Abuzul de la A la Z

Inspirat de îndemnul unui mai tînăr colaborator al ziarului, m-am hotărît să las şi eu "problemele mari ale naţiei şi ale omenirii" deoparte, măcar din cînd în cînd, şi să mă ocup de cele mărunte. La urma urmei, viaţa pare să fie alcătuită şi din ele, ba, după cum cred unii, mai ales din ele! Merg pe stradă aşadar, zilele trecute şi, în dreptul unui bucăţi de cîţiva metri pătraţi de spaţiu public, cîndva amenajat, acum aproape în paragină, plind de praf şi de mizerie, pierdut între asfaltul ciuruit al şoselelor care se întretaie undeva pe lîngă Obor, mă izbeşte în ochi o inscripţie pusă în vîrful unui par de fier: "Zonă amenajată prin grija primăriei sectorului X. Primar Y" şi urmează scris cu litere mari, vădit exagerat de mari, numele titularului funcţiei publice respective. Moda aceas-ta, mie cel puţin, îmi trezeşte amintiri din copilărie, cînd ceata noastră sanc-ţiona aspru activitatea de "auto-promovare" a vreunuia ce-şi scria cu cretă numele pe ziduri: "Numele proştilor pe toate gardurile", venea replica usturătoare din partea celorlalţi. A doua reacţie nu mai este, însă, deloc îngăduitoare. Moda aceasta a prins la primarii Bucureştiului, mai ceva ca rîia la cîini. Dintr-un episod local şi am sperat, temporar, moda a devenit astăzi, se pare, regulă obligatorie pentru toţi deţinătorii funcţiilor respective. Fără pretenţia de a califica strict juridic fapta, mi se pare evident că suntem în faţa unui abuz de autoritate care n-ar trebui să rămînă nesanc-ţionat. În definitiv, cîte amenajări au făcut, domnii primari, prin sectoarele unde-şi exercită mandatul, le-au făcut nu din banii personali, ci din ai noştri, ai contribuabililor. Ba, mie mi se pare evident că o parte inacceptabil de mică, din aceşti bani, se regăseşte în amenajările publice. Cu ce drept îşi pune "primarele" numele pe ceea ce a fost realizat cu banii dumneavoastră şi ai mei? De ce nu este numele nostru acolo, pentru că, repet, n-a adus el bani de acasă, din puşculiţa lui, ca să facă fîntîna, ceasul, ori cei cîţiva metri de alei dintr-un parc sau altul al capitalei şi nici n-a făcut isprava respectivă în timpul său liber! În afară de grotes-cul iniţiativei "edililor" noştri de a împînzi locurile publice cu numele lor, combinat cu abuzul de a-şi face reclamă electorală pe banii contribuabililor, situaţia solicită o reacţie civică, dacă nu chiar legală, cu atît mai mult cu cît ea spune multe des-pre lipsa de respect faţă de spaţiul public, cultivat pe banii noştri, chiar de cei care au primit mandatul să-l ocrotească, să-l dezvolte şi să-l facă mai prietenos cu noi, cetăţenii plătitori de uriaşe impozite ai oraşului. Dacă nu se pune capăt mai repede şi drastic acestei ciudate şi abuzive modalităţi de auto-promovare a celor care sunt responsabili, prin natura atribuţiilor, pentru asigurarea diferitelor servicii publice, oricum precare şi la nişte costuri absolut exorbitante, atunci ne putem aştepta ca, în curînd, să ne intre cineva în bloc, ori chiar în casă, şi să înfigă un panou cu numele primarului, deoarece, nu-i aşa, prin bunăvoinţa şi cu "inestimabila sa contribuţie" a venit cineva să ridice gunoiul, ori s-a derulat "complexa operaţie" de furnizare a apei calde şi reci, a iluminatului pe scară, ori de plantare a pomişorului pe care-l zărim de la fereastra apartamentului nostru!

