlă nouă. În plus, economiseşte şi 590 Kg de nisip, 186 Kg sodă şi 173 Kg de calcar.

Reciclarea sticlei este durabilă: Sticla este un material 100% reciclabil, ceea ce înseamnă că poate fi reciclat de mai multe ori, fără a-şi pierde puritatea sau calitatea.

Reciclarea sticlei înseamnă şi economisirea energiei: Fabricarea produselor din sticlă folosind granule de sticlă reciclate consumă cu 40% mai puţină energie decât producerea de sticlă nouă din materii virgine, deoarece sticla se topeşte la o temperatură mult mai scăzută.