Nu există niciun obstacol în calea lui Moş Crăciun. O ştie şi un copil. O ştiu şi organizatorii târgului de Crăciun din centrul Bucureştiului.
Dacă Moşul nu poate fi oprit de nimic, normal că nu se va încurca de gardurile care împrejmuiesc târgul cu un exces de zel demn de o soartă mai bună. Ajutoarele Moşului, cei care livrează darurile la domiciliu (părinţi, iubiţi, fraţi, unchi, copii) au însă unele mici probleme, în special de ordin estetic, ca să nu le mai pomenim pe cele de orientare. Totul seamănă atât de mult a ţarc, încât uneori e posibil să nu doreşti să mai intri să vezi ce e în staul, pardon, la chioşcurile din târg. Dacă autohtonii poate înţeleg situaţia - e posibil ca Primăria Capitalei a avut anul acesta o producţie record de garduri la hectar şi a decis să le expună "la bulevard"- un turist străin poate interpreta această "baricadare" ca pe o măsură de protecţie împotriva unor hoarde de cumpărători cu minţile întunecate de spiritul sărbătorilor care ar fi capabile să ia cu asalt şi să distrugă plăpândele construcţii rustice din lemn care adăpostesc nenumărate bunătăţi "tradiţionale", "bio", "autentice", "strict româneşti". Apropo de aceste etichete magice, o dată intrat în incintă prin una din porţi, în momentul în care le vezi trebuie să ştii că e cazul să vâri mâna până la cot în portofel. Altfel nu se poate, multe din ajutoarele Moşului declarând că vor reveni când sunt mai pregătite, adică în ziua de salariu.
În rest, totul e frumos şi strălucitor, iar o ureche dedulcită la colinde are şansa ca indiferent de ce parte a gardului se află să se desfete din când în când cu melodiile lui Ştefan Hruşcă, rapsodul care anul acesta a preferat ţările calde, cu mai puţină zăpadă şi mai puţine baricade.