Merg mai departe pe stradă şi, fără să vreau, aud replicile schimbate de doi cetăţeni ce stăteau, ca şi mine, în aceeaşi staţie de autobuz. Unul povestea cu amar şi vădită indignare celuilalt cum ajunsese în postura de pieton. Îi ridicaseră maşina, dar nu pentru că ar fi fost lăsată în cine ştie ce loc interzis, ci dintr-o parcare, cea din faţa blocului în care locuieşte; amenajată şi semnalizată chiar de primărie! Ghinionul lui, peste noapte cineva a proptit cîţiva metri mai încolo un semn de circulaţie "staţionarea interzisă". Culmea, omul era de faţă cînd a început operaţiunea de "ecarisaj". A pledat, a arătat cu degetul spre evidenţă, parcarea din faţa blocului în care stătea, nimic; a căutat o patrulă de poliţie şi a sesizat abuzul, dar i s-a răspuns, cu bunăvoinţa caracteristică "miliţianului de tip nou", că poliţia are alte treburi şi nu e responsabilă de plasarea semnelor de circulaţie, ci de interpretarea lor! Omul urma să scoată din buzunar mai bine de o mie de ron, pentru a-şi recupera autoturismul depus undeva, într-o împrejmuire, la o margine de Bucureşti; culmea obrăzniciei şi abuzului, păgubitul este pus să plătească taxă de parcare pentru timpul petrecut de automobilul său în parcarea privată a întreprinzătorilor care au luat în arendă, de la primării, şmecheria asta! Hinghereala auto a atins, cel puţin în Bucureşti, furia distrugătoare a unui taifun. Mă întreb aşa, ca un necunoscător, cît o fi de solidă baza legală prin care primăriile, în virtutea simplului fapt că deţin nişte spaţii publice numite parcări, şi-au luat libertatea de a inventa un "serviciu" care constă în a tulbura dreptul de proprietate al cîtorva mii de cetăţeni, zilnic. Pentru că, aşa zisa ridicare "autorizată" a autoturismelor şi de unde este cazul şi, mai ales de unde nu este nici cazul, nici legal, este un abuz împotriva dreptului de proprietate, ori un soi de furt al unui bun, asupra căruia întreprinderea de hinghereală auto nu are nici un drept de deţinere, manipulare, ori mutare dintr-un loc într-altul al oraşului, fără încuviinţarea proprietarului! O bătaie de joc care nu este nici controlată fiscal, nici susţinută de alte acte juridice decît nişte contracte care consfiinţesc conspiraţia dintre primării şi "întreprinzătorii" hingheri auto, pentru a prejudicia un număr cît mai mare de proprietari de autoturisme. În toate marile oraşe din lume, unde numărul autoturismelor depăşeşte şi de 50 de ori numărul locurilor de parcare, singura sancţiune pentru parcarea, sau oprirea, neautorizată este amenda! Ridicarea autoturismului şi punerea la plată a posesorului, chiar dacă a încălcat, eventual, prevederi ale codului rutier, prin nerespectarea unor semne de circulaţie, este în mod vădit abuzivă! Da, dar ce contează, atît timp cît aduce o groază de bani în buzunarele private ale "întreprinzătorilor edili"!

Fără să vreau, gîndul mă poartă la soluţiile guvernului Boc pentru reducerea cheltuielilor publice, pe seama reducerii pensiilor. Un abuz de autoritate evident, după cum ne spune o decizie a Curţii Constituţionale. Şi, cu toate astea, autoritatea publică numită Guvernul României nici nu se sinchiseşte, ea dă alte pricazuri, legi şi odonanţe, cu care vrea să-şi acopere deficitul de legalitate şi abuzul de funcţie în dauna intereselor a milioane de persoane. De aici, pînă la contemplarea "originalităţii" cu care au fost interpretate conţinutul, limitele şi libertăţile mandatului de Preşedinte al României, de către diferiţi deţinători ai funcţiei publice res-pective, nu mai este decît un pas. Dar, n-am să-l fac! Nu de alta, dar astăzi am promis să nu dau iama în ograda "problemelor mari"!