"Absenţa unui Cod Fiscal rescris, un semn negativ pentru 2015"

Reporter: Cu ce sentiment au încheiat oamenii de afaceri anul 2014?

Cristian Pârvan: Sentimentul a fost unul amestecat. În rândul oamenilor de afaceri a existat uşurarea că au reuşit să închidă un an, cu bune şi cu rele. Trăgând linie, întreprinzătorii au constatat că, deşi nu au realizat tot ce şi-au propus, au reuşit să-şi ducă mai departe afacerile, ceea ce reprezintă o dovadă a faptului că acestea sunt bine conduse, bine gândite şi bine ţinute în limitele care trebuie.

În acelaşi timp, toată lumea şi-ar dori să realizeze mai mult, dar faptul că apar tot felul de piedici, unele greu de înţeles, creează un sentiment de insatisfacţie. Suntem conştienţi de acele bariere, fie ele fiscale, administrative, proceduri legale care nu sunt respectate cum trebuie. Aici intră inclusiv concurenţa neloială, tratamentul încă arbitrar al instituţiilor statului, fie că vorbim de avize sau controale fiscale ale ANAF, în baza unor reguli pe care autorităţile şi le stabilesc singure şi interpretând legislaţia. Toate acestea creează în continuare dificultăţi.

Desigur, mediul de afaceri este direct afectat şi de situaţia de la nivel european. Afacerile din România, în majoritatea lor, sunt deja integrate în economia europeană şi, ca urmare, convulsiile, involuţiile unor economii europene se reflectă şi asupra economiei autohtone, asupra afacerilor româneşti. Chiar dacă la prima vedere nu este o legătură directă între cele două părţi, unda de şoc intervine, mai devreme sau mai târziu.

Reporter: Care au fost cele mai importante măsuri pozitive şi cele mai semnificative aspecte negative din economia anului trecut?

Cristian Pârvan: La elemente pozitive, menţionez că mediul de afaceri a susţinut măsura de reducere a CAS cu 5% şi continuă să creadă că această scădere a fost un lucru bun şi rămâne o provocare pentru oamenii de afaceri, având în vedere că fiscalitatea pentru forţa de muncă este în continuare ridicată. Poate nu ar fi cel mai grav lucru dacă veniturile ar fi mai consistente, pentru că în alte părţi putem spune că fiscalitatea duce la contribuţii mult mai mari, dar pe venituri mult mai importante. Aşadar, acest aspect rămâne una din procupările mediului de afaceri, pentru că face parte din structura economiei. Consumul se face de oameni cu venituri, iar dacă veniturile sunt epuizate aproape în integralitate pentru acoperirea costurilor vieţii de zi cu zi - care înseamnă cheltuieli obligatorii - situaţia nu este încurajatoare pentru mediul de afaceri, pentru că, astfel, consumul va fi limitat, iar afacerile nu pot fi prospere.

Este de subliniat şi faptul că veniturile reduse reprezintă o reflectare a producţiei reduse, atât ca număr de locuri de muncă, cât şi ca valoare adăugată. Comparând PIB-urile, vom vedea că nu avem un produs intern brut pe măsura potenţialului ţării şi, de aici, rezultă că munca noastră nu este la nivelul să creeze valoare adăugată mai mare şi că folosim avantajul forţei de muncă ieftine. Înseamnă că desfăşurăm activităţi cu valoare adăugată redusă şi acest lucru este o preocupare a AOAR, în vederea punerii în discuţie a măsurilor necesare stimulării creşterii numărului celor care desfăşoară activităţi inteligente, creative, originale, care să ridice România de pe ultimele locuri, pe care se află la nivel european, din punct de vedere al competitivităţii.

Un exemplu în acest sens sunt exporturile. Noi suntem foarte mulţumiţi că am ajuns la o valoare a exporturilor de peste 50 miliarde euro, însă privind către Ungaria, ţară care are jumătate din populaţia României, ca număr, vedem o valoare a exporturilor dublă faţă de a noastră. Este o dovadă clară că, deşi avem motive de satisfacţie în acest domeniu, trebuie să fim suficient de lucizi să înţelegem că avem încă mult de făcut şi că politicile publice ar trebui să favorizeze creşterea per ansamblu a afacerilor, dar cu o atenţie specială pentru afacerile inteligente.

În altă ordine de idei, una dintre măsurile adoptate în 2014, care prevede asigurarea de la buget a jumătate din masa salarială pentru cei care creează mai mult de 20 de locuri de muncă, dezavantajează pe foarte mulţi dintre antreprenorii români, deşi la prima vedere pare o măsură pozitivă. Este greu în informatică, de exemplu, să creezi dintr-o dată 20 de locuri de muncă, firmele autohtone fiind concurate de marile companii, care, pe lângă puterea lor financiară deosebită, pot crea 20 de locuri de muncă într-un call center sau într-un centru de servicii, unde nu credem că activitatea este suficient de competitivă pentru ţara noastră, în acelaşi timp în care România suportă jumătate din masa salarială aferentă plăţii acestor servicii.

