A doua Cortină de Fier

A doua Cortină de Fier se instalează chiar acum. Şi ea va separa, mai abrupt decât s-a întâmplat în trecut, cu prima Cortină de Fier, statele cele mai relevante ale lumii. Începe un nou ciclu în istorie. El este marcat de cele două războaie, care sunt doar pretextul pentru ceea ce urmează să se întâmple - războiul din Ucraina şi războiul declanşat de Hamas împotriva Israelului şi de Israel împotriva Fâşiei Gaza. Sunt pretexte care pun pe jar şi încing întreaga lume şi care generează o ruptură de mari proporţii şi care va dura din nou, probabil, decenii la rând, între sisteme statale, între ţări şi chiar între continente.

Prima Cortină de Fier a apărut pentru că nu a funcţionat Liga Naţiunilor. Liga Naţiunilor, întemeiată prin efortul multor state, inclusiv prin efortul personal al marelui român Titulescu, nu a funcţionat pentru că nu a avut un mecanism de autoreglare al contradicţiilor, al problemelor care interveneau între state. A fost doar o tribună a unor discursuri şi atâta tot. Nu a funcţionat, nu a putut lua măsuri eficiente şi atunci nu a putut preveni dezlănţuirea celui de-al Doilea Război Mondial. Cea de-a doua Cortină de Fier apare din aceleaşi motive. Nu avem o instituţie internaţională, o instituţie recunoscută în plan mondial funcţională şi eficientă, în stare să stingă cu promptitudine şi cu energie incendiile care în mod inevitabil survin, conflictele care survin între state importante ale lumii şi între coaliţii de state. Un asemenea sistem trăim în acest moment şi un asemenea eveniment survine: o a doua Cortină de Fier, care va separa de data asta nu statele să le zicem socialiste de statele capitaliste, ci va separa statele şi în funcţie de religia dominantă din ele, în funcţie de tot ceea ce înseamnă sistemul statal, nu doar de raportarea la regulile democraţiei sau la regulile non-democraţiei. Ceea ce urmează să se întâmple sau se întâmplă deja chiar sub ochii noştri este mult mai grav.

Nu a funcţionat Organizaţia Naţiunilor Unite. Ea trece printr-o disoluţie evidentă de mai mult timp. Ea nu funcţionează pentru că nu poate lua decizii. Nu poate lua decizii Organizaţia Naţiunilor Unite pentru că are la vârf această pălărie care se cheamă Consiliul de Securitate, unde deciziile nu se pot lua decât prin consens, în unanimitate. Iar unanimitate nu mai există în niciuna dintre problemele cardinale ale lumii. Prin urmare, ONU nu poate lua decizii la vârf şi nu poate lua nici decizii la bază, pentru că Adunările Generale, chiar dacă, aşa cum s-a văzut zilele trecute, pot genera rezoluţii de condamnare, cum s-a întâmplat acum, a războiului Israelului împotriva Fâşiei Gaza, cu o majoritate largă de voturi, nu au niciun fel de consecinţe, dincolo de aspectul să-i spunem propagandistic. Pur şi simplu Organizaţia Naţiunilor Unite nu funcţionează şi nici nu va mai fi alimentată financiar, dacă stăm să ne gândim că până acum sponsorul financiar au fost Statele Unite. Nu mai au acum Statele Unite niciun interes să sponsorizeze ONU. Deci trebuie să ne aşteptăm ca, aşa cum s-a întâmplat cu Liga Naţiunilor, ONU să dispară, pentru că ne aflăm în faţa unei noi conflagraţii, care nu înseamnă neapărat un război mondial, nu înseamnă neapărat un război atomic, dar înseamnă o înfruntare la vârf între sisteme statale ale lumii. Există încă două premise ale acestei noi Cortine de Fier.

