Sistemul centralizat special conceput al UE pentru achiziţionarea de vaccinuri a permis crearea unui portofoliu iniţial diversificat de vaccinuri candidate şi achiziţionarea unui număr suficient de doze de vaccinuri împotriva COVID-19, arată un comunicat de presă transmis redacţiei.
Potrivit sursei citate, UE a început însă achiziţiile mai târziu decât Regatul Unit şi SUA, iar atunci când au apărut deficite grave de aprovizionare în prima jumătate a anului 2021, a devenit clar că majoritatea contractelor semnate de Comisia Europeană nu conţineau dispoziţii specifice pentru a remedia perturbările în aprovizionare. Într-un raport special publicat astăzi, Curtea de Conturi Europeană concluzionează că performanţa procesului de achiziţii nu a fost suficient evaluată. Curtea observă, de asemenea, că Comisia nu a examinat şi nici nu a efectuat încă o analiză comparativă a acestui proces cu scopul de a desprinde învăţăminte pentru viitor şi, în prezent, nici nu intenţionează să îşi testeze sistemul de achiziţii publice în caz de pandemie prin teste de rezistenţă sau simulări.
"Întrebarea dacă Comisia şi statele membre au achiziţionat în mod eficace vaccinuri împotriva COVID-19 este una foarte pertinentă", a declarat doamna Joëlle Elvinger, membra Curţii de Conturi Europene care a condus auditul. "Acest subiect a fost ales având în vedere rolul central pe care l‑au jucat vaccinurile în răspunsul la pandemia de COVID-19, natura fără precedent a implicării UE în achiziţionarea de vaccinuri şi cheltuielile implicate. Constatările Curţii au scopul de a contribui la dezvoltarea continuă a capacităţilor de pregătire şi de răspuns ale UE în caz de pandemie", adaugă aceasta.
În comunicat se mai arată că, atunci când a început procesul de achiziţii de vaccinuri al UE, la jumătatea anului 2020, nu se ştia dacă sau când va ajunge pe piaţă un vaccin împotriva COVID-19. Întrucât a trebuit să acţioneze înainte de a dispune de date ştiinţifice clare privind siguranţa şi eficacitatea vaccinurilor candidate, UE a ales să sprijine o serie de candidaţi pentru a crea un portofoliu iniţial compus din vaccinuri fabricate pe baza unor tehnologii diferite şi de către producători diferiţi. Până în noiembrie 2021, Comisia semnase contracte în valoare de 71 de miliarde de euro în numele statelor membre pentru a achiziţiona până la 4,6 miliarde de doze de vaccin împotriva COVID-19. Majoritatea acestor contracte sunt acorduri preliminare de achiziţie, în cadrul cărora Comisia împarte riscul de dezvoltare a unui vaccin cu producătorii de vaccinuri şi sprijină pregătirea unei capacităţi de producţie la scară mare prin plăţi în avans de la bugetul UE.
Negocierile au urmat o procedură de achiziţii publice prevăzută în Regulamentul financiar al UE, dar esenţa procesului a fost reprezentată de negocierile preliminare care au avut loc înainte de transmiterea unei invitaţii de participare la licitaţie. Până la sfârşitul verii anului 2021, UE obţinuse suficiente doze pentru a vaccina cel puţin 70 % din populaţia adultă, după ce s-a confruntat cu grave deficite de aprovizionare din partea a doi producători în prima jumătate a anului 2021. Comisia putea să acţioneze în justiţie producătorii şi într-un caz a făcut acest lucru. Totuşi, potrivit Curţii, negociatorii UE nu au analizat pe deplin provocările legate de producţie şi de lanţul de aprovizionare inerente producţiei de vaccinuri decât după semnarea majorităţii contractelor. Clauzele contractuale au evoluat în timp şi, în comparaţie cu contractele semnate în 2020, cele semnate în 2021 conţin dispoziţii mai stricte cu privire la aspecte esenţiale, cum ar fi calendarele de livrare şi locul de producţie. Clauzele negociate sunt diferite pentru fiecare contract, cu excepţia celor vizând respectarea principiilor prevăzute de Directiva privind răspunderea pentru produsele cu defect. Statele membre au acceptat să reducă riscurile suportate de producători în legătură cu răspunderea pentru efectele adverse (principiul partajării riscurilor din cadrul strategiei privind vaccinurile). Dispoziţiile din contractele încheiate cu producătorii de vaccinuri împotriva COVID-19 diferă de practica anterioară pandemiei, întrucât statele membre au preluat o parte a riscului financiar asumat în mod normal de producătorii de vaccinuri.
Comisia a propus ca abordarea privind achiziţiile publice stabilită în contextul pandemiei de COVID-19 să fie utilizată în continuare în cazul viitoarelor crize sanitare, dar nici raportul Comisiei, nici cel al Consiliului privind "învăţămintele desprinse" în urma pandemiei de COVID-19 nu au examinat performanţa procesului de achiziţie de vaccinuri dincolo de rezultatul său general. Curtea recomandă elaborarea unor orientări privind achiziţiile publice în caz de pandemie pe baza învăţămintelor desprinse şi supunerea la teste de rezistenţă a abordării UE privind achiziţiile publice de contramăsuri medicale pentru ca aceasta să fie mai bine pregătită în viitor, în caz de necesitate, adaugă sursa citată.