Privind către 2014, avem insatisfacţia rămânerii în urmă în infrastructură şi situarea României, şi din acest motiv, pe un loc destul de modest în competitivitatea europeană. Nu trebuie să uităm că, în analizele europene, ţara noastră este la distanţă mare faţă de alte state la capitolul inovare.

În acelaşi timp, creşterea economică din 2014 nu poate fi negată, ea regăsindu-se şi la nivelul multor firme şi anumitor sectoare. Cu toate acestea, există domenii, cum ar fi cel al construcţiilor, care au tras în jos evoluţia PIB, în loc să fi contribuit la potenţarea ei.

Mai trebuie spus că avem o oarecare stabilitate a pieţei forţei de muncă, 2014 fiind o perioadă în care preţurile administrate au continuat să crească, iar companiile beneficiare să-şi mărească profiturile cu mult peste media economiei şi a celor care produc.

Procesul de ajustare la care companiile au fost mai mult sau mai puţin forţate să recurgă în timpul crizei îşi va arăta roadele.

Reporter: Aţi amintit de construcţii şi de faptul că acest sector a fost o piatră care a atârnat greu la creşterea economică. Legat de acest aspect, cum comentaţi faptul că o serie de specialişti în domeniu vorbesc despre un nou boom imobiliar?

Cristian Pârvan: Apare această sintagmă de "boom imobiliar" de mai mult timp, dar ea ar merita o atenţie mai amănunţită, pentru că este parţial explicabil un astfel de progres prin evoluţia economică generală. Noi avem o evoluţie economică importantă, dar în mai mică măsură generatoare de un asemenea avânt imobiliar. Sunt, însă, finanţatori internaţionali care au aşteptat câţiva ani să vadă cum evoluează preţurile, care, acum, sunt suficient de atractive, atât în ceea ce priveşte materialele de construcţie, cât şi forţa de muncă.

Interesant este segmentul de birouri, care a evoluat pozitiv, fiind, probabil, impulsionat de reluarea unor afaceri, generate de creşterea economică.

Reporter: Care este relaţia oamenilor de afaceri cu băncile?

Cristian Pârvan: Deocamdată, băncile sunt într-o poziţie de aşteptare. Sperăm ca, dacă se ajunge la un mod de operare coerent şi echitabil, prin implicarea băncilor în derularea fondurilor europene, lucrurile să capete o dinamică mai bună.

Băncile, după ce şi-au curăţit "păcatele", făcute în perioada în care au dat credite dincolo de orice precauţie, privesc în mod diferit firmele mici faţă de companiile mari, făcând diferenţă şi între societăţile din România şi cele din afara ţării.

Este de remarcat faptul că cei care se împrumută la băncile noastre iau bani la dobânzi bune, şi de patru şi ceva la sută, dar cei care se îndatorează la instituţiile financiare din străinătate fac acest lucru la dobânzi şi mai mici, de până la 2%, fiind mult mai convenabil pentru aceştia.

La noi, la o inflaţie de puţin peste 1% şi la o rată a dobânzii la BCE de 0,015%, rata de referinţă este de 2,5%.

Reporter: La finalul anului care tocmai s-a încheiat a fost învestit un nou guvern - al patrulea Guvern Ponta, în ultimii doi ani. În ce mod sunt afectaţi oamenii de afaceri de aceste schimbări politice?

Cristian Pârvan: Nu putem spune că intrarea în acţiune a unui nou guvern nu este importantă. Este evident că pentru mediul de afaceri schimbarea prea deasă a decidenţilor politici este un aspect negativ, pentru că nu avem politici publice clare, măsurabile, planuri de acţiuni evidente, cu indicatori pe care oricine vine să fie obligat să-i îndeplinească, ceea ce permite ca, în multe cazuri, la schimbarea decidenţilor ministeriali să apară şi decizii greu de înţeles. Cel mai la îndemână şi strigător la cer exemplu este infrastructura şi abordarea problemelor din acest domeniu, unde fiecare, cum vine, vine cu ideile lui.

De asemenea, este greu de înţeles ca, după un an de zile şi cu o persoană pregătită la ministerul de resort, să nu avem o strategie energetică, lucru absolut esenţial.

Reporter: Ce aşteptări aveţi de la anul 2015?

Cristian Pârvan: Pe domenii, deocamdată perspectivele sunt pozitive pentru industria prelucrătoare, în formula pe care o are în prezent. Nu avem informaţii de acţiuni distructive. Sperăm într-o stabilitate fiscală, pe care vom continua să o cerem şi să o continuăm în măsura în care se poate. Faptul că nici în anul 2015 nu avem Cod Fiscal şi Cod de Procedură Fiscală este un semn absolut negativ. Acest fapt arată că nici la nivelul decidenţilor nu se crede cu adevărat că nu vor fi modificări. Altfel, am fi putut publica o formă operabilă a Codului Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală.

Ar trebui să cădem de acord pe ce fel de fiscalitate va ajuta România în perioada următoare, cu o etapizare a acestor măsuri anunţate.

Mai sperăm ca lucrările de investiţii să capete o cu totul altă profunzime din punct de vedere al pregătirii lor, al realităţii proiectelor şi al execuţiei cât mai rapide şi în cât mai bune condiţii a celor pe care ni le asumăm.

Reporter: Mulţumesc!