Cea de-a doua Cortină de Fier este marcată şi prin disoluţia unei organizaţii care a funcţionat decenii la rând, uneori chiar cu succes. Este vorba despre Uniunea Europeană. Uniunea Europeană s-a sclerozat la vârf, şi-a creat o birocraţie uriaşă la Bruxelles de funcţionari foarte mulţi, foarte bine plătiţi şi extrem de ineficienţi, care iau practic deciziile în locul reprezentanţilor statelor. Ei se erijează de fapt în reprezentanţi ai statelor şi iau decizii care uneori sunt aberante. Nu vreau să mă refer acum la sorosismul care marchează în mod real această birocraţie a Uniunii Europene, dar aş vrea să mă refer în special la lipsa de eficienţă a soluţiilor pe care le propune această combinaţie de funcţionari europeni, zeci de mii de funcţionari europeni care au ocupat Bruxellesul. În continuare, Uniunea Europeană, prin statut, este lovită de acelaşi cancer ca şi Organizaţia Naţiunilor Unite, în sensul că deciziile nu pot fi luate decât în unanimitate. Iar această unanimitate este din ce în ce mai greu de realizat, în condiţiile în care numărul statelor UE a crescut şi s-a diversificat foarte mult şi profilul acestora şi interesele acestora au devenit uneori divergente. Deci oricând pot fi blocate decizii ale Uniunii Europene, iar aceste blocaje sclerozează instituţia ca atare. După opinia mea, în curând Uniunea Europeană îşi semnează decesul. Paşii sunt făcuţi, sunt pregătiţi în primul şi în primul rând prin faptul că scopul principal al Uniunii Europene era libera circulaţie a persoanelor şi mărfurilor, chestiune care crea eficienţă la nivelul organizaţiei europene, ori aşa ceva nu mai există în acest moment. Deci după părerea mea, după ce s-au luat nişte decizii greşite, la început din interesul egoist al unor state de a-şi asigura forţa de muncă, apoi din motive fals morale şi au fost acceptaţi atât de mulţi migranţi din foarte multe state non-europene, Uniunea Europeană şi-a pierdut în mare măsură identitatea - asta în special în ceea ce priveşte statele puternice din Uniunea Europeană, cele care până acum dictau regulile. S-a ajuns în această situaţie, lucrurile vor evolua în sens negativ, dar singurul remediu pe care l-au găsit liderii europeni a fost acela de a bloca libera circulaţie. Deci spaţiul Schengen în acest moment nu mai există şi atunci nu mai există nici raţiunea de a fi a Uniunii Europene. Dar nu numai din motive care ţin de disoluţia ONU şi a Uniunii Europene cade cea de-a doua Cortină de Fier, ci şi dintr-un alt motiv.,

Dispare NATO. NATO ia de asemenea decizii prin consens, aşa este gândită organizaţia, dar în acest moment consensul în NATO nu mai poate fi realizat pentru că a apărut o ruptură, o falie extrem de gravă, probabil iremediabilă, între majoritatea statelor NATO, nu chiar toate, că mai sunt şi state NATO care oscilează, şi Turcia. Turcia a depăşi linia roşie prin acuzaţiile de stat terorist pe care le-a adus Israelului. De ce? Pentru că Israelul este cel mai important aliat al Statelor Unite, iar Statele Unite a asigurat în mod repetat şi insistent atât Israelul cât şi opinia publică mondială că va susţine războiul acestuia împotriva Hamas. Iar tocmai pentru acest război Recep Erdogan a condamnat Israelul, numindu-l stat terorist. Automat înţelegem că stat terorist sunt şi Statele Unite, care de la cap până coadă s-au angajat să ajute Israelul. În aceste condiţii, nu se mai pot afla în aceeaşi barcă Turcia cu Statele Unite, principalul contribuitor NATO şi nici cu celelalte state NATO. Numai că, atenţie, nu mai poate fi luată nicio decizie NATO, pentru că există acea regulă a consensului. Deci nici măcar nu poate fi dată afară Turcia din NATO, pentru că ea ar opune dreptul de veto. Şi să luăm în calcul, când vorbim despre disoluţia NATO, un lucru care nu este deloc insignifiant, şi anume că pe teritoriul Turciei există una dintre cele mai importante baze militare atomice ale NATO. Ce se va întâmpla cu arsenalul de la Incirlik, numai Dumnezeu ştie. Şi iată cum şi această organizaţie extrem de importantă, care contribuia la realizarea unui echilibru la nivel mondial, intră în disoluţie.

În consecinţă, cade o nouă Cortină de Fier, care sigur va fi dispusă altfel decât prima Cortină de Fier. Prima Cortină de Fier a separat practic doar statele socialiste de lumea occidentală, cea de-a doua Cortină de Fier separă planeta, literalmente, în două părţi. O parte sunt statele care trăiesc în baza unor mecanisme de acum clasice democratice, discutabile şi ele din multe puncte de vedere, dar totuşi funcţionează în baza unor instituţii democratice, în timp ce cealaltă parte a lumii este şi ea funcţională, îşi asigură şi ea necesităţile, dar în baza altor tipuri de mecanisme, care sunt autocratice sau chiar antidemocratice, adică dictatoriale. Această a doua Cortină de Fier va fi extrem de periculoasă, pentru că cele două lumi sunt extrem de echilibrate din punct de vedere militar, economic, al populaţiei şi al bogăţiilor.