A TRECUT VREMEA AVERTISMENTELOR Guvernul României a pierdut deja lupta cu criza

Termenul-limită autoimpus de guvern, pentru aprobarea bugetului de stat din 2009, se apropie rapid, dar rezultatele întârzie. Presa financiară a scris ieri despre întâlnirea oamenilor de afaceri cu oficiali din Ministerul de Finanţe. Rezultatul întâlnirii? După cum era de aşteptat: guvernul nu are un plan concret anticriză. Lista de măsuri propuse până în prezent nu reprezintă decât măsura neputinţei autorităţilor de a percepe adevărata natură şi dimensiunile recesiunii care ne va afecta începând cu acest an. Într-adevăr, 2009 va reprezenta doar începutul crizei în România, iar în condiţiile în care autorităţile renunţă la planuri anticriză putem asista la o revenire a creşterii economice peste doi ani.

Risipa extravagantă din ultimii ani ne-a lăsat, oricum, fără mijloace de susţinere a unor astfel de planuri. Majorarea veniturilor bugetare este imposibilă în 2009, chiar şi în condiţiile în care se va recurge la o creştere a impozitelor şi taxelor. Speranţele autorităţilor sunt încă susţinute de visul frumos al fondurilor europene, dar acestea nu se vor materializa, deoarece dispar pe rând sursele de alimentare ale acestora.

Nici alte economii este-europene nu stau mai bine, iar lipsa de credibilitate a autorităţilor este principalul factor care a condus la depreciere accelerată a monedelor din zonă de la începutul anului. Tendinţa se va accelera, probabil, pe fondul prăbuşirii investiţiilor străine directe din zonă.

Datele de la Banca Mondială arată că aceste investiţii vor scădea cu 180 miliarde de dolari în 2009 la nivelul economiilor emergente, deoarece companiile multinaţionale îşi reduc cheltuielile, conform unui articol Bloomberg. Mansoor Dailami, director în cadrul Băncii Mondiale, arată că declinul investiţiilor străine directe va determina o nouă depreciere a monedelor din economiile emergente, chiar dacă ieşirile fondurilor de investiţii se vor opri. "În 2008 a fost povestea acţiunilor şi a portofoliilor. În acest an va fi povestea investiţiilor străine directe", a mai declarat Dailami pentru Bloomberg. Banca Mondială mai prognozează pentru 2009 şi prima contracţie a comerţului mondial din ultimii 26 de ani.

În aceste condiţii, susţinerea financiară a unor ramuri economice doar din cauza unor consecinţe sociale grave va reprezenta o risipă iresponsabilă a fondurilor împrumutate.

Până să ajungem la risipă, trebuie să ne întrebăm, însă, de unde vor veni fondurile pentru implementarea programului anticriză al guvernului, dacă până şi Marea Britanie se confruntă cu o reducere accentuată a finanţărilor externe acordate sistemului bancar? Financial Times a scris ieri despre noua tendinţă, cu un impact negativ major asupra finanţării companiilor din economia reală. Cotidianul financiar britanic citează un raport al Băncii Angliei, în care se arată că soldul creditelor, acordate băncilor britanice de către instituţii financiare străine, a scăzut cu 20% în perioada august - noiembrie 2008. De unde sunt aceste instituţii, care nu mai au încredere în sistemul bancar britanic? Majoritatea sunt "colege" din Uniunea Europeană!

Se pare că nu doar guvernul României a pierdut lupta cu criza înainte ca aceasta să înceapă cu adevărat. Vânzarea obligaţiunilor guvernamentale emise de ţările dezvoltate s-a intensificat în ultimele zile, determinând o revenire pe tendinţă crescătoare a costurilor de finanţare. Percepţia riscului de default pentru Marea Britanie, Spania, Irlanda, Portugalia, Grecia şi Olanda a atins maximul istoric, după cum arată cotaţiile instrumentelor CDS publicate de MarkIt.

Poate că ţările dezvoltate îşi permit să încerce revitalizarea economiilor îngenuncheate de datorii prin promovarea unor datorii şi mai mari. Până acum nu au reuşit şi este puţin probabil ca succesul să fie doar o chestiune de timp. România nu are această opţiune, iar singura cale de urmat este reducerea drastică a cheltuielilor bugetare şi a întregului aparat administrativ. Efectele unei creşteri accelerată a datoriei publice şi private din ultimii ani nu pot fi compensate printr-o nouă stimulare a creditării.

Ceea ce se observă acum pe piaţa financiară europeană poate reprezenta începutul unei noi tendinţe în activitatea de creditare: întoarcerea marilor bănci internaţionale la "patria mamă", nu în ultimul rând determinată de condiţiile puse de guverne în schimbul susţinerii financiare.

Este conştient guvernul României de amplitudinea şi consecinţele acestor "mişcări tectonice", atunci când elaborează "planul anticriză"? Nimic din ce s-a întâmplat sau declarat până acum nu ne face să credem aşa ceva.